Media și agențiile creative&comunicare puse la colț de democratizarea publishingului

De un deceniu încoace se manifestă, pentru prima dată în istorie (și-n societate), libertatea de exprimare/comunicare/publicare și cea de acces la informație și conținut, la o scară nemaiîntâlnită în istorie. De 500 de ani încoace nimic nu are amploarea pe care o au internetul, digitalul și conținutul în acest format.

Când, așa cum estimez eu, sub 10% din (timpul) atenția utilizatorilor de internet se mai află în conturile mass-media, ambele industrii sunt puse în dificultate. Media și comunicare.

Industria de media este în dificultate pentru că nu mai are capacitatea…

Audiența Facebook nu este publică. Cea a Youtube nici ea. Cea a Google, nici vorbă. Cea a tuturor blogurilor și a diverselor site-uri (de nișă sau nu) nici ea. Pe ici și colo sunt câteva date publice. Atenție, într-un numitor comun: sesiuni / timp / om / device. Știu, platformele de ads dau niște cifre. Și eu pot să dau niște cifre: blogu’ ăsta e vizitat de 1 milion de oameni pe zi […]

Dacă s-ar face publice într-un numitor comun, cifrele astea ar putea face o comparație coerentă cu cifrele înregistrate de jucătorii clasici din industria de media și dimensiunea, imensă în opinia mea, a ceea ce înseamnă democratizare a publishingului.

De aici și concluzia că industria de media nu mai are capacitatea de a atrage nici audiența și nici, evident, bugetele: eu am devenit publisher, el a devenit publisher, noi am devenit publisheri, ei au devenit publisheri… democratizare a publishingului…

Industria de comunicare nu mai are creativitatea

Te duci în fața unui client cu un portofoliu și un set de realizări creative. N-ai cifrele: n-ai la îndemână numărul de fani pe care îi are un influencer, n-ai la îndemână numărul de vizualizări pe care le are un clip postat pe Youtube de un influencer. El știe să relaționeze cu audiența. Tu, ca agenție, ai un minus. Ești obligat să faci ads, iar un publisher independent este obligat să facă conținut pentru audiență.

E o comparație a merelor cu perelor, comparație și eroare în care foarte mulți vor pica: adică să compari popularitatea unei bucăți de conținut video produsă de un publisher independent cu popularitatea pe care o are o bucată de conținut video sub formă de spot publicitar, publicat pe Youtube.

Mulți marketeri și business owneri privesc cu interes ceea ce se întâmplă între un influencer și audiența acestuia (pe blog, pe Facebook, pe Youtube, pe Twitter, Instagram sau mai știu eu pe ce platformă), atunci când vine vorba de conținut. Însă ceea ce nu înțeleg ei, de cele mai multe ori, este că influencerul nu generează zgomotul și interacțiunea pe care o generează în relația cu audiența încercând să vândă ceva, ci o face pe alte principii.

Însă și merele și perele sunt raportate la aceiași indicatori. Atât bucata de content publicitar, cât și bucata de content produsă de un  publisher independent (influencer dacă vrei să-l numești așa). Se compară popularitatea unei prezentări de companie cu popularitatea unei postări virale de pe Facebook. Doar un exemplu de măsurat mere cu pere.

Asta este o eroare gravă, pe care o fac majoritatea brandurilor ce își încearcă mâna în colaborări cu publisheri independenți (influenceri, bloggeri sau cum vrei să-i numești).

Însă subiectul acestei postări este că agențiile de comunicare sunt puse la colț de aceste armate întregi de creativi aduși de democratizarea publishingului. Profesionalismul nu mai este o noțiunea abstractă, ea a devenit ceva palpabil prin cifrele mediului digital. Dacă ieri puteai afirma că ești creativ și cu priză la public, azi cifrele de digital te contrazic în timp real. Iar ei, publisherii independenți, intră, cu bucățile lor de content, în competiție directă cu agențiile ce până ieri erau producătoarele creativității în domeniul comunicării.

Nu-s puține proiectele de comunicare în care rolul/munca creativă este pusă pe umerii publisherului independent (blogger, vlogger, etc), care îndeplinește rolul creativ atribuit până mai ieri agențiilor. El face munca în locul agențiilor creative, de comunicare.

Fenomenul democratizării puslishingului a adus o situație uimitoare pe care nu mulți o intuiau în urmă cu 5-10 ani: toate talentele creative într-ale comunicării sunt puse într-o listă cu cifre exacte de succes și priză la public. Iar în această listă de opțiuni creative de comunicare se află, într-un colț, și opțiunile oferite de agențiile creative/comunicare.

