Harta conținutului digital în România

Conținutul poate avea implicații majore în societatea în care trăim. Conținutul mediatic, în special, are o importanță majoră: poate decide cine stă sau pleacă de pe scena publică, cine rămâne la putere sau cine nu.

Mai sus avem un grafic ce prezintă o hartă realizată în comunitatea online de către utilizatori. Dimensiunile de evaluare a conținutului câtorva titluri de presă sunt: neutru, parțial, partizan, propagandă și fabulații.

Între adevăr și minciună sau fabulație, de la stânga la dreapta, sunt așezate câteva dintre brandurile mediatice din mediul online.

Cealaltă dimensiune de analiză este legată de calitatea conținutului produs. Valorile sunt: calitate superioară, calitate mixtă și calitate inferioară.

Sursă/e: 

  • https://www.reddit.com/user/magicsebi
  • https://www.reddit.com/r/Romania/comments/5qbj5e/hart%C4%83_media_cu_sursele_de_%C8%99tiri_din_rom%C3%A2nia_20/

Literatura, media, mediul digital și internetul

Nu se mai miră nimeni în ziua de astăzi cu privire la viteza cu care circulă informația, cu privire la viteza cu care avem acces la informația venită de peste mări și țări. Nimeni nu mai consideră excepțional faptul că accesul la o informație căutată a devenit un efort de câteva secunde. 

Dar. Există un dar.

Totuși. Avem în fața ochilor cea mai mare revoluție a literaturii. Avem în fața ochilor cea mai mare revoluție din media. Avem tot în fața ochilor cea mai mare revoluție din istoria cunoașterii și a comunicării. Suntem la 25 de ani de când Era Informației a început să își spună cuvântul.

Informația modelează societatea

Luați literatura, luați media sau luați marketingul și economia. Cât de mult și-au spus cuvântul internetul și mediul digital în aceste domenii. Câte inovații au apărut, câte beneficii și-au făcut apariția. Circulația informației în toate aceste domenii, potențată și de capacitățile mediului digital, și-aici mă refer la inteligența artificială, la 25 de ani de internet, mediul ce asigură distribuția și accesul, par să nu fie conștientizate cu toate că sunt o serie de imense beneficii.

S-au scris cărți cu nemiluita în ultimii 25 de ani în mediul digital, pe internet.

Circulația acestei informații, circulația mult mai facilă a literaturii, circulația informației uzuale de tipul știrilor specifice spațiului mediatic, și-au pus, parcă, un pic amprenta asupra societății. Instrumentele de comunicare publică, prin scris, au generat deja revoluții. Revoluția Twitter, din urmă cu câțiva ani, cred c-a fost prima revoluție fundamentată pe o literatură atât de sărăcăcioasă: 140 de caractere. Însă circulația acestor mici blocuri de text, ca o formă de literatură, circulația a miliarde de astfel de texte a amprentat societatea.

Lectura – ultima frontieră

Secole la rând experiența lecturii unui text s-a desfășurat în anumiți parametri. Accesul la anumite texte a fost oferit sau a fost permis secole la rând în anumiți parametri. De 25 de ani totul s-a schimbat. Schimbarea radicală a felului în care este privită literatura, consider eu, de abea a început.

Marea Schimbare se află și ea la început.

Câte posibilități avea un editor, o editură sau un scriitor în urmă cu 1-2 secole și câte posibilități au astăzi în mediul digital și internet aceleași entități. Câte experiențe de lectură erau disponibile în urmă cu 1-2 secole și câte experiențe sunt disponibile astăzi.

Toate aceste detalii nu sunt încă conștientizate pe deplin.

Banalul link, despre care am mai scris pe acest blog, oferă o deschidere atât de imensă în termeni de plaje pe care să se poată manifesta literatură în fel și chip încât momentan este aproape de imposibil de semnalat sau indicat un ordin de mărime. Interfețele digitale pe care literatura poate fi așternută și îmbogățită cu experiențe de ordonare și prezentare, dar și de experiențe oferite de inteligență artificială, sunt și ele încă neobservate.

