Ce-i împiedică pe specialiști să pună în content know-how-ul lor?

Păi… Există o jenă cu privire la distribuirea gratuită a cunoștințelor lor în mediul online. Un server poate distribui toată specializarea lor cu o viteză fantastică: în doar o zi, un server și-un banal site poate prezenta lumii întregi toată specializarea și tot know-how-ul unui specialist.

Cu ce se alege un specialist dacă face publice prin content neprețuitele cunoștințe aflate în posesie?

Este foarte simplu: nu se alege cu nimic. Internetul este un imens de informație și chiar dacă ajungi cu un anumit content-site în vârful popularității, în afara vizitelor și a sesiunilor nu primești nimic – ca specialist ce iluminează un anumit domeniu sau industrie.

Povestea Wikipedia vine pe acest model. Sunt peste 1000 de oameni ce iluminează diverse domenii într-un regim volunar, din pasiune sau obsesie pentru domeniile respective.

Specialistul tre’ să se aleagă cu ceva, acolo…

Notorietatea cred că este una dintre mizele cele mai puternice. Această motivație a determinat zeci și sute de mii de oameni și companii să dezvolte conținut pe diverse domenii. Dar dacă driverul este notorietatea și recunoașterea valorii incontestabile, conținutul are de suferit. Mai ales că e o muncă să pui în conținut o informație.

Iar pe urmele celor ce au reușit și dovedit know-how-ul lor, fie au dat dovadă de perseverență în mediul online, calcă de mulți ani zeci, sute sau chiar mii de entități, fizice sau juridice în căutarea notorietății, a recunoașterii și a ceea ce rezultă sau derivă din asta: clienți ai acelui know-how – fie că sunt job-uri, fie că sunt clienți.

Pot fi reduși la principiul simplu al clientului ce are nevoie de know-how-ul publicat pe internet. De aplicabilitatea acelui know-how. Iar cea mai potrivită enitate pentru a-l pune în practică este autorul, este cel care a prezentat know-how-ul.

Doar nu vei angaja pe cineva să implementeze ceva folosind know-how-ul de pe blogul altuia? Nu?

De ce nu?

Și-aici cred că în mediul digital de la noi și de oriunde există o mega idioțenie: ce te face să crezi că cel care cunoaște domeniul, prin prisma conținutului publicat în content pe internet, este și cea mai potrivită enitate, fizică sau juridică, pentru a implementa?

Să luăm marketingul digital ca exemplu. În România, sunt mai multe cursuri publicate online decât studii de caz.

Ce te face să crezi că cineva care predă o disciplină, cu sensul de a o prezenta online prin conținut, este și entitatea cea mai potrivită pentru a implementa acel know-how? Ești rapid tentat să consideri că o entitate ce dezvoltă conținut despre cum se face este și cea mai potrivită pentru a face. În realitate, se spune că cei ce nu reușesc într-un domeniu devin specialiști sau traineri. Restul sunt pe baricade.

Ce îi stimulează pe specialiști să ilumineze domeniile în care activează cu expertiza lor?

Și-aici mă refer la conținut publicat pe internet. Păi, cum spuneam, nu se aleg cu nimic în afară de vizite și trafic. Recunoașterea tinde și ea să dispară în contextul în care concurența devine acerbă – zeci de mii de entități din varii domenii vin către marele public cu know-how-ul publicat pe internet, iar de yet another specialist este plin internetul.

Mai apare și fenomenul furtului intelectual, dar și al furtului de creație literară, grafică – în care un specialist rămâne un soi de pupăză-din-tei. Furată și vândută în târg de alții.

Dorința de a salva un domeniu de la prostie

În spatele unei astfel de dorințe se află mereu și întotdeauna o dorință discretă și perversă de a obține credit, recunoaștere, deci nici nu cred c-ar trebui luată în calcul. Monetizarea unui astfel de efort de conținut vine pe două căi clare și distincte, cum am explicat anterior: clienți ai acelui know-how și notorietate.

Rămâne accesul la acel know-how prețios.

Așa că specialiștii fac public know-how-ul doar în conferințe pe bază de bilet. Iar motivele sunt următoarele:

  1. Bani, cash sau gheață pentru a prezenta acel conținut valoros (iar dacă nu fac bani din asta, doar îți vând ceva);
  2. Recunoaștere – în online devine imposibil să mai primești credit, chiar dacă dai ceva ce se duce bombă virală;
  3. Clienți – cel care dă banii deschide portofelul mai ușor în fața unui vorbitor de conferință.