Iar astfel acestea sunt puse la colț de democratizarea publishingului.

Photo by Zachary Nelson on Unsplash

Harta conținutului digital în România

Conținutul poate avea implicații majore în societatea în care trăim. Conținutul mediatic, în special, are o importanță majoră: poate decide cine stă sau pleacă de pe scena publică, cine rămâne la putere sau cine nu.

Mai sus avem un grafic ce prezintă o hartă realizată în comunitatea online de către utilizatori. Dimensiunile de evaluare a conținutului câtorva titluri de presă sunt: neutru, parțial, partizan, propagandă și fabulații.

Între adevăr și minciună sau fabulație, de la stânga la dreapta, sunt așezate câteva dintre brandurile mediatice din mediul online.

Cealaltă dimensiune de analiză este legată de calitatea conținutului produs. Valorile sunt: calitate superioară, calitate mixtă și calitate inferioară.

Sursă/e: 

  • https://www.reddit.com/user/magicsebi
  • https://www.reddit.com/r/Romania/comments/5qbj5e/hart%C4%83_media_cu_sursele_de_%C8%99tiri_din_rom%C3%A2nia_20/

Literatura, media, mediul digital și internetul

Nu se mai miră nimeni în ziua de astăzi cu privire la viteza cu care circulă informația, cu privire la viteza cu care avem acces la informația venită de peste mări și țări. Nimeni nu mai consideră excepțional faptul că accesul la o informație căutată a devenit un efort de câteva secunde. 

Dar. Există un dar.

Totuși. Avem în fața ochilor cea mai mare revoluție a literaturii. Avem în fața ochilor cea mai mare revoluție din media. Avem tot în fața ochilor cea mai mare revoluție din istoria cunoașterii și a comunicării. Suntem la 25 de ani de când Era Informației a început să își spună cuvântul.

Informația modelează societatea

Luați literatura, luați media sau luați marketingul și economia. Cât de mult și-au spus cuvântul internetul și mediul digital în aceste domenii. Câte inovații au apărut, câte beneficii și-au făcut apariția. Circulația informației în toate aceste domenii, potențată și de capacitățile mediului digital, și-aici mă refer la inteligența artificială, la 25 de ani de internet, mediul ce asigură distribuția și accesul, par să nu fie conștientizate cu toate că sunt o serie de imense beneficii.

S-au scris cărți cu nemiluita în ultimii 25 de ani în mediul digital, pe internet.

Circulația acestei informații, circulația mult mai facilă a literaturii, circulația informației uzuale de tipul știrilor specifice spațiului mediatic, și-au pus, parcă, un pic amprenta asupra societății. Instrumentele de comunicare publică, prin scris, au generat deja revoluții. Revoluția Twitter, din urmă cu câțiva ani, cred c-a fost prima revoluție fundamentată pe o literatură atât de sărăcăcioasă: 140 de caractere. Însă circulația acestor mici blocuri de text, ca o formă de literatură, circulația a miliarde de astfel de texte a amprentat societatea.

Lectura – ultima frontieră

Secole la rând experiența lecturii unui text s-a desfășurat în anumiți parametri. Accesul la anumite texte a fost oferit sau a fost permis secole la rând în anumiți parametri. De 25 de ani totul s-a schimbat. Schimbarea radicală a felului în care este privită literatura, consider eu, de abea a început.

Marea Schimbare se află și ea la început.

Câte posibilități avea un editor, o editură sau un scriitor în urmă cu 1-2 secole și câte posibilități au astăzi în mediul digital și internet aceleași entități. Câte experiențe de lectură erau disponibile în urmă cu 1-2 secole și câte experiențe sunt disponibile astăzi.

Toate aceste detalii nu sunt încă conștientizate pe deplin.

Banalul link, despre care am mai scris pe acest blog, oferă o deschidere atât de imensă în termeni de plaje pe care să se poată manifesta literatură în fel și chip încât momentan este aproape de imposibil de semnalat sau indicat un ordin de mărime. Interfețele digitale pe care literatura poate fi așternută și îmbogățită cu experiențe de ordonare și prezentare, dar și de experiențe oferite de inteligență artificială, sunt și ele încă neobservate.

