Scrisul pentru web ar trebui predat în sistemul de învățământ

Scrisul pe pagini de internet se diferențiază de scrisul pe hârtie printr-o serie de proprietăți ale produsului final. Textul prins în paginile înșiruite una după alta este o modalitate de a comunica prin scris specifică perioadei de dinainte de internet. Internetul, formatul digital în care pot fi puse textele, oferă un infinit de posibilități ce pentru moment nu sunt luate în discuție și tratate în mod serios de către entitățile vizate.

Dar să plecăm de la scris.

Scrisul este foarte important în societatea în care trăim. Scrisul stă la baza societății în care trăim: contracte comerciale, legislație, regulamente și alte texte organizatorice. Literatura, în sensul larg al cuvântului, este esențială în societate.

Și să continuăm cu internet.

Internetul se prezintă în acești 25 de ani drept fiind una dintre cele mai mari revoluții pe care le-a cunoscut literatura și domeniul editorial. În 25 de ani formatele de publishing au cunoscut o explozie direct proporțională cu numărul de site-uri apărute.

Și formatul digital.

Formatul digital este de departe motorul și mediul excelent pentru creație și publishing. Infinitul de noi forme de produse editoriale ce pot fi create cu ajutorul tehnologiilor digitale este un aspect asupra căruia nu foarte multe entități s-au oprit spre a analiza.

A lectura VS a te da pe net

Scopul acestor două activități este acela de a dobândi, a ajunge în posesia unei anumite informații. Unul dintre obiectivele consumului de conținut scris este acela de a obține răspunsuri la întrebări. În spatele exercițiului de lectură stă un amalgam de întrebări și curiozități.

A te da pe net, ca expresie, are conotația pierderii de timp sau conotația unui timp alocat unor activități inutile. Dar în spatele expresiei stă un detaliu care face o diferență foarte mare.

Experiența lecturii pe internet este una a vitezei cu care se poate ajunge la răspunsurile ce demarează din start exercițiul sau sesiunea de lectură. Că se poate ajunge foarte rapid la răspunsuri este un beneficiu ce trebuie scos în evidență – nu condamnat, cum sunt tentate multe persoane să susțină că, prin viteza cu care se ajunge la răspunsuri, se pierde din esență.

Dacă exercițiul de lectură se schimbă, prin acest fenomen definit prin expresia a te da pe net, care sunt schimbările la nivelul exercițiului de a scrie, a redacta conținut scris?

Noi forme de a scrie

Spațiul dintre subiect și predicat a devenit, odată cu internetul, foarte mic. Revoluția formatului digital și a mediului online a pus o piatră de temelie către noi modalități de a concepe și a crea scris care să comunice informație. Accesul rapid la informație este poate una dintre cele mai notorii fațete ale acestei revoluții. Însă sunt și multe altele ale căror nuanțe nu sunt încă observate.

Rezultatul final al tuturor acestor schimbări reprezintă, în opinia mea, puncte de plecare către noi forme de literatură. Iar noi forme de literatură sunt posibile cu ajutorul mediului digital și al formatului internet.

Nu ar trebui să existe motive de îngrijorare printre fanii bibliotecilor…

Noi forme și experiențe de lectură nu au cum să fie în defavoarea cuiva, nu au cum să dezavantajeze scopul nobil al accesului la cunoaștere prin informație. Mai mult, noile forme de lectură cer apariția unor noi forme de a scrie, unor noi forme de a compune mesaje, cer apariția unor noi forme de a utiliza cuvântul. Spațiu de stocare există. Posibilități sunt infinite în mediul digital.

Acestea sunt și câteva dintre motivele pentru care se cere ca în sistemul de învățământ scrisul pentru web să fie predat ca disciplină de sine stătătoare sau chiar să înlocuiască mai toate materiile ce punctează în jurul creației de scris.

Început sau sfârșit?

Ca un exemplu, când vorbim de literatură online, spațiul dintre începutul și sfârșitul unui text ce comunică ceva a dispărut. Cititorul poate să apară întro carte în chiar punctul culminant al acesteia. Sau, de ce nu, poate intra direct la deznodământ. Iar acestea nu sunt stări de fapt peste care ar trebui să se treacă foarte ușor. Sunt niște aspecte extrem de importante.

Un cititor ce trece rapid prin peisajul în care se desfășoară o acțiune nu este o crimă împotriva literaturii. Este o experiență de lectură fascinantă. Se poate dovedi că există o formă nouă de lectură atunci când, prin selecție, cititorul obține tot ceea ce își dorește de la un text și nimic mai mult. Nimic rezidual.

Iar asta Extrem de rapid.

Astfel se naște o lectură lipsită de rezidual. O lectură curată, lipsită de elemente ce pot fi considerate reziduale. Unii ar fi tentați să spună că este o lectură minimalistă, simplistă ce nu oferă tot. Și nu țin să îi contrazic. Limpezimea cu care o temă este prezentată este foarte importantă.

Toate acestea și multe altele sunt doar câteva dintr-un infinit de posibilități oferite de mediul digital și de formatul internet.

Mihaela Joita (Funky Psychologist) despre indrazneala de a crea un content funky

mihaela joitaFunky Psychologist cu motto-ul “Be afraid. Be very afraid!” ne-a cucerit de la prima vizita. Atat de mult incat am vrut sa cunoastem cine este omul din spatele acestui blog. 

Ce ne-a atras atentia? Mai intai setea de cunoastere (Cate carti poate sa citeasca persoana asta?) apoi stilul de a scrie (sincer, direct, catchy, plin de umor, autoironic, sensibil) si subiectele abordate (trecerea de la psihologie la viata, de la viata la psihologie).