Prima carte scrisă exclusiv în format HTML

Poate sună ciudat, dar la 25 de ani de internet nu a apărut încă o carte care să fie 100% gândită, concepută și scrisă pentru și în mediul digital, în internet. O astfel de carte, o astfel de literatură s-ar deosebi cu desăvârșire de tot ceea ce cititorii au cunoscut. Și nu există astfel de cărți scrise. Nu știu să fi apărut cărți scrise de autori consacrați, care să vină și cu un background scriitoricesc, pe un astfel de model. Un model 100% diferit de clasicele înșiruiri de capitole și titluri. Cum explicam mai sus, există atât de multe instrumente și noi posibilități oferite de internet și mediul digital încât este pentru moment imposibilă o predicție cu privire la viitorul literaturii.

Iar viitorul literaturii este și viitorul lecturii. Este și viitorul experienței de lectură. Un scriitor care nu are în vedere experiența de lectură, poate, nu este un scriitor. Scriitura este în genere despre a face public. Scriitura pentru memorialistică personală este doar o utilitate nu o scriitură în sine.

Video on demand

Un termen nou venit odată cu mediul online. Un concept de consum al media. Un concept ce stă în antiteză cu modelul în care un utilizator consumă ceea ce i se oferă prin intermediul unui canal tv. Să zicem că acest canal este o carte, iar consumatorul este cititorul aflat într-o experiența a lecturii.

Nu a apărut încă o formă de literatură, formă în care o carte să ofere cititorului, on demand, puncte ale acesteia. Irelevant care puncte. O carte care să se deschidă altfel decât începând cu capitolul întâi. Asta poate fi numită o nouă formă de literatură. O nouă formă de consum al literaturii.

Deja accesăm informație, pusă în scris, pe un model on demand. Nu mai lecturăm stive de rânduri de scris pentru a afla răspunsuri la întrebări.

Toate acestea, de la link, la interfețe, la principiul on demand sunt din punctul meu de vedere concepetele ce vor revoluționa literatura. Revoluționând literatura, revoluționând lectura, vom avea o masă de oameni mai literați. Având o masă de oameni mai literați, în societatea lucrurile se vor schimba.

Culturalizarea prin internet, digital și, deja, formate media nu literatură, reprezintă un proces către care, în opinia mea, se va merge mai mult decât sigur.

Câte formate sau tipuri de conținut există în mediul digital?

Mediul digital este una dintre cele mai mai descoperiri ale tehnicii. Acest mediu a dat naștere revoluției informației. Dacă vorbim de format al conținutului, se pot identifica formatele clasice disponibile și în alte medii: format scris, grafic, video. Dacă vorbim de tipuri de conținut, lucrurile nu sunt chiar atât de simple.

Dar chiar și la nivelul formatelor de conținut lucrurile nu sunt atât de simple precum par. În joc intră și interactivitatea unui conținut, interactivitate ce nu există în alte medii, fapt ce ne împinge spre a lua în considerare denumirea unor noi formate.

O pagină de internet ce oferă link-uri către alt conținut este un conținut interactiv, inexistent în alte medii precum hârtie/ziar tipărit sau televiziune clasică.

Interactivitatea și conținutul

Interactivitatea este un element esențial al mediului digital. Acolo unde își pune amprenta interactivitatea în conținut se nasc noi forme de conținut. Banalul link dintr-o pagină este un exemplu clasic de conținut interactiv. Călătoria prin conținut cu ajutorul link-urilor (click-urilor) reprezintă un aspect definitoriu al întâlnirii conținutului cu mediul digital.

Folosirea elementelor de interactivitate în cadrul prezentării unui conținut, transformă un format clasic de conținut (scris/grafic/video) într-o nouă categorie de conținut ce, la nivel internațional, nu și-a găsit numele sau nu a fost definit foarte bine.

Formatul multimedia de conținut pare să fie unul dintre numele cu care a fost investit conținutul interactiv. New media pare să fie un alt nume specific cu care este desemnat conținutul interactiv. Lucrurile, cel puțin la nivelul numelor, nu sunt încă clarificate. Chiar și în cadrul Wikipedia nu există definiții clare ale formatelor digitale de conținut.

