Cristina Stavri (The Reading Effect): „Un text de calitate contine o parte din omul care l-a scris”

1240584_1410420165840033_1111397562_n

Blogul Cristinei, The Reading Effect, este scris cu pasiune si talent! Vezi acest lucru inca de la primele randuri citite, cuvintele curg, astfel incat, nici nu simti ca citesti. Mai mult, traiesti ceea ce autoarea a vrut sa-ti transmita.  Un content de calitate misca – crede Cristina. Iar atunci cand scrii despre „ceva ce iti place foarte mult sau despre ceva ce te enerveaza foarte tare”, succesul este doar o problema de timp.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):  De unde pasiunea pentru blogging? 

Cristina Stavri (The Reading Effect): Am crescut invatand o poezie pe zi si apoi scriind o poezie pe zi. Bunica mea a fost cea care m-a impins de la spate sa citesc si apoi, vazand ca am o oarecare pasiune pentru scris , sa scriu. Apoi in clasa a 12-a stiam sigur ca imi place sa scriu si am hotarat sa merg la facultatea de Jurnalism . Blogging-ul a fost si este un mod de a impartasi prietenilor mei lucrurile amuzante, frumoase, triste, enervante, interesante pe care le observ sau pe care le traiesc. Am creat acest blog tot “impinsa de la spate” , de data asta de cativa prieteni carora le tot trimiteam epistole amuzante pe e-mail. Intr-o zi mi-au spus mai multi dintre ei “de ce nu iti faci un blog?” Si am facut-o. Trebuie sa recunosc insa ca de atunci scriu mai rar si mult mai cenzurat.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Ce te-a facut sa-ti denumesti blogul „The Reading Effect”?

Cristina Stavri (The Reading Effect): Sunt convinsa ca pasiunea mea pentru scris se datoreaza pasiunii mele pentru citit. Cred ca un om care nu citeste, nu poate scrie. In primul rand pentru ca nu are cu ce sa scrie. Daca vrei sa exprimi o idée, un gand, o senzatie, ai nevoie de cuvintele potrivite. Nimeni nu doarme cu Dex-ul sub perna. Toti cei care scriu, mai intai au citit. Si asa mi-a venit ideea.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Atunci cand scrii un articol, ai in minte o structura?

Cristina Stavri (The Reading Effect): Cand scriu un text de obicei il scriu dupa modelul introducere-cuprins-incheiere.  Mai am momente cand scriu si altfel. Fara introducere sau incheiere. Trantesc pur si simplu cuprinsul gandurilor care nu imi dau pace si gata. Iese un text. Asa am si inceput sa scriu. Intai un jurnal, apoi un text de sine statator si asa mai departe. De obicei scriu daca imi place ceva foarte mult  sau daca ma enerveaza foarte tare.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cum definești tu un content de calitate, cum ar trebui sa arate, ce ar trebui sa contina?

Cristina Stavri (The Reading Effect): Cred ca un text de calitate e acela care transmite ceva. Un text in care cineva se regaseste. Ar trebui sa fie scris corect gramatical si ar trebui sa contina o parte din omul care l-a scris. Pur si simplu emotia cu care cel care a scris s-a apucat sa scrie. Un content de calitate e cel care starneste. Pozitiv, negativ dar misca ceva.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care sunt primele  trei calități pe care un post de blog ar trebui sa le conțină? 

Cristina Stavri (The Reading Effect): Imi plac foarte mult blogurile-jurnal. Imi place sa citesc experientele altor oameni. Imi place sa ii cunosc, sunt o fire foarte prietenoasa. Imi plac blogurile care contin informatiil utile si interesante: cum se face o prajitura, ce carte frumoasa a mai aparut, ce film bun ruleaza. Insa nu (doar)  blogurile informative ci acelea cu suflet, in care autorii scriu si parerile lor despre ceea ce recomanda.