Mihaela (Joita) are marele merit de a vorbi despre lucruri complicate intr-un stil lizibil, pe intelesul tuturor.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Când ai început sa scrii pe blog si de unde impulsul de a scrie?

Mihaela Joita (Funky Psychologist): M-am apucat de scris pe blog prin 2009. Nu stiu care a fost zvacul care m-a impins de la spate la momentul respectiv – mi-aduc aminte doar ca eram la master si lucram in paralel pe rupte la un job full time. Cred ca aveam nevoie de un spatiu al meu in care sa ma desfasor. Am jurnale din clasa a 6a, dar dupa cativa ani buni m-au dat afara din casa caietele si am simtit nevoia sa trec pe online.
La inceput, scriam doar pe teme psiho – faceam rezumate/recenzii la carti pe care le citeam, abordam diverse subiecte de psihoterapie de cuplu sau familie. Apoi, am devenit din ce in ce mai personala si am vrut sa povestesc si despre viata mea. Au fost multe experiente pe care le-am expus nu doar din dorinta de a impartasi sau de a ma elibera, ci si pentru a le oferi celorlalti o poveste cu care sa se poata identifica si din care sa invete. Cum a fost divortul si perioada imediat dupa, spre exemplu. Imi place sa vad cum mi s-a schimbat stilul de-a scrie de-a lungul timpului. Sau cum difera nuantele subiectelor abordate in functie de etapa prin care trec. Sau cum blogul a crescut odata cu mine. Acum, am oameni care ma bat la cap daca nu scriu saptamanal si asta imi da un sentiment placut de apartenenta.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): De ce funky psychologist? 

Mihaela Joita (Funky Psychologist): De ce funky psychologist? A fost o inspiratie de moment. Funky am fost intr-un fel sau altul dintotdeauna, latura de psiholog s-a alaturat si ea pe parcurs. Am terminat facultatea de psihologie, apoi am facut un master in evaluarea, diagnoza si psihoterapia copilului, cuplului si familiei. Eram in perioada in care citeam si ma documentam non stop, faceam practica la spitalul Obregia si traiam cu entuziasmul omului care se afla la inceput.

Funky – pentru ca voiam sa fac ceva diferit. De felul meu, imi repugna limbajul de lemn si catastifele care au fraze mai lungi decat o pauza de pranz. Cred ca un om retine mut mai usor un lucru daca i-l explici intr-un mod cat mai simplu si eventual presarat cu niste glume. Stilul serios nu m-a prins niciodata si sper sa n-o faca nici de-acum inainte.

Cred ca asta a fost elementul principal care a atras: faptul ca pot sa fac niste lucruri dificile foarte usor de inteles. Apoi, folosind si experienta personala ca referinta – asta le-a transmis oamenilor ca dincolo de texte, nu se afla inca un robotel, ci un om ca si ei.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cum caracterizezi stilul tau de a scrie? 

Mihaela Joita (Funky Psychologist): Hmmm…stilul meu de a scrie. Depinde foarte mult despre ce scriu (carti, locuri din Bucuresti, povesti despre si cu prieteni, dileme existentiale feminine despre barbati sau lucruri care mi se intampla pur si simplu). Pentru ca pot sa variez de la “pitici gratis in varianta feminina” (cum mi s-a spus de multe ori) pana la stilul intelectualo-nonconformist. Nu cred ca am un sablon. Depinde foarte mult de stare. Dar indiferent de asta, umorul este intotdeauna prezent. De la sarcasm, (auto)ironie pana la glume pe care nu te-ai astepta sa le auzi de la o tocilara premianta. Din ce mi s-a spus, am un stil “usor citibil”, cu care oamenii aparent se identifica. Altii imi spun ca e “wildly humorous with a bit of sarcasm”. Sau ca sunt extrem de directa si deschisa in felul in care ma exprim. Deci frumusetea e in ochii cititorului pana la urma.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Ai o structura atunci când scrii un articol?
Mihaela Joita (Funky Psychologist): Nu am o ordine pentru structura articolului, scriu mai mult intuitiv. Da, de obicei pun o poza sugestiva sau un titlu mai puternic care sa atraga atentia, dar textul curge si atat.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care a fost cel mai citit articol al tău si carui fapt crezi ca se datorează acest lucru?

Mihaela Joita (Funky Psychologist): Am avut doua articole care au fost apropiate ca scor la numar de vizualizari: cel in care imi anuntam divortul si apoi cel in care vorbesc despre teama de schimbare si despre cum poti sa o gestionezi. Primul – stii cum se spune: sunt doua lucruri sigure in viata – taxele si moartea. Ar trebui sa puna si despartirile pe lista asta. Toti trecem prin asa ceva la un moment dat si avem nevoie sa stim ca nu suntem singuri in tot procesul. Faptul ca citesti o poveste asemenatoare cu a ta iti mai scade nivelul de anxietate si iti da incredere ca o sa fie bine in final. Am observat ca de-atunci, numarul de cititori mi-a crescut constant, deci probabil au vrut sa stie cum se termina povestea.
Al doilea este probabil unul dintre cele mai caracteristice postari pentru stilul meu. Pentru ca imbin psihologia cu experienta personala. Toti trecem prin etape stresante: schimbare de job, schimbare de casa, schimbare de partener sau chiar de principii de viata. Uneori, teama de a face un pas diferit ne face sa paralizam si sa ramanem in loc (cu depresia sau anxietatea de rigoare). Eu mi-am impartasit experienta cu tot cu lectii invatate. Probabil ca asta le-a dat curaj si i-a motivat si pe altii sa faca ceva la randul lor.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cat de mult contează felul in care expui content-ul (partea de layout) si cat de mult conteaza ce spui si cum spui?