Format sau tip de conținut

Pentru a clarifica și mai bine dilema, cred că o privire în detaliu asupra acestor nume de categorii cu care este analizat conținutul ar fi potrivită.

Numele formatul conținutului este folosit în general atât pentru a indica formatul de tipul scris, grafic, video, cât și pentru a indica diverse aspecte ce țin de conținut în sine – teme, organizare a acestora, calendar/timing. Care dintre aceste folosiri este o greșeală nu poate spune nimeni deocamdată.

Sau, de ce nu, ca un exemplu, se poate spune și afirma că formatul este: scris, grupat în categorii, cu materiale video produse săptămânal în jurul subiectului x.

Expresia tipul de conținut tinde și mai mult să arunce un con de umbră pe înțelegerea exactă a fenomenului media în mediul digital.

Formă și tip

Dacă am merge să analizăm conținutul media din mediul digital prin prisma formei (scris, grafic, video, slideshare, Youtube, postare Facebook) și a tipului (comentariu, editorial, review, opinie) s-ar putea găsi o direcție destul de bună în a identifica cât de multe tipuri și formate de conținut/media există în mediul digital.

Dacă adăugam formei și tipului de conținut/media și elemente de interactiv, deja, cum scriam și mai sus, apar noi și noi categorii distincte de media, noi și noi categorii distincte de conținut.

Experiențe

Numărul de experiențe pe care internetul și mediul digital îl oferă utilizatorilor este, cel mai probabil, unul imens. Și pe undeva pe aici se află și răspunsul la întrebarea cu care a fost pornită această postare. Numărul de formate și tipuri de conținut din mediul digital este egal cu numărul de experiențe oferite.

Un material, înainte de a fi format scris, oferă o experiență. Același material, înainte de a fi de tipul editorial, oferă și el o experiență. Tipurile de conținut oferă experiențe, iar formatele participă la oferirea acelor experiențe.

Mediul digital a spart foarte multe bariere în media/conținut și, poate, a ridicat un etalon în materie de media și conținut: acela al experiențelor oferite cu instrumente digitale ce nu existau acum 30 de ani. În formatul digital toată ierarhizarea și organizarea, toate tehnicile mediatice, și-au pierdut din relevanță.

Numărul de formate sau tipuri de conținut în mediul digital este egal cu numărul de experiențe oferite. Cam asta aș concluziona eu. User experience, preluat din industria de dezvoltare web, pare să fie noul etalon în domeniul media și content. Iar numărul de experiențe ale utilizatorilor este cam egal cu numărul de site-uri – sunt milioane de site-uri și există foarte puține site-uri ce sunt identice.

[3 exemple] Reforma industriilor creativ-mediatice

Am tot scris, făcându-mi datoria față de mine în primul rând, despre necesitatea reformei industriilor creativ-mediatice. Vă faceți că plouă cu privire la importanța lor, a acestor industrii, dar vă faceți că ninge atunci când ele dau în gard cu ceva.

Ele, aceste industrii, sunt vinovate într-o foarte mare măsură cu privire la clasa politică și prestația lor din ultimii ani. Ele, aceste industrii, sunt cauza smitelii politicienilor în exercițiul funcțiunii, al manipulării și al luării de decizii bazate pe opinie publică, iar mai noi și discret pe apariție mediatică.

Tot aceste industrii sunt vinovate de exploatarea emoționalității umane, uzul nedrept și nedemn al moștenirii culturale în vederea dobândirii de beneficii materiale.

Cu toate că în media încă se pot spune multe, se spune atât de puțin, cu toate că industriile creative și de comunicare sunt de o importanță capitală, ele execută în societate un rol mai mult de decapitare a societății de intelect și bun simț.

Cazul 1 – țara traficantă de arme

studiu-caz-reforma-industrii-creative

Știrea cu care poți transforma un stat într-unul împotriva căruia să iei decizii de care vrea mușchiul tău care finanțează produsul media. De altfel, paid content este o treabă cât se poate de naturală. Media apare pentru că există finanță, ca oricare alt produs.