Anca Spatariu (bloodie.ro) despre acele lucruri care fac diferența când vine vorba de blogging

anca spatariuCuvintele sunt pentru Anca Spatariu un mod de a fi, de a trai și simți. De profesie copywriter, Anca si-a început blogul, bloodie.ro, din nevoia intrinseca de a se exprima, de a spune acele lucruri care nu se spun cu voce tare…

 Pe parcurs, odată cu trecerea timpului, și-a dat seama, ca blogul a ajuns sa facă parte din ea, viata nu s-ar desfășura la fel dacă nu ar scrie. Talent literar, pasiune, cultura – care sunt acele lucruri care fac diferența atunci când vine vorba de blogging? De ce unii bloggeri ajuns sa fie citiți și alții nu? Ce aduce recunoașterea?

 Despre aceste lucruri discutam în interviul de mai jos.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Când ai început blogul și  ce te-a determinat să scrii?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Nu știu dacă este un clișeu sau o abordare romantică, însă mi-ar plăcea să pot spune că am ales să creez un blog pentru că aveam ceva de transmis lumii. Adevărul este că ideea de blog a încolțit în mintea mea datorită sutelor de gânduri care-mi trec prin minte în fiecare secundă și care arareori ajung în formă vorbită. Sunt o introvertită căreia îi este mult mai ușor să scrie decât să vorbească. Chiar și astăzi, după nu mai puțin de cinci ani de la primul articol scris, îmi vine greu să concep faptul că există oameni care își rup din timpul lor pentru a citi aberațiile mele. Poate că senzația de privat pe care mi-o oferă faptul că nu văd interlocutorul este cea care m-a ținut atât de multă vreme lipită de taste. Deși primul blog pe care l-am creat, blog care a sfârșit tragic după doar două săptămâni, nu seamănă deloc cu ceea ce este astăzi bloodie.ro, îi sunt totuși datoare pentru faptul că mi-a făcut cunoștință cu platforma WordPress. Vă dau cuvântul meu, primul blog era penibil si nu ar fi trebuit să vadă lumina… internetului.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): De ce  bloodie.ro?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Așa cum scriam și în pagina „About”, pseudonimul nu are nicio conotație sângeroasă. Mi-am ales acest alias în urmă cu vreo zece ani, cu mult înainte de apariția blogului așadar. Totul vine de la culoarea părului meu care pe-atunci avea o frumoasă nuanță sângerie. Cine știe? Eram în adolescență. Se prea poate să fi contribuit puțin și faptul că ascultam un rock greu și ergo noul nume pica la țanc. Există persoane care mi se adresează așa. Și dacă la al doilea prenume n-aș răspunde niciodată, când se strigă „Bloodie”, întorc capul. Mi se pare ușor penibil astăzi, dar mi-am făcut un brand și țin de el. De-oi scrie vreodată o carte însă, promit s-o semnez cu Anca Spătariu.  Am eu o vorbă pe blog: „N-o să se găsească bărbat suficient de fraier ca să mă ia de nevastă”, prin urmare „Spătariu” rămâne. N-am semnat cu numele din buletin la începuturi pentru că îmi doream cu disperare anonimatul. Cumva, parcă-mi era rușine cu ceea ce gândesc. Și-mi era rușine de faptul că am ales să fac public ceea ce mintea mea debita tacit. Anonimatul, c-am vrut sau nu, s-a risipit repede. La fel de repede s-a dus și rușinea. Pseudonimul a rămas.

Fun fact: N-ai crede câtă lume citește blondie! Mă calcă pe nervi, bineînțeles. Dacă ar fi să îmi fac astăzi un blog, probabil că aș opta pentru numele meu sau cel puțin pentru un nume alături de care nu trebuie să ofer de fiecare dată explicații de scriere (exact ca englezescul „bloody”, numai că nu e cu „y”, e cu „ie”).

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Unde iți găsești subiectele? Cu alte cuvinte, ce te inspira? 