Mihaela Joita (Funky Psychologist): Partea de layout cred ca este prea putin relevanta (desi unii cititori mi-au spus ca s-au oprit pe blog pentru ca le-a placut culoarea verde, spre exemplu). Este relevanta in ideea de a face textul usor accesibil si de citit. Este relevanta in masura in care spune ceva despre mine. In rest, nu merg foarte mult pe partea de “briz-briz-uri”. Cel mult, mai am o poza care sa exprime starea mea din ziua respectiva sau un link catre o melodie pe care o ascult obsesiv.

Partea esentiala este textul – ce, cat, cum scriu. Si de obicei scriu rar, dar mult. Si cu pasiune.

Content writing profesionist VS sindromul DIY (Do-It-Yourself) din online-ul românesc

content-writing-profiDIY (Do-It-Yourself) sau ”fă-o tu însuți” este un concept care permite economisirea banilor prin asamblarea, repararea sau construirea de la zero a unui lucru.

Astfel, oameni cu noțiuni elementare (sau chiar deloc) cu privire la anumite activități sunt învățați să pună mâna pe unelte și să urmeze indicații simple care vor duce la acordarea unui pian, dezamorsarea unei bombe sau dărâmarea unei case.

Așa cum unii au ajuns să creadă că își pot repara singuri acoperișul sau își pot înlocui instalația sanitară după ce au urmărit un videoclip pe Internet, la fel cred și proprietarii unor site-uri că cele trei cuvinte scrise și repetate în mod amețitor în pagină pot valora mai mult decât cele 5 minute cât redactarea lor a durat.

Faptul că valoarea unui text nu este sesizată de motoarele de căutare sau de vizitatori prin interacțiunile social media – like, share, etc – le zice acestora din urmă, verde în față, că ceva nu e în regulă, ceva nu e făcut bine.

Dar asta nu-i oprește. Oamenii cu astfel de mentalitate nu sunt dispuși să dea 100 euro pe un text, chiar dacă ei vor risipi zeci de ore din timpul lor pentru a optimiza o pagina, pentru a o scrise și rescrie.

Dacă vor apela la un serviciu profesionist de dezvoltare conținut (scris), vor cere luna de pe cer, astrele, toate, aliniate în site-ul lor.

De cealaltă parte, vor plăti sume cu o singură cifră pentru un text. Sume în care, mulți autori, vor livra conținut pe măsură [..]. E un cerc vicios.

Prin urmare, cum ar putea fi educați astfel de clienți?

Contentul de calitate își dovedește valoarea în timp. Pe principiul ”the gift that keeps on giving”.

Ce-i cu content writer-ul?

O problemă pe care mi-o tot pun de când am intrat în breaslă se leagă de măsura în care content writing-ul te face și writer. Mă întreb — e content writer-ul îndreptățit să se declare scriitor?

Și atunci, mă intreb și în ce fel ar trebui privite textele de content: e oare de ajuns să presupui că orice om cu performanță lingvistică bună și niscaiva simț negustoresc poate să facă treabă bună fără prea mare bătaie de cap? Sau tre’ să luăm textele ca pe niște reușite personale scriitoricești ?

Cică perspectiva ne modelează realitatea. Să zicem că ține de nivelul de implicare și de viziune. Dacă reduci scrierea la un set de pași pe care îi știi ca pe poezie, dacă înțelegi totul printr-un filtru funcționalist și atât, atunci nu știu cât loc rămâne să mai vezi scrisul ca pe o practică constructivă pentru sine. Și să nu cădem în prapastia idealistă – nu spun că să fii autor de content înseamnă să fii autor literar. Content writing-ul este, fără dar și poate, un scris condiționat, operaționalizat și axat pe obiective. Însă mă întreb: n-ar trebui să fie nota personală și creativitatea obiective la care să ne raportăm mereu?

Ce apare în editorul de text nu iese din burtă, ăsta e un lucru cert. Ce apare acolo e, într-o formă sau alta, expresia directă a unui sine. Tocmai de asta, elementul de noutate nu ar trebuie să fie o condiție opțională, de “azi am chef să scriu ceva mișto. Ci una necesară.

Vorba aia: dacă nu ai nimic de spus, mai bine taci.

Cristina Stavri (The Reading Effect): “Un text de calitate contine o parte din omul care l-a scris”

1240584_1410420165840033_1111397562_n

Blogul Cristinei, The Reading Effect, este scris cu pasiune si talent! Vezi acest lucru inca de la primele randuri citite, cuvintele curg, astfel incat, nici nu simti ca citesti. Mai mult, traiesti ceea ce autoarea a vrut sa-ti transmita.  Un content de calitate misca – crede Cristina. Iar atunci cand scrii despre “ceva ce iti place foarte mult sau despre ceva ce te enerveaza foarte tare”, succesul este doar o problema de timp.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):  De unde pasiunea pentru blogging? 

Cristina Stavri (The Reading Effect): Am crescut invatand o poezie pe zi si apoi scriind o poezie pe zi. Bunica mea a fost cea care m-a impins de la spate sa citesc si apoi, vazand ca am o oarecare pasiune pentru scris , sa scriu. Apoi in clasa a 12-a stiam sigur ca imi place sa scriu si am hotarat sa merg la facultatea de Jurnalism . Blogging-ul a fost si este un mod de a impartasi prietenilor mei lucrurile amuzante, frumoase, triste, enervante, interesante pe care le observ sau pe care le traiesc. Am creat acest blog tot “impinsa de la spate” , de data asta de cativa prieteni carora le tot trimiteam epistole amuzante pe e-mail. Intr-o zi mi-au spus mai multi dintre ei “de ce nu iti faci un blog?” Si am facut-o. Trebuie sa recunosc insa ca de atunci scriu mai rar si mult mai cenzurat.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Ce te-a facut sa-ti denumesti blogul “The Reading Effect”?