Prima carte scrisă exclusiv în format HTML

Poate sună ciudat, dar la 25 de ani de internet nu a apărut încă o carte care să fie 100% gândită, concepută și scrisă pentru și în mediul digital, în internet. O astfel de carte, o astfel de literatură s-ar deosebi cu desăvârșire de tot ceea ce cititorii au cunoscut. Și nu există astfel de cărți scrise. Nu știu să fi apărut cărți scrise de autori consacrați, care să vină și cu un background scriitoricesc, pe un astfel de model. Un model 100% diferit de clasicele înșiruiri de capitole și titluri. Cum explicam mai sus, există atât de multe instrumente și noi posibilități oferite de internet și mediul digital încât este pentru moment imposibilă o predicție cu privire la viitorul literaturii.

Iar viitorul literaturii este și viitorul lecturii. Este și viitorul experienței de lectură. Un scriitor care nu are în vedere experiența de lectură, poate, nu este un scriitor. Scriitura este în genere despre a face public. Scriitura pentru memorialistică personală este doar o utilitate nu o scriitură în sine.

Video on demand

Un termen nou venit odată cu mediul online. Un concept de consum al media. Un concept ce stă în antiteză cu modelul în care un utilizator consumă ceea ce i se oferă prin intermediul unui canal tv. Să zicem că acest canal este o carte, iar consumatorul este cititorul aflat într-o experiența a lecturii.

Nu a apărut încă o formă de literatură, formă în care o carte să ofere cititorului, on demand, puncte ale acesteia. Irelevant care puncte. O carte care să se deschidă altfel decât începând cu capitolul întâi. Asta poate fi numită o nouă formă de literatură. O nouă formă de consum al literaturii.

Deja accesăm informație, pusă în scris, pe un model on demand. Nu mai lecturăm stive de rânduri de scris pentru a afla răspunsuri la întrebări.

Toate acestea, de la link, la interfețe, la principiul on demand sunt din punctul meu de vedere concepetele ce vor revoluționa literatura. Revoluționând literatura, revoluționând lectura, vom avea o masă de oameni mai literați. Având o masă de oameni mai literați, în societatea lucrurile se vor schimba.

Culturalizarea prin internet, digital și, deja, formate media nu literatură, reprezintă un proces către care, în opinia mea, se va merge mai mult decât sigur.

Câte formate sau tipuri de conținut există în mediul digital?

Mediul digital este una dintre cele mai mai descoperiri ale tehnicii. Acest mediu a dat naștere revoluției informației. Dacă vorbim de format al conținutului, se pot identifica formatele clasice disponibile și în alte medii: format scris, grafic, video. Dacă vorbim de tipuri de conținut, lucrurile nu sunt chiar atât de simple.

Dar chiar și la nivelul formatelor de conținut lucrurile nu sunt atât de simple precum par. În joc intră și interactivitatea unui conținut, interactivitate ce nu există în alte medii, fapt ce ne împinge spre a lua în considerare denumirea unor noi formate.

O pagină de internet ce oferă link-uri către alt conținut este un conținut interactiv, inexistent în alte medii precum hârtie/ziar tipărit sau televiziune clasică.

Interactivitatea și conținutul

Interactivitatea este un element esențial al mediului digital. Acolo unde își pune amprenta interactivitatea în conținut se nasc noi forme de conținut. Banalul link dintr-o pagină este un exemplu clasic de conținut interactiv. Călătoria prin conținut cu ajutorul link-urilor (click-urilor) reprezintă un aspect definitoriu al întâlnirii conținutului cu mediul digital.

Folosirea elementelor de interactivitate în cadrul prezentării unui conținut, transformă un format clasic de conținut (scris/grafic/video) într-o nouă categorie de conținut ce, la nivel internațional, nu și-a găsit numele sau nu a fost definit foarte bine.

Formatul multimedia de conținut pare să fie unul dintre numele cu care a fost investit conținutul interactiv. New media pare să fie un alt nume specific cu care este desemnat conținutul interactiv. Lucrurile, cel puțin la nivelul numelor, nu sunt încă clarificate. Chiar și în cadrul Wikipedia nu există definiții clare ale formatelor digitale de conținut.

Format sau tip de conținut

Pentru a clarifica și mai bine dilema, cred că o privire în detaliu asupra acestor nume de categorii cu care este analizat conținutul ar fi potrivită.

Numele formatul conținutului este folosit în general atât pentru a indica formatul de tipul scris, grafic, video, cât și pentru a indica diverse aspecte ce țin de conținut în sine – teme, organizare a acestora, calendar/timing. Care dintre aceste folosiri este o greșeală nu poate spune nimeni deocamdată.