Ce mai înseamnă content marketing în această configurație extrem de ciudată?

Mulți sunt tentați să creadă din start că practica de content marketing nu poate fi derulată alături de o agenție. Că, vezi doamne, nimeni nu poate înțelege un domeniu așa cum îl înțeleg cei care activează în el.

Eu contrazic chestia asta cu următoarea afirmație: nimeni nu poate înțelege un anumit domeniu dacă tratează lucrurile superficial, PR-istic, marketoidizant. Iar când faci content marketing cu agenții de marketing sau PR, asta vei primi. Deci, da, nu poți face content marketing alături de o agenție.

În tot acest mediu digital, relativ ostil pentru prezentarea și distribuirea de informație relevantă pentru audiență, să tratezi cu seriozitate know-how-ul clientului și să îl declini frumos și bine într-un conținut digerabil, dar și valoros pe scara gradului de valoare efectivă a informației, pare misiune imposibilă.

Da, se poate

Pentru mine este la ordinea zilei să-mi treacă prin cap zeci de idei și concepte de content digital. La prânz, dimineața, seara și chiar noaptea, visez proiecte de content în care informația este o marfă de preț. Nici 10% din ceea ce se poate face în content marketing nu s-a făcut sau nu se face. Iar aici mă refer strict la segmentul de business / client. Și nu mă refer la bloguri pe care scriu mari talente. Mă refer la experiențe de conținut ce pot fi oferite consumatorului de către posesorul de know-how într-un domeniu de business, fie B2B, B2C sau în alte modele (pentru că există și altele).

Și-aici agențiile de content fac casă bună cu specialiștii (entități juridice sau fizice)

Un om de content sau o agenție de content trebuie să fie, în absolut primul rând, un publisher iscusit. Nu jurnalist, nu autor, nu marketer. Publisher. Alt publisher decât cel care recomandă bloggeri în baza notorietății lor sau a stilului artistic de scris.

Alături de o agenție de content, specialistul (entitate juridică sau fizică) va fi stimulat să publice alături de publisher prețiosul know-how aflat în posesie, pentru că alături de el se află o entitate care știe de ce, cum, când și ce publică. Iar asta îl ajută să obțină succesul în tot acest mediu ostil care este mediul online.

Interviu cu Dorin Boerescu (2parale.ro) despre publishing bazat pe performanta (Marketing Afiliat).

Dorin BoerescuDorin Boerescu este unul dintre cei mai cunoscuti antreprenori in domeniul online-ului din Romania. A fost implicat de-a lungul timpului intr-o serie de proiecte precum: ecomTIM, SEMdays, Hyperactive, Agrafa, Godmother si, nu in ultimul rand, in momentul actual, 2Parale, 2Leva si 2Performant.

Intr-un marketing online in care se discuta din ce in ce mai mult despre performanta, este esentiala corelarea content business-urilor la directia generala, bazata pe modalitati exacte de monitorizare a rezultatelor.

De departe, in fruntea practicilor de marketing online, marketingul afiliat, ca si publicitate online, este mumă si ciumă: aduce “doar” rezultate pentru spenderi si stres pentru content business-uri.

(Contentpedia) Este marketingul afiliat directia catre care merge monetizarea publishingului (contentului) web in acest deceniu?

Pot fi sinergii interesante intre cele doua, insa nu as putea afirma asta. Provocarea pe care publishingul o are acum este foarte mare – ambele surse “traditionale” de venit (vanzare/abonamente + publicitate) sunt serios amenintate de distributia gratuita a informatiei si de libertatea deplina a userilor – paradoxal exact fenomenul care a crescut extrem de mult audienta publisherilor.

Cred ca afilierea genereaza un tip nou de proiecte web, publishingul “clasic” urmand sa isi rezolve altfel aceasta problema, sa se transforme radical sau pur si simplu sa dispara.

(Contentpedia) Cat teren vor castiga proiectele editoriale web ale userilor in detrimentul proiectelor editoriale ale publisherilor clasici?

Democratizarea producerii de continut va continua cu siguranta. Cred ca blogurile si alte proiecte independente nu vor mai creste prea mult, totusi – social media (Facebook, Instagram, Twitter etc.) a preluat deja rolul de platforma de continut si interactiune intre useri.