Cristina Stavri (The Reading Effect): Sunt convinsa ca pasiunea mea pentru scris se datoreaza pasiunii mele pentru citit. Cred ca un om care nu citeste, nu poate scrie. In primul rand pentru ca nu are cu ce sa scrie. Daca vrei sa exprimi o idée, un gand, o senzatie, ai nevoie de cuvintele potrivite. Nimeni nu doarme cu Dex-ul sub perna. Toti cei care scriu, mai intai au citit. Si asa mi-a venit ideea.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Atunci cand scrii un articol, ai in minte o structura?

Cristina Stavri (The Reading Effect): Cand scriu un text de obicei il scriu dupa modelul introducere-cuprins-incheiere.  Mai am momente cand scriu si altfel. Fara introducere sau incheiere. Trantesc pur si simplu cuprinsul gandurilor care nu imi dau pace si gata. Iese un text. Asa am si inceput sa scriu. Intai un jurnal, apoi un text de sine statator si asa mai departe. De obicei scriu daca imi place ceva foarte mult  sau daca ma enerveaza foarte tare.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cum definești tu un content de calitate, cum ar trebui sa arate, ce ar trebui sa contina?

Cristina Stavri (The Reading Effect): Cred ca un text de calitate e acela care transmite ceva. Un text in care cineva se regaseste. Ar trebui sa fie scris corect gramatical si ar trebui sa contina o parte din omul care l-a scris. Pur si simplu emotia cu care cel care a scris s-a apucat sa scrie. Un content de calitate e cel care starneste. Pozitiv, negativ dar misca ceva.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care sunt primele  trei calități pe care un post de blog ar trebui sa le conțină? 

Cristina Stavri (The Reading Effect): Imi plac foarte mult blogurile-jurnal. Imi place sa citesc experientele altor oameni. Imi place sa ii cunosc, sunt o fire foarte prietenoasa. Imi plac blogurile care contin informatiil utile si interesante: cum se face o prajitura, ce carte frumoasa a mai aparut, ce film bun ruleaza. Insa nu (doar)  blogurile informative ci acelea cu suflet, in care autorii scriu si parerile lor despre ceea ce recomanda.

Contentpedia se relansează pe dot eu

3500 de persoane au intrat pe Contentpedia de la lansarea proiectului, în urmă cu nici 6 luni la Web Writers Europe. Ce-i drept, a fost o perioadă în care traficul nu a fost monitorizat din motive de ordin tehnic. Dar nu despre trafic e vorba. Ci despre content.

Am pornit proiectul din dorința de a scoate la lumină oameni talentați în content. Oameni pasionați de content web, pe marketing sau nu.

Oferta Mediawrite pentru acei oameni capabili să pună pe hârtie idei interesante cu privire la content a fost până în momentul de față pe principiul: dezvoltă un material bun și negociem prețul. Au existat chiar și tentative de a trimite autori in vacanță, drept premiu pentru content de calitate pe zona de marketing.

De astăzi lucrurile se schimbă (vezi actualizare About the blog).

Nu vor mai fi finanțate postările. Proiectul Contentpedia se mută pe propriul domeniu de internet, .eu. Va fi susținut în continuare de Mediawrite. După cum se poate vedea, a fost schimbat design-ul cu unul care să pună și mai mult focus pe content.

Abonații la feed-ul RSS pot păstra fluxul Feedburner, acesta fiind actualizat pentru a prelua de pe noul domeniu noutățile.

Pentru întrebări, sugestii, discuții – contact@contentpedia.eu sau 0770,460,340

Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv) despre importanta de a spune ce crezi atunci când trebuie

gabriel gorcan 2

Sinceritatea, umorul, ironia si spirtul civic fac din blogul lui Gabriel Gorgan un content care nu trece neobservat. Entertrainer.tv  spune lucrurilor pe nume. Fie ca e vorba de protestele pentru Rosia Montana, transport public sau simple curiozități internautice, pe blogul lui Gorgan ai ce citi. Am găsit aici genul de content online, original si personal,  cu ajutorul căruia cunoști mai bine lumea din jur.  Entertrainer.tv mustește de personalitate,

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):  Cand ai inceput sa scrii pe blog si ce te-a determinat sa faci acest lucru?

Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv): Scriu pe blog din mai 2011. Domeniul l-am cumparat in iarna lui 2010.

Asa cum unii au avut vânzări anterioare, asa si eu am avut experiențe anterioare, mai mult sau mai putin eşece (vorba unui clasic). Experiențe din care am învăț destul de multe. Sorb repede din informație dar rumeg mai greu. Si când rumeg, rumeg! Asa s-a născut Entertrainer TV.

In wordpress, implicit și în blogging, m-a băgat Vlad Iuga, omul cu care ma consultam când am construit primul meu site și care mi-a recomandat sa folosesc aceasta unealta. Asta prin 2009.

Si ca sa nu zici ca sunt sec și-ți răspund prea din scurt, am sa-ți mai spun și ca tot ce mi-am propus prin acest blog e sa ma țin de-o treaba. M-am nisat (Doamne cum suna asta) pe comunicare și social media. M-am licențiat și acreditat ca formator tot pe nișa asta și acum tot ce vreau e sa reușesc sa ma impun prin articole si evenimente specifice. Mas o menos (vorba poetului)!