Anca Spatariu (bloodie.ro): Nu s-a întâmplat prea des să caut subiecte, dar ca orice blogger sau scriitor, am avut și eu partea mea de sindrom al foii albe. De cele mai multe ori mă găsesc subiectele pe mine. Am scris adesea articole pe care cititorii și prietenii le numesc „depresive”. O estetică a urâtului, dacă vrei. Nu sunt o persoană în permanență tristă și nu sunt nici urmașa lui Edgar Allan Poe. Pur și simplu, suferința, dorul și alte sentimente nu atât de roz mi se par cele care conturează cel mai bine idei. Sunt cele mai sincere. Și apoi, despre râuri albastre și fluturași poate scrie oricine. Pe lângă sforțările mele beletristice, scriu despre ceea ce îmi place și îmi ocupă timpul. Scriu despre teatru, operă, festivaluri, concerte etc. Chiar și despre bere uneori.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Ai o structura pe care o respecți atunci când scrii un articol sau lași inspirația sa te conducă?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Nu, nu am o structură. Poate că acesta este un defect al meu. Atunci când scriu, pur și simplu vărs pe pagina digitală gânduri vrac. Dacă ar fi să așez cu grijă cuvintele, sunt convinsă că m-aș pierde repede în amănunte și aș pierde din vedere esențialul. Mulți m-au întrebat cât timp lucrez la un articol și o mare parte dintre aceștia a fost surprinsă să afle că timpul este destul de scurt. Totuși, văd cumva o evoluție de la stilul dezlânat pe care îl aveam mai demult la stilul pe care îl am astăzi. Cred că se datorează faptului că acum îmi mai amintesc să și respir între idei și nu încerc să le spun pe toate de-odată sau să iau ideea de la mijloc ca și cum cititorii ar avea, ca-n seriale, o secvență „previously, in bloodie’s mind, (…)”. O altă cutumă nesănătoasă este faptul că nu-mi citesc niciodată articolele. Ar trebui, știu asta, dar când sunt atâtea lucruri frumoase de citit, ce rost are să citesc o idee pe care o cunosc deja? J Am noroc de oameni drăguți care mă citesc și mă corectează când scap câte un typo. Le mulțumesc!

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):  Crezi ca contează mai mult ce spui sau cum spui? Subiectul unui articol sau stilul?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Cred că poți face blogging dacă posezi măcar una dintre ele. Sunt oameni pe care îi citesc pentru stilul savuros, deși subiectele nu sunt originale, și oameni pe care îi citesc pentru subiectele pe care le abordează, deși nu au veleități artistice de expunere. Am spus că poți face blogging dacă ai una dintre ele, dar blogging de calitate faci dacă le ai pe amândouă. Aș zice, prin urmare, că sunt importante deopotrivă.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care a fost cel mai citit articol al tău si de ce crezi ca utilizatorii l-au ales tocmai pe acela?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Din portofoliul celui mai recent blog (scriu din 2007, dar bloodie.ro a prins viață doar la începutul lui 2013), cel mai citit articol a fost cel în care povesteam cum m-am mutat eu ca țiganul cu cortul prin Timișoara și ce experiențe de chiriaș am avut. Totodată ofeream și sfaturi pentru cei care doresc să se mute într-un apartament nou. Cred că a fost atât de share-uit și apreciat datorită informațiilor utile spuse pe un ton tragi-comic. Eu știu că acest fel de articole „prinde” la public, însă nu pot renunța la acel gen mai necomercial care îmi face atât de multă plăcere. E drept, nu tot timpul am starea necesară pentru el, însă niciodată nu va dispărea de tot. Pentru asta m-am apucat de scris! Voi fi eu așa cum sunt și sunt sigură că se va găsi și cine să mă citească.

Interviu cu Ariel (Motivonti.ro) despre contentul motivational

ariel

Ariel a pornit blogul motivonti.ro dintr-o mare pasiune fata de dezvoltarea personala. Blog-ul s-a  vrut, inca de la inceput, un loc in care sa fie stranse informatiile cu caracter personal, experientele de viata, lucruri din care avem ce invata. Toate acestea, desprinse de rigiditatea termenilor de specialitate, informatia fiind prezentata intr-o forma noua, proaspata si atractiva, tuturor categoriilor de public.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cum a apărut ideea motivonti.ro?

Ariel (motivonti.ro): Am descoperit dezvoltarea personală atunci când mama mi-a dat o carte. Nu era prima carte pe care mi-o dădea – mereu a vrut să mă facă să citesc – dar de puține ori îmi dădea o carte care să mă prindă. Cartea cu pricina era de dezvoltare personală și prin ceva miracol mă prinsese foarte-foarte tare. Era un fel de alchimie ce scria în ea. Îmi zicea cum să-mi schimb viața, dar nu exagerat – era credibil ce citeam.