Nevoia de informatie/continut cu o strategie editoriala in spate, generat de profesionisti si bazat pe resurse inaccesibile userilor obisnuiti va ramane cu siguranta. Ramane de vazut cum vor fi sustinute.

(Contentpedia) Poate trai o redactie a unui site de publishing dot ro din publicitate de tip marketing afiliat?

Daca se ocupa exclusiv cu prezentari de produse, sfaturi de achizitii online si devine un punct obligatoriu in traseul de achizitie pe o anumita categorie, da – se pot genera venituri interesante mai ales daca este top of mind. Cand spun “interesante” inteleg capabil sa genereze 1 sau 2 salarii, nu mai mult in momentul de fata. Pe termen lung va fi insa o categorie de proiecte in crestere importanta.

Mai degraba decat site-uri de publishing au crescut si vor creste proiectele dedicate afilierii, bazate pe un approach de marketing – site-uri care agrega oferte de la mai multe magazine, care filtreaza produse dupa criterii la care magazinele nu s-au gandit (culoarea laptopurilor sau asortarea dintre haine, de exemplu), comunitati de facebook dedicate shoppingului, etc.

Un site de continut generalist insa nu poate genera un venit acceptabil din afiliere – iar motivul este unul simplu care nu tine de piata romaneasca – oamenii care viziteaza un site de stiri nu sunt in comportament de cumparare si este imposibil sa ii convertesti de la consumul unui editorial la o achizitie care sa genereze venituri.

Am spus de mai multe ori ca pe termen lung site-urile de continut nisat vor fi cumparate/sponsorizate de branduri cu interes strategic pe zona respectiva, iar unul din proiectele care cred ca imi va confirma aceasta ipoteza este treizecizero.ro, lansat cu foarte multa pasiune acum cca 1 an si jumatate de un foarte bun prieten si care acum a inceput sa fie sprijinit de branduri interesate de audienta lui, insa cumva dincolo de granitele publicitatii clasice si fara a masura afisari/unici/clickuri sau conversii. Timpul va dovedi daca am sau nu dreptate.

(Contentpedia) Primele 10 bloguri de nisa atrageau anul trecut in dot ro cam 29% din traficul de unici al Facebook. Ce zic cifrele interne ale 2parale.ro?

Nu urmarim o asemenea statistica insa in ultimul an traficul din Facebook a crescut intr-un ritm similar cu cel trimis de bloguri, cel putin la noi in sistem.

(Contentpedia) Ce inseamna content de calitate in publicitate de tip marketing afiliat?

In primul rand un continut care aduce valoare userilor – fie ca vorbim de lucruri tehnice sau utile (comparatii de preturi sau de specificatii, de exemplu – dar facute cu simt de raspundere) fie ca ne referim la sfaturi despre tendintele intr-un anumit domeniu (moda sau ingrijire copii, nu are importanta).

Cata vreme continutul se bazeaza pe documentare serioasa si aduce valoare cititorilor in decizia de cumparare, acei cititori vor reveni si vor genera vanzari/comisioane pentru afiliatul respectiv.

Spor la continut de calitate si la conversii!

Monetizarea continutului, moartea pasiunii – Partea#1

Cine n-a avut macar o idee de content, geniala, fantastica, a unui site de… pe care sa se scrie despre… in care proprietarii de business-uri sa se poata promova si-n care oamenii sa scrie din si cu pasiune….

Este ca un cliseu in randurile celor care cocheteaza sau nu cu online-ul sau in randurile celor ce stiu ce-i ala un blog sau site. Eu, personal, am auzit zeci daca nu sute de idei de content/sites nisate in ultimii ani.

Contentul de calitate este apreciat, dar nu sunt dati nici doi bani pe el.

Asta se intampla atat in partea consumatorilor de content, cat si in partea potentialilor investitori (advertiseri – business sau agentie). Se intampla atat in dot ro cat si la nivel international.

Un mega guru din US in media, in varsta de 50 si ceva de ani a declarat la o conferinta internationala cum ca s-a gresit in the first place atunci cand online-ul, in urma cu cativa ani, a gonit cu viteza luminii catre free acces la tot si toate produsele de media, mizand pe CPM si trafic.

Spatiile de media online au crescut exponential in ultimii ani (iar Google si-a bagat coada si acolo), iar felia de tort a spendului ce hranea productia de media, nu numai ca s-a micsorat, dar chiar a si disparut in unele cazuri. Trend international, nimic romanesc in asta, inca. Dar viitorul rezerva surprize publishingului romanesc – nu s-a vazut nimic, inca.