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Rubricile din blogul tau sunt destul de inovative, ai partea de “Blog”, partea de “Not News”, partea de “Recenzii” si rubrica “Vlog”, poti detalia putin felul in care le-ai gandit?

 Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv): Blog e blog. Ar trebui sa scot rubrica aia. Not news sunt articole generate de actualități. Un soi de non stiri. Acolo e #parereamea. Acolo nu mazic sau dau cu pietre. La recenzii recomand filme, cărți sau absurdități care nici macar non stiri nu-s. Rubrica vlog e una absolut speciala. Am achiziționat un domeniu .tv pentru c-am vrut sa fac vloguri. Si am si facut. Am vrut sa incep o emisiune.

Si am făcut un intro, un test, și iar m-am lăsat Si nu spun ca m-am lasat pur si simplu, m-am cam lăsat de delăsarea altora. De trasu’ de timp si datu’ cu presupusu’. Singur îmi mai pierea cheful, în echipa mi se mai tăia elanul, fheng shuiul. Dar sunt mândru de câteva dintre ele. Asta-i un exemplu:


Oricum, de rubrica aia ma reapuc. Curând, sper!

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care sunt primele trei lucruri de care tii cont atunci cand scrii un articol?

 Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv):  Nu exista asa ceva! Imi vine sa scriu, scriu! Imi place un subiect, scriu! Ma inspira ceva, scriu! Vad ceva interesant (urăsc cuvântul asta dar nah), scriu! N-am inspirație, nu scriu! Nimic interesant, nu scriu! Daca starea de spirit nu-mi dictează, nici articolul nu va avea cititori și asta mi-am dovedit-o științific.

Si fac recomandarea asta tuturor proprietarilor de bloguri, pentru ca pana la titlul de blogger mai e mult, sa scrie despre inspirați si convinși!

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): In ceea ce privește contentul articolelor, cum iti alegi subiectele si cat timp iti ia documentarea?

 Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv): Intrebarea asta imi tare place! “cat timp iti ia documentarea” este partea care-mi tare place. Bravos!
Iți spun sincer ca sunt articole pentru care ma documentez si cate doua trei zile și după alea doua trei zile, o iau de la capat. Fie n-am gasit ce trebuie, fie nu pușcă informațiile când sunt puse cap la cap. In orice caz, documentarea-I tare musai, si tare lipsește  Si într-o lume digitala atât de complexa, trei surse nu ajung. N-au cum! In plus, mediul din care provine sursa e foarte important.Cu toții trăim paralel trei vieti, una oficiala, una digitala și una organiza, umana si intima. Câteva surse din fiecare mediu, si poate ca reușești sa spui ca ești documentat. Oricum, la cum se mișca lucrurile in balta noastra, ce era potabil/veridic ieri, astăzi e noroi.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):  Care a fost cel mai de succes articol al tau, cat ti-a luat sa-l scrii si cum ii explici succesul?

 Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv): As putea sa-ti spun ca ma mândresc cu mai multe articole citite de lume multa dar am sat rec direct la subiect: Cel mai citit articolhttp://entertrainer.tv/2013/08/trei-lucruri-pe-care-nu-au-voie-sa-le-faca-controlorii-companiilor-de-transport-public/. Se bucura de peste 8000 de interacțiuni facebook, 29 tweet-uri, 15 G+-uri, aproape 3000 de comentarii. Am mai moderat câteva. L-am scris in 7 august si a devenit viral in 19 septembrie. Este citit si in ziua de azi de vreo 500 de oameni/ zi si a stras vreo 50000 de unici (vorba specialistilor).

Doar in 20 septembrie a avut peste 22000 de accesari. Am publicat si un print screen cu treaficu-mi pe facebook (aici: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10151719261459107&set=pb.783739106.-2207520000.1380128317.&type=3&theater), sa moara dusmanii de ciuda. ;) O frământare de mai bine de-o zi m-a împins sa-l scriu. M-am documentat nițel.

Cat despre succesul articolului, cred ca multe lume si-a regăsit mania in el, s-a bucurat de informative și l-a dat mai departe. In aceeași măsura, succesul acestui articol sta si in cei care m-au contrat, hulit, înjurat si blestemat pentru ei. Au contribuit si ei. Daca ai vreodată doua ore libere, citește comentariile. E o nebunie!

Oricum, pentru un blog care nu are inca doi ani de existent, ma bucur de vizitatori multi și faini. Si asta ma bucura. Sper ca pana face blogul 2 ani, in primavera adica, sa am si mai multe de spus, mai multa influenta in online si sa reusesc sa ma impun și ca trainer. Si ca vlogger. Musai!

Aaaa, da! Si de la articolul asta au pornit mai multe ziare campanii de informare (ex:http://www.libertatea.ro/detalii/articol/drepturi-calator-prins-fara-bilet-ratb-464700.html) si randurile mele au fost preluate de destule (asa am vrut) bloguri. #numazic

Interviu cu Ariel (Motivonti.ro) despre contentul motivational

ariel

Ariel a pornit blogul motivonti.ro dintr-o mare pasiune fata de dezvoltarea personala. Blog-ul s-a  vrut, inca de la inceput, un loc in care sa fie stranse informatiile cu caracter personal, experientele de viata, lucruri din care avem ce invata. Toate acestea, desprinse de rigiditatea termenilor de specialitate, informatia fiind prezentata intr-o forma noua, proaspata si atractiva, tuturor categoriilor de public.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cum a apărut ideea motivonti.ro?