Așa am devenit oleacă pasionat de astfel de cărți/informații/filme și m-am gândit să pornesc un anume „ceva” care să mă țină aproape de acest domeniu. Primul gând a fost să fac un blog pe tema asta – blog în care să încerc să strâng eu ce învăț. Cu timpul s-au alăturat tot mai mulți oameni dornici să adauge informații.

Nu aveam un plan la început. Nu aveam targeturi. Nu e o afacere. Motivonti este un proiect pe care l-am lansat ca să mă dezvolt personal – dar, inevitabil, asta s-a întâmplat în timp ce alți oameni se dezvoltau alături de mine și eu alături de ei.

Motivonti e ca un bulgăre de zăpadă ce se rostogolește infinit pe un munte. N-are o direcție precisă. N-am un plan pentru el. Mie mi-a schimbat și îmi schimbă constant viața. Și știu că a influențat viața multora.

Iulia Cimpoeru(Contentpedia): Unde găsiți surse de inspirație pentru articole, cat timp durează  documentarea și cum o faceți?

Ariel (motivonti.ro): Motivonti nu-i un loc în care să facem muncă de jurnaliști. Nu suntem nici Discovery Channel sau National Geographic. Nu poți să spui despre noi că „ne documentăm”.

Înainte să lansez Motivonti.ro erau niște siteuri de dezvoltare personală (bloguri, să zicem) – dar erau rigide. Era foarte greu să le citesc.

Am vrut ca Motivonti să fie un loc „al omului de rând”, al celui ce abia descoperă dezvoltarea personală, care abia învață trucuri despre cum să-și facă viața mai frumoasă. Un loc în care articolele nu conțin termeni psihologici, ci exprimă sentimente. Povești personale.

Deci predominant avem articole inspiraționale născute din trăiri personale. Rar avem articole cu „pași”, „how-to”-uri, acelea fiind mai documentate – fie pe TED talks, cărți care ne plac etc.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Aveți o structura a articolelor pe care o respectați? Care ar fi aceasta?

N-avem o structură anume, dar avem câteva reguli: articolul trebuie să fie inspirațional, să fie despre o experiență personală, trăită, să aibă logică și diacritice. :)

Avem și articole foarte controversate care au mai puțin de-a face cu dezvoltarea personală: motive pentru care să nu pleci din România, cum să te lași de job etc. Care au stârnit multe comentarii negative. Dar pentru noi, autori, au fost inspiraționale. :)

 Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cat durează editarea unui articol și dacă aveți un om special care se ocupa de acest lucru? Editați atat gramatical cat și stilistico-expresiv?

Ariel (motivonti.ro): Intrebarea asta e prea serioasa pentru ce facem noi. suntem un blog amarat care mergem din inertie, eu editez, dar nu atat de serios precum ai intrebat tu. prefer sa sarim intrebarea asta. :)

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Da exemplu de un articol pe care l-ai scris si a avut un mare succes la public? Cărui fapt crezi ca se datorează succesul, tematicii (subiectului) sau abordării (stilului) ?

Ariel (motivonti.ro): Imediat după ce-am citit întrebarea asta am început să caut în arhiva articolelor scrise de mine un articol care să-mi placă mult, dar care să fi avut și succes…

N-am putut alege unul singur, așa că am ales 3.

Cel mai de succes (în cifre) a fost acesta: 11 lecții de învățat de la cei mici (http://motivonti.ro/11-lectii-de-invatat-de-la-cei-mici.html)

Ideea mi-a venit atunci când sor-mea, care-i cu 12 ani mai tânără, m-a uimit. Mi-a dat la un moment dat niște replici din care am avut de învățat. Ea fiind … un copil. Inocent. Atunci mi-am dat seama că am multe de învățat de la cei mici și am pus totul într-o listă, simplă de citit, dar inspirațională. Cred că e foarte important ca articolul să fie ușor de citit – listele-s bune în acest caz. :)

Ulterior m-am lovit de un prieten care tot avea ceva de spus, dar n-o făcea. Am fost destul de supărat pe acel prieten căci nu reușeam să comunic cu el. Mă măcina subiectul „spusului în față” a ceea ce avem de spus. De ce uneori e atât de greu să spunem ce avem de spus oare?