ACTA a fost câh!..

Imi aduc aminte de comportamentul oamenilor in jurul acestui tratat…

The Anti-Counterfeiting Trade Agreement (ACTA), is a multinational treaty for the purpose of establishing international standards for intellectual property rights enforcement. The agreement aims to establish an international legal framework for targeting counterfeit goods, generic medicines and copyright infringement on the Internet, and would create a new governing body outside existing forums, such as the World Trade Organization, the World Intellectual Property Organization, or the United Nations.

Mizeria din media e, iarasi, câh!..

Imi aduc aminte de multa dezinformare, de multa prostie, de tineri (sau nu) pur si simplu revoltati de ACTA – pe care nu-l intelegeau pe deplin. Pe aceasi tineri ii vad acum protestand cu privire la calitatea slaba a web-media, a mizeriilor din presa si a altor chestiuni conexe. Toate subtil conectate cu valorile artistice si cu judecati de valoare creativa si intelectuala. Ba, mai mult, ii vad gata sa sara la gatul managerilor corporatisti incompetenti ce au generat starea de fapt.

Tot ei, revoltati, sunt cei ce critica acum in barba lipsa de protectie oferita din partea institutiilor romanesti atunci cand vine vorba ca le-a fost furat vreun text de pe blog.

Dreptul la onoare, reputatie si intimitate…

Astea sunt, sintentizate, motivele invocate de The Anti ACTA Movement – activa si la noi prin 2012. Sunt chestii garantate de Declarația Universala a Drepturilor Omului.

As adauga, cu curaj: jur ca nu fac, se stie ca nu fac, dar lasati-ma s-o fac in intimitate. Evident, asta este doar o opinie, nu mi-am propus sa dezbat drepturile omului aici.

Cum monetizam totusi pasiunea (ca sa nu moara)?

In primul rand trebuie sa o intelegem. Trebuie sa intelegem ca pasiunea da nastere, este creatoare. Nu consuma, ci genereaza. Este un punct esential de intalnire intre oameni, schimba, remodeleaza si aduce plus unei societati – poate chiar o impinge in fata.

Adevaratele pasiuni ce genereaza content de calitate au nevoie de respect si recunoastere, iar asta se traduce in bani, nu in like-uri.

Paradoxal si capitalist vorbind, brandurile vor sa cocheteze cu pasiunile utilizatorilor/consumatorilor, dar calculeaza ROI-ul canalelor online cu grija, daca o fac, cand o fac. Si-atunci, fie canibalizeaza spatiul din monitoare, fie arunca ad-uri in miliardele de afisari ale site-urilor si vad de unde sare pestele cel mai mare.

Marketingul continutului

2 lei pe content, 18 pe marketingul produsului de content – spre vanzarea spatiilor de ads.

O spunea Henry Ford (n. 30 iulie 1863- d. 7 aprilie 1947), autor al unui nou mod de organizare a producției industriale, cunoscut sub denumirea de fordism. Cam asta este modelul de la noi, din dot ro. Combinatii, uneori dubioase, discount-uri, comisioane, achizitii facute cu cap de tabla.

Paid access

Si-aici marketing al produsului, cat cuprinde si, marea dilema, de ce sa platesc cand pot accesa free in alta parte. Si-atunci, trebuie sa ai un produs extrem de calitativ. Ceea ce imi aduce aminte de combinatia facuta de un furnizor de acces pe cablu la tv, care a cumparat in exclusivitate drepturile de difuzare pe meciurile nationalei. Tare curios sunt care sa fi fost cresterea dpdv numar abonati, din moment ce romanii sunt obisnuiti, si pe buna dreptate, sa vada meciurile nationale gratuit.

Proiecte speciale

Si-aici lucrurile se complica extrem. Ceea ce agentiile de publicitate sau web prezinta clientilor ca fiind un proiect special creativ/inovativ, este, in fapt, o practica normala in mediul online. Vorbim de content. Branded content, custom content, blogging, custom media, etc. Problema este ca sunt toate proiecte de short-term, de tip campanie si din care lipseste, cu desavarsire, factorul esential: pasiunea pentru content.

Si uite asa moare si pasiunea…

Aceasta este un prim post dintr-o serie mai lunga pe acest subiect.