Ariel (motivonti.ro): Am descoperit dezvoltarea personală atunci când mama mi-a dat o carte. Nu era prima carte pe care mi-o dădea – mereu a vrut să mă facă să citesc – dar de puține ori îmi dădea o carte care să mă prindă. Cartea cu pricina era de dezvoltare personală și prin ceva miracol mă prinsese foarte-foarte tare. Era un fel de alchimie ce scria în ea. Îmi zicea cum să-mi schimb viața, dar nu exagerat – era credibil ce citeam.

Așa am devenit oleacă pasionat de astfel de cărți/informații/filme și m-am gândit să pornesc un anume “ceva” care să mă țină aproape de acest domeniu. Primul gând a fost să fac un blog pe tema asta – blog în care să încerc să strâng eu ce învăț. Cu timpul s-au alăturat tot mai mulți oameni dornici să adauge informații.

Nu aveam un plan la început. Nu aveam targeturi. Nu e o afacere. Motivonti este un proiect pe care l-am lansat ca să mă dezvolt personal – dar, inevitabil, asta s-a întâmplat în timp ce alți oameni se dezvoltau alături de mine și eu alături de ei.

Motivonti e ca un bulgăre de zăpadă ce se rostogolește infinit pe un munte. N-are o direcție precisă. N-am un plan pentru el. Mie mi-a schimbat și îmi schimbă constant viața. Și știu că a influențat viața multora.

Iulia Cimpoeru(Contentpedia): Unde găsiți surse de inspirație pentru articole, cat timp durează  documentarea și cum o faceți?

Ariel (motivonti.ro): Motivonti nu-i un loc în care să facem muncă de jurnaliști. Nu suntem nici Discovery Channel sau National Geographic. Nu poți să spui despre noi că “ne documentăm”.

Înainte să lansez Motivonti.ro erau niște siteuri de dezvoltare personală (bloguri, să zicem) – dar erau rigide. Era foarte greu să le citesc.

Am vrut ca Motivonti să fie un loc “al omului de rând”, al celui ce abia descoperă dezvoltarea personală, care abia învață trucuri despre cum să-și facă viața mai frumoasă. Un loc în care articolele nu conțin termeni psihologici, ci exprimă sentimente. Povești personale.

Deci predominant avem articole inspiraționale născute din trăiri personale. Rar avem articole cu “pași”, “how-to”-uri, acelea fiind mai documentate – fie pe TED talks, cărți care ne plac etc.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Aveți o structura a articolelor pe care o respectați? Care ar fi aceasta?

N-avem o structură anume, dar avem câteva reguli: articolul trebuie să fie inspirațional, să fie despre o experiență personală, trăită, să aibă logică și diacritice. :)

Avem și articole foarte controversate care au mai puțin de-a face cu dezvoltarea personală: motive pentru care să nu pleci din România, cum să te lași de job etc. Care au stârnit multe comentarii negative. Dar pentru noi, autori, au fost inspiraționale. :)

 Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cat durează editarea unui articol și dacă aveți un om special care se ocupa de acest lucru? Editați atat gramatical cat și stilistico-expresiv?

Ariel (motivonti.ro): Intrebarea asta e prea serioasa pentru ce facem noi. suntem un blog amarat care mergem din inertie, eu editez, dar nu atat de serios precum ai intrebat tu. prefer sa sarim intrebarea asta. :)

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Da exemplu de un articol pe care l-ai scris si a avut un mare succes la public? Cărui fapt crezi ca se datorează succesul, tematicii (subiectului) sau abordării (stilului) ?

Ariel (motivonti.ro): Imediat după ce-am citit întrebarea asta am început să caut în arhiva articolelor scrise de mine un articol care să-mi placă mult, dar care să fi avut și succes…

N-am putut alege unul singur, așa că am ales 3.

Cel mai de succes (în cifre) a fost acesta: 11 lecții de învățat de la cei mici (http://motivonti.ro/11-lectii-de-invatat-de-la-cei-mici.html)

Ideea mi-a venit atunci când sor-mea, care-i cu 12 ani mai tânără, m-a uimit. Mi-a dat la un moment dat niște replici din care am avut de învățat. Ea fiind … un copil. Inocent. Atunci mi-am dat seama că am multe de învățat de la cei mici și am pus totul într-o listă, simplă de citit, dar inspirațională. Cred că e foarte important ca articolul să fie ușor de citit – listele-s bune în acest caz. :)

Ulterior m-am lovit de un prieten care tot avea ceva de spus, dar n-o făcea. Am fost destul de supărat pe acel prieten căci nu reușeam să comunic cu el. Mă măcina subiectul “spusului în față” a ceea ce avem de spus. De ce uneori e atât de greu să spunem ce avem de spus oare?

Și cititorii Motivonti au rezonat imediat cu articolul. Pe Facebook vedeam oameni cum își pun unul-altuia acest articol pe wall, zicând: “na, vezi, data viitoare să-mi zici în față!”. Ca cifre, din nou, articolul a fost de succes. “5 motive să spui în față tot ceea ce ai de spus”http://motivonti.ro/5-motive-spui-fata-tot-ceea-ce-spus.html

Ultimul articol pe care l-am ales este “Există un singur secret când vine vorba de inspirație…”  http://motivonti.ro/secret-cum-sa-am-inspiratie.html – un articol care nu-i pentru toată lumea, ci pentru scriitori sau artiști, oameni ce caută să fie creativi, dar nu le iese mereu. Ca cifre, desigur, articolul a fost mai puțin “de succes”, dar cei ce erau în target au rezonat. Articolul reprezintă o problemă pe care obișnuiam s-o am, dar peste care am trecut. Scris, din nou, foarte simplu, ușor de urmărit, care oferă o soluție la final. Eu aș citi doar articole pe acest format. Căci pleacă de la un sentiment, de la o emoție, de la o potențială frustrare… și ajunge la o soluție. :)

Un interviu cu scriitorul Stefan Caraman (Scrisori catre Rita) despre scriitura de calitate

540447_3988644911506_535222848_nStefan Caraman si-a scris cartea Scrisori către Rita  pe blog in intervalul 27.12.2009 – 31.12.2010, sub pseudonimul Karos Moon. Stilul savuros, replicile caustice, umorul debordant, scenele de sex, au atras instant atenția utilizatorilor online. Cat de mult influenteaza textul modalitatea de publicare (online versus print)? Cum definim scriitura de calitate? Ce impact poate avea feedback-ul direct al userilor asupra textului? Cum generam content buzz? Acestea sunt doar cateva dintre temele pe care le discutam in interviul de mai jos.