Și cititorii Motivonti au rezonat imediat cu articolul. Pe Facebook vedeam oameni cum își pun unul-altuia acest articol pe wall, zicând: „na, vezi, data viitoare să-mi zici în față!”. Ca cifre, din nou, articolul a fost de succes. „5 motive să spui în față tot ceea ce ai de spus”http://motivonti.ro/5-motive-spui-fata-tot-ceea-ce-spus.html

Ultimul articol pe care l-am ales este „Există un singur secret când vine vorba de inspirație…”  http://motivonti.ro/secret-cum-sa-am-inspiratie.html – un articol care nu-i pentru toată lumea, ci pentru scriitori sau artiști, oameni ce caută să fie creativi, dar nu le iese mereu. Ca cifre, desigur, articolul a fost mai puțin „de succes”, dar cei ce erau în target au rezonat. Articolul reprezintă o problemă pe care obișnuiam s-o am, dar peste care am trecut. Scris, din nou, foarte simplu, ușor de urmărit, care oferă o soluție la final. Eu aș citi doar articole pe acest format. Căci pleacă de la un sentiment, de la o emoție, de la o potențială frustrare… și ajunge la o soluție. :)

De ce prinde caterinca la romani? INTERVIU:Radu Alexandru (piticigratis.ro)

14795_538033839564505_36651665_n
Ĩn spatele site-ului de umor si caterincă piticigratis.com se afla Radu Alexandru. Stilul nonconformist de a scrie, sinceritatea şi umorul bine dozat, i-au adus tãnarului din Galaţi faima online. Cum trebuie sa scrii ca lumea să te citească? Ce e mai important, ce spui sau felul în care vorbești despre un anumit lucru? De ce prinde caterinca aşa bine la romãni? Acestea sunt doar cãteva dintre subiectele abordate in interviul de mai jos.

Iulia Cimpoeru – Contentpedia):  De cãt timp ai pasiunea de a scrie şi cum s-a manifestat la început?

Radu Alexandru (piticigratis.com): De prin 2007. Până atunci nu prea mi-a trecut prin cap că ar trebui să scriu. Mă tot freca un prieten la cap să fac un blog. Habar n-aveam ce e aia. El mă văzuse trolând pe forumuri şi avea impresia că aş putea scrie chestii. Concomitent şi fără nici o legătură am văzut anunţ în Caţavencu. Căutau tineri care să scrie în ziar. Fiind foarte şomer şi fără chef de muncă serioasă, am trimis texte. M-au luat pe mine şi pe Manţog. Omu’ e la Kamikaze acum. Şi aşa m-am apucat de scris. Şi într-o parte şi în alta.

Iulia Cimpoeru – Contentpedia): Cãt îţi ia sã te documentezi pentru un articol de blog şi care sunt sursele tale de inspiraţie?

Radu Alexandru (piticigratis.com): Habar n-am de documentare. Îmi vine o idee, mă gândesc la ea până e formulată bine în cap şi o scriu. Asta poate dura o ora sau o zi. Dacă nu e o chestie pur din capul meu, şi scriu despre ceva real, mă uit prin ziare, să văd clar ce s-a întâmplat şi cum îşi dau proştii cu părerea.

Iulia Cimpoeru – Contentpedia): Care a fost cel mai citit articol de-al tãu şi cãrui fapt crezi cã se datorează acest lucru?

Radu Alexandru (piticigratis.com): Habar n-am. Alea primele cu poziţiile sexuale au rupt şi mi-au adus prima oară trafic serios. Dar nu era Facebook pe atunci şi chestii de împrăştiat articole. Se împrăştiau mai greu. Prin linkuri pe Yahoo şi pe site-uri. Acum dacă îi place cuiva ceva, pune pe Facebook şi văd instant câteva sute de oameni. Se împrăştie mai repede un articol popular. Dar alea au fost citite constant şi trimise pe mail de corporatiști. Au ajuns în tenebrele internetului cu autor anonim. Aşa, clar, ăla cu Viva Mamaia de anul ăsta a strâns vreo 15 000 de share-uri. Am avut cam 100 000 de unici pe el în săptămâna aia. Şi ăla de pe Vice cu eleva Sabina şi bentiţa ei tot pe acolo s-a dus.