Dar importanța media, în societate, sare cu mult peste ceea ce se numește câine de pază al societății sau eu mai știu ce. Astfel de idei sunt specifice idealiștilor ce cred în idealuri.

Dar media nu este despre idealuri, este despre informație și adevăr. Despre realitate și circulația la liber a informației nealterate – nici nu discutăm de alterate cu intenție.

Media nu este un produs ca oricare altul așa cum spațiul public este și cade sub incidența legii. Și tu cazi sub incidența legii, dapăi un jurnalist sau mai mare de prin media ownership.

Cazul 2 – paid media, owned public space

reforma-industrie-media

Un fost finanțator al unor produse mediatice, dezvăluie că a plătit oameni din media cu mult peste valoarea lor. Controversatul om de afaceri declară pe șleau sume plătite, persoane plătite – cu titlul de regret, a plătit peste valoarea oamenilor de media…

Plățile făcute sunt cu mult peste câștigurile din media, chiar și internațională, acolo unde în mari trusturi media salariile sunt chiar mai mici.

Plecând de la premiza că plățile făcute au avut ca scop deturnarea produsului mediatic către alte scopuri decât cele specifice, se pune problema existenței în spațiul public a unor astfel de formatori de opinie.

Media înseamnă spațiu public. Intrarea în spațiul public pentru apărarea propriilor interese cu ajutorul media este un atentat la spațiul public.

Dacă în exemplul anterior, cel cu traficul de arme, dosarul s-a rezolvat cu atentat la siguranța națională (dosar pe masa procurorilor), se pune problema incriminării unor astfel de acțiuni precum cele în clar menționate de Sorin Ovidiu Vântu.

Cazul 3 – emoțiile unor copii din casele de plasament…

reforma-industrie-media-1

Exploatarea emoționalității umane pentru obținerea de beneficii materiale este un punct clar. Folosirea pe nedrept a moștenirii culturale având ca scop dobândirea acelorași beneficii materiale este și el pun punct clar.

Campania Brâncuși este și al tău este o simplă campanie ce își propune să obțină bani de la cetățean pentru achiziția unui artefact al unui artist român. Mort.

În campanie se face uz de moștenirea culturală și istorică: autorilor nu le-a ajuns să vorbească despre obiectul în cauză, să îl prezinte pe îndelete, atât pe el cât și pe autorul lor, ci au găsit potrivit să folosească teme ale istoriei, atât îndepărtate cât și recente pentru a sensibiliza și a exploata astfel emoția trezită.

Primii care au răspuns campaniei din propria inițiativă au fost niște copii/adolescenți din casele de plasament, cel mai probabil sensibilizați de povestea copiilor abandonați în câmp… poveste prezentată în cadrul campaniei ca una dintre temele folosite pentru a exploata emoționalitatea umană în vederea obținerii de beneficii materiale.

Conținutul și realitatea media

Realitatea în care trăiești, adică societatea asta așa cum o cunoști, este construită în capu’ tău de conținuturi diverse. Aceste conținuturi construiesc realități mediatice pe care tu le accepți ușurel, fără să-ți dai seama. Inevitabil, fiecare om are o opinie formată parcă din neant pe mai orice temă politic-socială.

Manipularea practicată în conținutul mediatic, te depărtează pe tine, dragă cititorule, de realitate.

Iar astfel tu trăiești în continuare bine mersi, fără să te doară ceva, dar trăiești într-o realitate mediatică, alta decât cea adevărată. Iar asta se datorează conținutului mediatic de o anumită factură.

Incriminarea manipulării în codul penal

Dau doar un link cu prezentarea în clar a unei liste de penali. Penali în sensul de incriminați de către codul penal. Altfel spus, în acest articol li se spune cedenți drepturi autor asupra conținutului, iar eu le zic penali.

Ei își zic încă profesioniști, eu le zic pârnăiași.

Ei zic că or să continue să aibă carieră în presă, eu sunt de părere că nu. Eu vorbesc despre incriminarea manipulării în codul penal, mai clar, însă nimeni nu vrea să ia în seamă o astfel de idee. Poate nu sunt eu prea popular ca o astfel de idee să fie considerată drept una bună, deșteaptă. Nimic surprinzător aici.