(Iulia Cimpoeru – Contentpedia): Cartea dumneavoastră, Scrisori către Rita a apărut mai întâiîn format digital, pe blog, de ce ați ales aceasta modalitate de publicare?

Stefan Caraman (Scrisori catre Rita): Cartea mea nu a apărut mai întâi in format digital; de fapt cand am scris-o – pe un blog – nici macar nu figura in intentia de a fi o carte; si da, am scris-o online, dar nu pentru ca am setat asa ceva ci pentru ca asa s-a nimerit; sunt un ins consumator de net (un bosorog internaut cum m-a gratulat o tanara duda aiurea din lumea virtuala) si probabil din acest background s-a nascut cartea; in fine, ideea cartii a aparut in plin evolutie a povestii pe blog asa ca la final, cand l-am inchis (pentru ca il programasem sa fie cu o viata limitata pe parcursul unui an), era deja conturat statusul. Cartea a aparut mai intai pe print iar acum e si in format ebook. Acum, de ce am ales pe print… pentru ca in lumea mare inca se citeste masiv pe print, pentru ca obiectul cartii are inca un farmec aparte (asa cum il au si discurile de plastic care, iata, in plina era digitalizata inca se scot pe piata, inca se vand), pentru ca piata inca permite asa ceva… e simplu.

Iulia Cimpoeru – Contentpedia): Cum definiți contentul de calitate (scriitura de calitate) si care-i sunt caracteristicile?

Stefan Caraman (Scrisori catre Rita): Scriitura de calitate e ca si muzica de calitate, iar calitatea are, la randul ei, darul de a aduna sau de a selecta (poate ca suna bizar ce spun)… uite, Queen face muzica de calitate; nu exista om pe lumea asta care sa nu fi fredonat macar o piesa Queen; de asemenea, Terje Rypdal face o muzica de calitate; dar cati au auzit de asta? cam, asta e si cu scriitura de calitate; ma rog exista pericolul imposturii in arta, dar asta e de la începuturi; poate ca diferentele dintre arta de calitate si restul rezida din calitatea celui care o consuma, statusul lui intelectual dar si sufletesc; arta de calitate gaseste oglinda in omeni de calitate sau, in fine, cu calitati… nu e usor de raspuns – de cand a intrat democratia in arte, e foarte greu sa mai definesti granite.

Iulia Cimpoeru – Contentpedia): Cum se generează content buzz-ul?

Stefan Caraman (Scrisori catre Rita): Asta e o intrebare cu ecou slab in arte; pentru ca autorul de arta genereaza produsul in primul rand pentru el, apoi pentru cei care crede el ca ar fi satisfacuti si abia apoi de cei care ajung sa-l guste. Autorul care scrie pentru target e impostorul de care iti spuneam mai sus. Autorul autentic nu scrie pentru cei care au gusturi presetate ci pentru a le acapara si schimba gustul. Am un motto pe cartea mea, un motto in care cred : ” literatura e ceea ce nu s-a scris inca”.  Finalmente, nu poti intreba un artist de chestiuni legate de strategie, pentru ca nu e treaba lui. Mai degraba e un issue de editor.

Iulia Cimpoeru – Contentpedia): O vorba spune “un produs bun nu are nevoie de reclama, se promovează singur”, se aplica acest lucru și în cazul content-ului (fie online, fie print) ? Motivați.

Stefan Caraman (Scrisori catre Rita): Nu, un produs prost sa vinde fara reclama, pentru ca produsele proaste sunt mereu ieftine si se gasesc peste tot iar oamenii nu au timp sa caute, sa discearna, sa aleaga... Un produs bun, insa are nevoie de reclama dar in sensul profund al termenului, adica are nevoie sa fie cultivat, sa fie inserat in social, sa fie etalat si oferit. Am experienta cu vanzarea SCRISORILOR pe Facebook… acolo postez citate, socializez, invit cititorii interesati sa-mi urmareasca interviurile, feedback-ul deja obtinut, etc.; ASTA numesc eu reclama. In rest, calupurile de publicitate de la TV, bannerele online, etc., sunt doar maimutareli, fast food-uri. E ca si cum ai agata o curva pe strada. Ea stie ca tu platesti ca sa o futi, tu stii ca o poti fute daca o platesti; conventia e presetata, tu esti acolo ca sa cumperi, ea e acolo ca sa vanda. Reclama e doar ca se imbraca intr-un anume fel.

Iulia Cimpoeru – Contentpedia): De ce oamenii prefera sa citească mai mult on-line decat off-line (in format print) ? Credeți ce e vorba de o anumita lejeritate sau tine de obișnuintă?

Stefan Caraman (Scrisori catre Rita): Dar cine ti-a spus tie ca oamenii prefera sa citeasca mai mult online? Eu cred ca nu, dimpotriva, oamenii inca prefera sa citeasca mai mult pe print; nu stiu cum va fi peste 40 de ani, dar acum asa e, prezumtia ta e falsa si usor neglijenta.