Articolele populare sunt ălea în care tratezi un subiect important al zilei, în legătură cu care toţi proştii au o opinie şi vor să şi-o exprime. Şi îţi exprimi o opinie care e fix inversul opiniei majoritare. De obicei la orice chestie taberele se împart în 40% 60%. Scrii opinia de 40%. Ăia o să intre şi o să dea share, că se simt minoritari şi se mândresc cu faptul că sunt într-o minoritate şi ăilalţi 60% o să intre să se contrarieze, pentru că prostul are nevoie de motive să fie contrariat. E o reţetă aşa de simplă. A, şi scrii textul pe puncte clare, 1 2 3 4 5. Prostul va simţi că dacă e listuţă e mai uşor de citit, altfel nu se încumetă la mai mult de 1000 de caractere. De-aia TNR au 1000 de caractere. Că publicul e idiot. Dar poţi să păcăleşti idiotul cu listuţe. Şi spărgând textul cu poze. Ca să nu-l doară creierul de la citit prea mult.

Până la urmă un text nu e popular decât dacă e citit de foarte mulţi idioţi. Nu există texte populare doar la oameni deştepţi. Sunt atât de puţini încât nici dacă ar citi TOŢI din ţară nu ar fi un articol popular.

Iulia Cimpoeru – Contentpedia): Cãnd scrii, care sunt acele elemente pe care vrei se le atingi la nivel de content?

Radu Alexandru (piticigratis.com): Vreau să scriu texte la care eu râd şi la care râd şi oamenii pe care îi plac. În rest, vreau să enervez cât mai mulţi proşti. Mă simt bine ştiind că există o masă de icsuleşti undeva care fac spume le gură. Că e un icsulescu care stă contrariat şi strânge din pumn şi se oftică şi îl sună pe alt icsulescu „ai auzit bă ce a zis ratatul ăla de Radu de noi, icsuleştii? mamă ce i-aş spune şi i-aş face”. Şi nu îmi spun nimic că nu îi ascult. Şi nu îmi fac nimic că n-au tupeu de borfaşi. Şi dacă accelerz ulcerul în 100 de proşti în viaţa asta mă simt împlinit.

Iulia Cimpoeru – Contentpedia):  Cât de mult conteazã “ce spui” şi cãt de mult conteazã “cum spui”?

Radu Alexandru (piticigratis.com): A se vedea 3. Pe lângă asta, trebuie să ai şi ceva interesant de zis. Nu trebuie să fie inteligent. Nici măcar hazliu. Ci doar interesant. Spune o poveste. Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte like.

INTERVIU: Adina Chitu (La buticul cu filme și cărți) despre ce inseamna sa scrii bine o cronica de film

Interviu content si filmAdina Chitu, detinatoarea blogului  „La buticul cu filme si carti”, ne vorbeste despre acele lucruri care se ascund in spatele unui blog de nisa, cinema in acest caz, de succes. Ce inseamna sa scrii bine? Cat de mult conteaza stilul atunci cand scrii? Ce se cauta in materie de film? Acestea sunt doar cateva intrebari la care Adina Chitu ne-a raspuns bazandu-se pe experienta sa de pana acum.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): De unde a pornit pasiunea de a scrie despre filme si cum te-ai gandit sa faci acest lucru altfel?

Adina Chițu (La buticul cu filme și cărți): Pasiunea de a scrie despre filme a mers cumva natural din pasiunea de a vedea filme. Nu stiu daca inca de la bun inceput m-am gandit sa scriu altfel pentru ca oricum nu citeam prea multe siteuri sau bloguri de film ca sa pot face o comparatie intre ce se scrie si cum altfel as putea eu scrie.