Și dacă duc ideea pân’ la capăt, nici măcar nu trebuie modificat codul penal ca să poți face intervenție polițienească, în forță, prin redacții, prin agenții de media, publicitate, comunicare, etc.

Ci doar să-și facă treaba justiția și organul său executoriu.

Reforma industriilor creativ-mediatice

Am tot scris, am tot pălăvrăgit pe aici. Mi-am făcut datoria în primul rând față de mine. Un soi de datorie morală. Nimeni nu pare să percuteze la o astfel de idee, deci societatea rămâne în continuare în acest moloz profesional și profesionist. Bașca și creativ.

Tu, cititorule, rămâi în altă realitate decât cea adevărată. Timpul trece, lefurile merg. Dar la finalul tuturor lucrurilor, rămânem toți niște șobolani mizerabili, fiecare pentru el, într-o canalizare îmbâcsită și împuțită ce este fără dar sau poate societatea mediatică în care trăim.

 

Media: cartonul (conținutul) ieftin din care este făcută subspecia numită politician

Toți politicienii sunt niște subspecii umane. Fără excepție. Iar asta pentru că fac uz cu bună știință de conținutul mediatic pentru a manipula. De cealaltă parte, în media, există alte subspecii ce produc conținut pentru politicienii. Iar toată această mocirlă, de la est la vest, de la apus la răsărit, este numită în limbaj de specialitate imagine publică.

Justiția nu își face datoria, cu toate că are absolut toate pârghiile necesare. Repet, nu e nevoie de nimic altceva decât de aplicarea legii. Manipularea prin imagine publică este infracțiune, conform codului penal.

Internetul (new media) – a lăsat fără banii cu care își cumpărau imaginea politicienii

Internetul a luat de la botul subspeciei numită politician controlul. Controlul asupra imaginii publice. A tăiat macaroana subspeciilor din media ce cântă în fluierul politicienilor (subspecii umane).

Astfel, politicienii au rămas fără banii cu care își cumpărau autoritatea.

Politicienii nu mai au bani să producă conținut cu care să manipuleze, să își construiască imagine publică. Deci nu mai au bani să comită infracțiuni de înșelătorie conform codului penal.

De un secol încoace, justiția nu și-a făcut datoria.

În justiție nu există nici măcar un dosar de manipulare (înșelăciune), cu toate că salariile din justiție sunt plătite de cei înșelați/manipulați. De cetățeni. Odată cu internetul, politicienii nu mai au bani, pentru că să manipulezi pe internet te costă o căruță de bani atât de mare încât este aproape imposibil să mai manipulezi.

Artele conținutului

Conținutul a fost, rămâne și va rămâne pentru totdeauna cea mai importantă chestie a întregii umanități. Când el este carton ieftin, precum este media ce construiește imagine publică subspeciei de politician, întreaga societate are de suferit.

Să prezinți o informație VS să comiți infracțiunea înșelăciunii este o prăpastie imensă.

Adevărul în media, în conținutul ce spuneam că este cea mai importantă chestie a întregii umanități, este un must. Adevăr făcut din bani nu există. Campanie de promovare (este o cretinoiditate) este un nonsens toxic, ce rezultă în crearea subspeciilor numite politicieni.

Adică a subspeciilor prezente chiar acum, azi, 2016, iunie, pe scena publică a societății și nu doar de aici din Românica, ci și din Statul Criminal Internațional SUA, precum și de pe scena publică a MUII EUROPENE (UE).

De ce justiția nu taie și spintecă spațiul mediatic?

Dacă declarațiile online ale unui individ pică sub incidența legii, cum se face că spațiul mediatic – tv/radio/internet/print – nu pică deloc sub ghilotina justiției? Toată manipularea din media ultimilor câțiva ani nu este caz penal?

Ăsta este profesionalism, asta este media? Eu zic că e atât de putredă industria de media și publicitate, mai nou și industria de online, că dacă ar fi să iei la bani mărunți industriații acestor industrii vei descoperi cât gunoi stă la baza societății în care trăiești.