De ce prinde caterinca la romani? INTERVIU:Radu Alexandru (piticigratis.ro)

14795_538033839564505_36651665_n
Ĩn spatele site-ului de umor si caterincă piticigratis.com se afla Radu Alexandru. Stilul nonconformist de a scrie, sinceritatea şi umorul bine dozat, i-au adus tãnarului din Galaţi faima online. Cum trebuie sa scrii ca lumea să te citească? Ce e mai important, ce spui sau felul în care vorbești despre un anumit lucru? De ce prinde caterinca aşa bine la romãni? Acestea sunt doar cãteva dintre subiectele abordate in interviul de mai jos.

Iulia Cimpoeru – Contentpedia):  De cãt timp ai pasiunea de a scrie şi cum s-a manifestat la început?

Radu Alexandru (piticigratis.com): De prin 2007. Până atunci nu prea mi-a trecut prin cap că ar trebui să scriu. Mă tot freca un prieten la cap să fac un blog. Habar n-aveam ce e aia. El mă văzuse trolând pe forumuri şi avea impresia că aş putea scrie chestii. Concomitent şi fără nici o legătură am văzut anunţ în Caţavencu. Căutau tineri care să scrie în ziar. Fiind foarte şomer şi fără chef de muncă serioasă, am trimis texte. M-au luat pe mine şi pe Manţog. Omu’ e la Kamikaze acum. Şi aşa m-am apucat de scris. Şi într-o parte şi în alta.

Iulia Cimpoeru – Contentpedia): Cãt îţi ia sã te documentezi pentru un articol de blog şi care sunt sursele tale de inspiraţie?

Radu Alexandru (piticigratis.com): Habar n-am de documentare. Îmi vine o idee, mă gândesc la ea până e formulată bine în cap şi o scriu. Asta poate dura o ora sau o zi. Dacă nu e o chestie pur din capul meu, şi scriu despre ceva real, mă uit prin ziare, să văd clar ce s-a întâmplat şi cum îşi dau proştii cu părerea.

Iulia Cimpoeru – Contentpedia): Care a fost cel mai citit articol de-al tãu şi cãrui fapt crezi cã se datorează acest lucru?

Radu Alexandru (piticigratis.com): Habar n-am. Alea primele cu poziţiile sexuale au rupt şi mi-au adus prima oară trafic serios. Dar nu era Facebook pe atunci şi chestii de împrăştiat articole. Se împrăştiau mai greu. Prin linkuri pe Yahoo şi pe site-uri. Acum dacă îi place cuiva ceva, pune pe Facebook şi văd instant câteva sute de oameni. Se împrăştie mai repede un articol popular. Dar alea au fost citite constant şi trimise pe mail de corporatiști. Au ajuns în tenebrele internetului cu autor anonim. Aşa, clar, ăla cu Viva Mamaia de anul ăsta a strâns vreo 15 000 de share-uri. Am avut cam 100 000 de unici pe el în săptămâna aia. Şi ăla de pe Vice cu eleva Sabina şi bentiţa ei tot pe acolo s-a dus.

Articolele populare sunt ălea în care tratezi un subiect important al zilei, în legătură cu care toţi proştii au o opinie şi vor să şi-o exprime. Şi îţi exprimi o opinie care e fix inversul opiniei majoritare. De obicei la orice chestie taberele se împart în 40% 60%. Scrii opinia de 40%. Ăia o să intre şi o să dea share, că se simt minoritari şi se mândresc cu faptul că sunt într-o minoritate şi ăilalţi 60% o să intre să se contrarieze, pentru că prostul are nevoie de motive să fie contrariat. E o reţetă aşa de simplă. A, şi scrii textul pe puncte clare, 1 2 3 4 5. Prostul va simţi că dacă e listuţă e mai uşor de citit, altfel nu se încumetă la mai mult de 1000 de caractere. De-aia TNR au 1000 de caractere. Că publicul e idiot. Dar poţi să păcăleşti idiotul cu listuţe. Şi spărgând textul cu poze. Ca să nu-l doară creierul de la citit prea mult.

Până la urmă un text nu e popular decât dacă e citit de foarte mulţi idioţi. Nu există texte populare doar la oameni deştepţi. Sunt atât de puţini încât nici dacă ar citi TOŢI din ţară nu ar fi un articol popular.

Iulia Cimpoeru – Contentpedia): Cãnd scrii, care sunt acele elemente pe care vrei se le atingi la nivel de content?

Radu Alexandru (piticigratis.com): Vreau să scriu texte la care eu râd şi la care râd şi oamenii pe care îi plac. În rest, vreau să enervez cât mai mulţi proşti. Mă simt bine ştiind că există o masă de icsuleşti undeva care fac spume le gură. Că e un icsulescu care stă contrariat şi strânge din pumn şi se oftică şi îl sună pe alt icsulescu “ai auzit bă ce a zis ratatul ăla de Radu de noi, icsuleştii? mamă ce i-aş spune şi i-aş face”. Şi nu îmi spun nimic că nu îi ascult. Şi nu îmi fac nimic că n-au tupeu de borfaşi. Şi dacă accelerz ulcerul în 100 de proşti în viaţa asta mă simt împlinit.

Iulia Cimpoeru – Contentpedia):  Cât de mult conteazã “ce spui” şi cãt de mult conteazã “cum spui”?

Radu Alexandru (piticigratis.com): A se vedea 3. Pe lângă asta, trebuie să ai şi ceva interesant de zis. Nu trebuie să fie inteligent. Nici măcar hazliu. Ci doar interesant. Spune o poveste. Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte like.