Sau, de ce nu, ca un exemplu, se poate spune și afirma că formatul este: scris, grupat în categorii, cu materiale video produse săptămânal în jurul subiectului x.

Expresia tipul de conținut tinde și mai mult să arunce un con de umbră pe înțelegerea exactă a fenomenului media în mediul digital.

Formă și tip

Dacă am merge să analizăm conținutul media din mediul digital prin prisma formei (scris, grafic, video, slideshare, Youtube, postare Facebook) și a tipului (comentariu, editorial, review, opinie) s-ar putea găsi o direcție destul de bună în a identifica cât de multe tipuri și formate de conținut/media există în mediul digital.

Dacă adăugam formei și tipului de conținut/media și elemente de interactiv, deja, cum scriam și mai sus, apar noi și noi categorii distincte de media, noi și noi categorii distincte de conținut.

Experiențe

Numărul de experiențe pe care internetul și mediul digital îl oferă utilizatorilor este, cel mai probabil, unul imens. Și pe undeva pe aici se află și răspunsul la întrebarea cu care a fost pornită această postare. Numărul de formate și tipuri de conținut din mediul digital este egal cu numărul de experiențe oferite.

Un material, înainte de a fi format scris, oferă o experiență. Același material, înainte de a fi de tipul editorial, oferă și el o experiență. Tipurile de conținut oferă experiențe, iar formatele participă la oferirea acelor experiențe.

Mediul digital a spart foarte multe bariere în media/conținut și, poate, a ridicat un etalon în materie de media și conținut: acela al experiențelor oferite cu instrumente digitale ce nu existau acum 30 de ani. În formatul digital toată ierarhizarea și organizarea, toate tehnicile mediatice, și-au pierdut din relevanță.

Numărul de formate sau tipuri de conținut în mediul digital este egal cu numărul de experiențe oferite. Cam asta aș concluziona eu. User experience, preluat din industria de dezvoltare web, pare să fie noul etalon în domeniul media și content. Iar numărul de experiențe ale utilizatorilor este cam egal cu numărul de site-uri – sunt milioane de site-uri și există foarte puține site-uri ce sunt identice.

De la media se împute peștele

Media, publicitate și business. Sunt câteva elemente extrem de importante în societate. Creativitatea umană este înlănțuită în una sau mai multe dintre aceste elemente. Gândiți-vă că liderii politici, ăia care conduc societățile sunt desemnați cu ajutorul a uneia dintre elementele de mai sus. Businessul, acolo unde în mod evident există sponsorizare a campaniilor de media. Media ca instrument prin care liderii politici obțin autoritatea de lideri, investiți democratic. Dar totul făcut prin publicitate, deci prin creativitatea umană pusă în slujba unor dobitoci.

În realitate, media guvernează. Conținutul din media este agenda publică.

Dar și PRu’

Această mizerie de disciplină într-ale comunicării, studiată și vândută scump de agenții și specialiști, are un aport extrem de important în împuțirea peștelui social. Iar dacă media guvernează, prin conținut, PR-ul vine cu conținut de o anumită natură și factură.

Specialist în relația cu publicul e ceva obligatoriu pentru a relaționa cu publicul. Adică publicul nu poate relaționa cu informația / contentul / conținutul pur, informația adevărată cu privire la o anumită entitate. Este necesară o domnișioară cochetă care să managiuiască această prezentare a informației, a conținutului, a adevărului…

În Statul Criminal Internațional SUA este ridicată treaba asta la rang de artă. Dar trebuie să avem curaj să privim combinația asta la rece: este doar una dintre tehnicile moderne de manipulare, de ascundere a realității și a adevărului. Sau, cel puțin, PR-ul este tehnica de a înfrmuseța realități. Dar să spui adevărul este o chestie pe care orice persoană o învață și știe încă din copilărie.

Media, conținut și relația cu masele

În era informației, cum a fost botezată prin anii 90″ – 2000, viteaza cu care circulă adevărul lasă cu gura căscată pe mai toți specialiștii. Mai mult, ceea ce era trâmbițat ca fiind web 2.0 deabea acum își arată beneficiile și nu doar în marketing pentru companii și oameni politici.