M-am gandit sa scriu intr-o prima faza asa cum simt, apoi scriind mi-am dat seama ca mi-am inoculat un anumit stil, o exprimare pe alocuri bombastica, un stil ce continea analogii si totodata un stil ce voia sa prinda in forma si sonoritatea cuvintelor ceva din sentimentul pe care mi-l dadeau filmele despre care scriam.

Vorbesc la trecut pentru ca intre timp mi-am mai cizelat un pic stilul, am pastrat (sper) sentimentul generat de film si materializat in cuvinte, dar am mai renuntat la unele artificii si exprimari de dragul cursivitatii. Trebuie totusi sa tii la sanatatea publicului cititor.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Sa vorbim putin despre structura unui articol, care sunt elementele structurale pe care bifezi in fiecare articol pe care il scrii?

Adina Chițu (La buticul cu filme și cărți): In timp ce vizionez un film imi vin in minte cateva idei, dar nu neaparat idei de pus intr-un articol, apoi cand ma decid sa scriu despre film imi amintesc acele idei si le transform in cuvinte, de multe ori cand ma apuc de scris un articol arunc doar cateva cuvinte cheie pe ciorna virtuala si mai apoi le leg, de multe ori ma incanta prezenta unor structuri lexicale anume, care fie sunt originale, fie sunt analogii, decat ideea filmului sau ideea despre film in sine.

Inceputul articolelor mele e o chestiune de simtire, dar mai apoi incerc sa dezvolt atmosfera, de obicei ma pasioneaza nota de autor a regizorului si modul in care este folosit spatiul intr-un film. Mai nou ma pasioneaza si montajul asa ca mai arunc cateva vorbe si despre acesta. Insa in afara acestor mici fetisuri incerc pe cat posibil sa creionez sentimentul pe care mi l-a dat filmul, ceea ce incerc sa fac este o scriere…organica, reconstruiesc frazal o simtire sau cel putin asta ma autoiluzionez ca as face.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Poti numi cateva subiecte care se cauta atunci cand vorbim de o publicatie dedicata filmului?

Adina Chițu (La buticul cu filme și cărți): Daca e sa ma uit pe statisticile mele cele mai cautate cuvinte au legatura cu anumite filme, in general cu cele mai putin expuse publicului, insa in egala masura cautarile cuprind si picanterii. In ultima vreme am observat ca au succes articolele despre filme noi, filme despre care se vorbeste mult si atunci oamenii care cauta parerea mea despre filmul respectiv o cauta pentru ca pur si simplu vor s-o auda. Apoi un public ceva mai avizat cauta articole mai interesante despre filme de arta ceva mai vechi, despre noul val francez spre exemplu sau despre cinemtografia coreeana.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cat de mult conteaza stilul de a scrie, limbajul?

Adina Chitu despre film

Adina Chițu (La buticul cu filme și cărți): Stilul conteaza mult pentru publicul pe care deja ti l-ai fidelizat cat si pentru cel care cauta…altceva sau pentru cel care cauta sa fie persuadat prin mijloace, exprimari noi sa vada filmul.

Stilul este in primul rand important pentru tine ca blogger, asa reusesti sa te individualizezi, sa iesi cumva in evidenta, sa fii aperciat sau sa fii huiduit cum se intampla inevitabil.

Stilul e un stimulent pentru tine si o responsabilitate, stilul trebuie mentinut si dezvoltat in anumite limite, altfel publicul care te urmareste constant va observa modificarile. Stilul e un produs, artistic, dar si mercantil, de a carui expunere si marketing trebuie sa ai mare grija.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Descrie in cateva cuvinte care este nota de autor a blogului „La buticul cu filme si carti”:

Adina Chițu (La buticul cu filme și cărți): Cum spuneam la inceput, incerc sa experimentez un soi de scriitura organica, vreau ca sonoritatea articolelor mele sa iti dea un sentiment apropiat celui pe care l-am trait urmarind un film, vreau sa transmit un impuls aproape magnetic catre publicul cititor, ca el sa perceapa dincolo de a pricepe, sa simta ceva citindu-l. Ceea ce descriu aici se apropie cumva de misiunea literaturii si ca sa inglobez un pic exagerand, ceea ce incerc prin articolele mele e un soi de literatura.