Incriminarea manipulării în codul penal

De la exploatarea emoționalității umane, aia predată cu titlu de meserie în instituțiile de învățământ, cu titlu de “nu e nimic să manipulezi”, nu-i nicio problemă, e doar profesionalism, până la toți intelectualii ce pupă mâna finanțatorului, totul trebuie legiferat, în clar, sub codul penal, pe filiera inșelăciunii.

Minciuna nu e nimic, mare brânză… e doar o minciună… ce dacă nu spui adevărul, e relativ nu?…

Dacă eu pe stradă te mint ca să obțin beneficii de la tine, pot fi incriminat pe înșelăciune. Dar atunci când înșelăciunea este ditamai billboardul în fața ochilor tăi este profesionalism? Succes? Poluare? Detergent de creiere?

Să nu vă aud că comerțul are suflet că vă fut toți morții de dincolo, la propriu și nu la figurat.

Dacă vi se pare normal să pui călugări pe ambalaje de bere, copile să vândă salam prin hipermarketuri, cântăreți să prostească adolescenți să cumpere “credit” pt. telefon, studenți să împartă maculatură de promovare, ceară de lumânări să lustruiască tabla mașinilor ultimul răgnet, actori să vândă bere într-un teatru ieftin, artiști să-și nimicească talentul în abordările voastre de comunicare, atunci s-o știți de la mine că vă fut toate rudele de dincolo.

Manipularea prin creativitatea publicității incriminată în codul penal

Înșelăciunea reprezintă un punct esențial al codului penal. Ambiguu la momentul actual, dus până la capăt, adică fără a trata înșelăciunea cu două măsuri, poate trimite la zdup fără probleme o mulțime de profesioniști, din toate industriile, începând cu oameni din branding și terminând cu specialiștii în comunicare pe zona de politică.

Că tot suntem profesioniști…

Folosirea conținutului / contentului în activități de manipulare (înșelăciune, conform codului penal) reprezintă o activitate ce ar trebui taxată de codul penal.

Sfânta persuasiune drăgălașă tratată cu ani de detenție

Nu cred că este vreo propunere a vreunei agenții care să nu promită marea cu sarea în fața clientului – să nu promită reușita, să nu promită că va manipula întru săvârșirea faptei de achiziție sau că nu va aduce puncte de imagine acolo unde ele nu există sau reprezintă o irealitate – transformând-o în ceva drăgălaș…

Iar dacă există această certitudine în fața clientului, există și certitudinea săvârșirii faptei de manipulare / înșelăciune. Deci există și certitudinea că anii de detenție sunt cu executare, faptele fiind realizate cu bună știință.

Ți se pare absurd?

Eu zic că este și posibil. Ani direct proporțional cu numărul de premii luate în publicitate, în manipulare. Ți se pare o glumă? S-ar putea să fie una pe bune, o glumă ca venită din viitorul industriei de comunicare. Una dintre marile tendințe ce va marca industria.

Să luăm exemplul burselor. Acolo tot ceea ce înseamnă piață și economie de piață este dus la Maxim. Ce stă în calea transformării mass marketului economic într-unul maxim? Pulimea poate fi manipulată, dar bursele, acolo unde se joacă barosanii, nu?

Eu zic că online-ul / digitalul vine să schimbe societatea prin viteza informației, prin acces la informație și mai tot ceea ce generează asta. Online-ul și digitalul nu este doar un mediu în care Google (AdWords) pune stabor țigănesc pe accesul la informație (coco’ pe click pe cuvânt), atât de necesar mediului de business.

Atât de necesar consumatorului și businessului adevărat…

 

De la media se împute peștele

Media, publicitate și business. Sunt câteva elemente extrem de importante în societate. Creativitatea umană este înlănțuită în una sau mai multe dintre aceste elemente. Gândiți-vă că liderii politici, ăia care conduc societățile sunt desemnați cu ajutorul a uneia dintre elementele de mai sus. Businessul, acolo unde în mod evident există sponsorizare a campaniilor de media. Media ca instrument prin care liderii politici obțin autoritatea de lideri, investiți democratic. Dar totul făcut prin publicitate, deci prin creativitatea umană pusă în slujba unor dobitoci.

În realitate, media guvernează. Conținutul din media este agenda publică.

Dar și PRu’

Această mizerie de disciplină într-ale comunicării, studiată și vândută scump de agenții și specialiști, are un aport extrem de important în împuțirea peștelui social. Iar dacă media guvernează, prin conținut, PR-ul vine cu conținut de o anumită natură și factură.

Specialist în relația cu publicul e ceva obligatoriu pentru a relaționa cu publicul. Adică publicul nu poate relaționa cu informația / contentul / conținutul pur, informația adevărată cu privire la o anumită entitate. Este necesară o domnișioară cochetă care să managiuiască această prezentare a informației, a conținutului, a adevărului…

În Statul Criminal Internațional SUA este ridicată treaba asta la rang de artă. Dar trebuie să avem curaj să privim combinația asta la rece: este doar una dintre tehnicile moderne de manipulare, de ascundere a realității și a adevărului. Sau, cel puțin, PR-ul este tehnica de a înfrmuseța realități. Dar să spui adevărul este o chestie pe care orice persoană o învață și știe încă din copilărie.

Media, conținut și relația cu masele

În era informației, cum a fost botezată prin anii 90″ – 2000, viteaza cu care circulă adevărul lasă cu gura căscată pe mai toți specialiștii. Mai mult, ceea ce era trâmbițat ca fiind web 2.0 deabea acum își arată beneficiile și nu doar în marketing pentru companii și oameni politici.

Dacă brandurile știu să facă social media, oamenii fac web 2.0 cu ajutorul rețelelor sociale, cu ajutorul tuturor acestor funcții de comunicare și interactivitate. Iar rezultatele se pot vedea de la o poștă: câte adevăruri au fost aduse la lumină cu ajutorul internetului 2.0? Iar aici mă refer la răsunetul pe care îl are publicarea unui anumit conținut: ex. WikiLeaks, toate dezvăluirile date în social media de iluștrii necunoscuți, toate opiniile share-uite buluc.

Afacerile cu content

Conținutul are extrem de multe calități. Multe dintre zic eu că le-am scos în evidență cu primul studiu din România cu privire la content quality. Content quality pentru că îmi place termenul. Era la modă acum câțiva ani și făcea referire la un anumit produs media. Sună pompos titlul, dar în spatele lui stau niște treburi extrem de simple.

Oameni vor adevărul de la media.

Iar treaba se împute atunci când media nu oferă adevărul. Atunci când conținutul din produsele media nu oferă adevărul. Este preferința primordială a oamenilor cu privire la conținut. Iar când conținutul este acaparat de disciplina de PR este loc de manipulare. Când businessurile își bagă coada în media denaturează adevărul, principala delicatesă oferită utilizatorilor.

Când politicienii își bagă coada în zona de conținut media, începe să se împută treaba. Oamenii și-au băgat coada în media socială și-au început o revoluție. Au împins adevărul cu forța în spațiul audiovizual-digital: avem de 2 decenii o clasă politică ce trebuie să dispară. Treabă pe care media businessurile n-au reușit s-o facă. Tot de 2 decenii.

 

De ce este nevoie de reformă în industriile creative?

content-social-media

 

Care este diferența dintre un site de știri al unui media business ce încasează pe perioada tragediilor (de orice fel și de orice natură) bani din publicitate și un site, pornit de un necunoscut, ce face “social media marketing”  într-un mega fel? Vezi fotografia de mai sus, cu o postare pe rețelele sociale cu scopul evident de a atrage trafic și audiență. Iar traficul și audiența site-urilor, așa cum am învățat noi la trainingurile de marketing digital, aduce bani din publicitate. Casetuțe drăgălașe în care stau postate niște conținuturi ale unor businessuri ce îți oferă servicii și produse. Iar click-urile pe acestea aduc venituri producătorilor de conținut – fie ei iluștrii necunoscuți din democrația conținutului sau media brand businessuri de prim rang în spațiul audio-vizual, în speță digital.

Media, publicitatea, marketing și business

Pentru a rezolva o ecuație atât de complicată, precum este cea legată de faptul că evenimentele tragice devin monetizabile în spațiul media, trebuie să privim problema diferit. Și nu cred că apelul la morală este soluția. Să faci apel la morală, ținută deontologică a celor ce activează în industrie. Nu cred că astea sunt soluțiile pentru rezolvarea unei probleme atât de hilare. Și trebuie să recunoști că tentația este mare: să afli ce se auzea printre și dintre cadavre. Era moartea?… Ceea ce se auzea dintre cadavre poate fi un indiciu cu privire la ce s-a întâmplat în cadrul tragicului eveniment?

Câți bani se fac astfel?

De la partea cu banii pornesc toate treburile. Vezi tu, la nivel internațional, pentru rezolvarea unei mari dileme ale umanității, precum cea a terorismului, s-a apelat la o tactică precum cea a opririi finanțării, a distrugerii mecanismelor prin care fenomenul terorist obținea finanțare.

Fără supărare, voi exagera ca să punctez pe o chestie esențială: azi, industria de media, prin traficul generat viral, neviral, a încasat bănuți. Deci, fără să exagerăm și din dorința de a duce o idee pân la capăt, trebuie spus din start că, azi, industria media-jurnalistică a făcut bani din conținutul despre tragedia ce a avut loc. În fapt, media face bani la fiecare tragedie și nu este nimic de care ar trebui să ne ferim sau ascundem. Groparii câștigă pâinea din făcutul de gropi, popa că-i cântă mortului.

Cine finanțează media despre ce se auzea dintre cadavre?

Păi, mediul de business. În site-ul către care trimitea linkul din postarea pe Facebook își făceau publicitate afaceri, businessuri românești, internaționale. Mediul de business finanțează în mod direct creația unor astfel de conținuturi. De la ultimul SRL până la ultima corporație internațională. Și să nu încerci să mă contrazici aici că știu cât de cât cum se finanțează media digitală.

Și chiar și aici nu e nimic strigător la cer (sau la morți).

Face parte din mecanicile industriei de media, de creație a conținutului media, din modalitatea prin care businessurile fac comunicare și marketing. Iar în ultimul rând se trage concluzia că așa se finanțează activitatea de creație de conținut jurnalistico-mediatic.

Audiența în volume cât mai mari generează venituri pentru media businessul (producție conținut) ce deține spațiile de publicitate. Că odată cu noile instrumente din digital volumele nu au devenit mai puțin importante este o altă poveste. Dar ecuația generală se mișcă în jurul volumelor mari de audiență la care oferă acces un media business. Că orice business își dorește să fie în și buricul târgului este normal, este în mecanica industriei de comunicare, creație de conținut, publicitate și chiar business.

Storytelling despre sunete dintre cadavre

Un spearker la o conferință despre marketing și comunicare în digital, dădea o vorbă de înțelepciune cum că oamenii NU au nevoie de conținuturi, ci au nevoie de emoție. Și de vreo câțiva ani, ca urmare a unui studiu realizat în SUA, toată lumea vorbește despre storytelling ca fiind un fel de cârpă de șters praful, extrem de eficientă în mediul de business și marketing. În speță, creșterea vânzărilor cu ajutorul storytellingului.

Industrializarea emoțiilor, a sensibilităților și a creativității

Industriile creative (media, publicitate) sunt finanțate pe criterii, principii și considerente greșite. Media, în esență, este un serviciu. Publicitatea (ce poate fi explicată diferit) un altul. Emoțiile și businessul sunt două treburi separate. Să spui povești pentru a crește businessul se traduce prin a exploata emoțiile. Este ca atunci când produci conținut despre ce se auzea dintre cadavrele unui tragic accident, pentru a genera trafic.

Iar micul detaliu care face marea diferență este cel al industrializării storytellingului, al emoțiilor.

Alăturarea businessului și al emoțiilor în actul de publishing sau creație NU sunt întâlnite în artele scrisului. Jocul emoțiilor în artă este o altă facere și afacere. Până și sunetul dintre morți are o altă dimensiune decât cea legată de audiența înregistrată, rate de click, conversie sau marje de profit.

Ăsta este și motivul pentru care este necesară o schimbare la nivelul “industriei creative”, cea a publicității.