Dacă brandurile știu să facă social media, oamenii fac web 2.0 cu ajutorul rețelelor sociale, cu ajutorul tuturor acestor funcții de comunicare și interactivitate. Iar rezultatele se pot vedea de la o poștă: câte adevăruri au fost aduse la lumină cu ajutorul internetului 2.0? Iar aici mă refer la răsunetul pe care îl are publicarea unui anumit conținut: ex. WikiLeaks, toate dezvăluirile date în social media de iluștrii necunoscuți, toate opiniile share-uite buluc.

Afacerile cu content

Conținutul are extrem de multe calități. Multe dintre zic eu că le-am scos în evidență cu primul studiu din România cu privire la content quality. Content quality pentru că îmi place termenul. Era la modă acum câțiva ani și făcea referire la un anumit produs media. Sună pompos titlul, dar în spatele lui stau niște treburi extrem de simple.

Oameni vor adevărul de la media.

Iar treaba se împute atunci când media nu oferă adevărul. Atunci când conținutul din produsele media nu oferă adevărul. Este preferința primordială a oamenilor cu privire la conținut. Iar când conținutul este acaparat de disciplina de PR este loc de manipulare. Când businessurile își bagă coada în media denaturează adevărul, principala delicatesă oferită utilizatorilor.

Când politicienii își bagă coada în zona de conținut media, începe să se împută treaba. Oamenii și-au băgat coada în media socială și-au început o revoluție. Au împins adevărul cu forța în spațiul audiovizual-digital: avem de 2 decenii o clasă politică ce trebuie să dispară. Treabă pe care media businessurile n-au reușit s-o facă. Tot de 2 decenii.

 

De ce este nevoie de reformă în industriile creative?

content-social-media

 

Care este diferența dintre un site de știri al unui media business ce încasează pe perioada tragediilor (de orice fel și de orice natură) bani din publicitate și un site, pornit de un necunoscut, ce face „social media marketing”  într-un mega fel? Vezi fotografia de mai sus, cu o postare pe rețelele sociale cu scopul evident de a atrage trafic și audiență. Iar traficul și audiența site-urilor, așa cum am învățat noi la trainingurile de marketing digital, aduce bani din publicitate. Casetuțe drăgălașe în care stau postate niște conținuturi ale unor businessuri ce îți oferă servicii și produse. Iar click-urile pe acestea aduc venituri producătorilor de conținut – fie ei iluștrii necunoscuți din democrația conținutului sau media brand businessuri de prim rang în spațiul audio-vizual, în speță digital.

Media, publicitatea, marketing și business

Pentru a rezolva o ecuație atât de complicată, precum este cea legată de faptul că evenimentele tragice devin monetizabile în spațiul media, trebuie să privim problema diferit. Și nu cred că apelul la morală este soluția. Să faci apel la morală, ținută deontologică a celor ce activează în industrie. Nu cred că astea sunt soluțiile pentru rezolvarea unei probleme atât de hilare. Și trebuie să recunoști că tentația este mare: să afli ce se auzea printre și dintre cadavre. Era moartea?… Ceea ce se auzea dintre cadavre poate fi un indiciu cu privire la ce s-a întâmplat în cadrul tragicului eveniment?

Câți bani se fac astfel?

De la partea cu banii pornesc toate treburile. Vezi tu, la nivel internațional, pentru rezolvarea unei mari dileme ale umanității, precum cea a terorismului, s-a apelat la o tactică precum cea a opririi finanțării, a distrugerii mecanismelor prin care fenomenul terorist obținea finanțare.

Fără supărare, voi exagera ca să punctez pe o chestie esențială: azi, industria de media, prin traficul generat viral, neviral, a încasat bănuți. Deci, fără să exagerăm și din dorința de a duce o idee pân la capăt, trebuie spus din start că, azi, industria media-jurnalistică a făcut bani din conținutul despre tragedia ce a avut loc. În fapt, media face bani la fiecare tragedie și nu este nimic de care ar trebui să ne ferim sau ascundem. Groparii câștigă pâinea din făcutul de gropi, popa că-i cântă mortului.

Cine finanțează media despre ce se auzea dintre cadavre?

Păi, mediul de business. În site-ul către care trimitea linkul din postarea pe Facebook își făceau publicitate afaceri, businessuri românești, internaționale. Mediul de business finanțează în mod direct creația unor astfel de conținuturi. De la ultimul SRL până la ultima corporație internațională. Și să nu încerci să mă contrazici aici că știu cât de cât cum se finanțează media digitală.

Și chiar și aici nu e nimic strigător la cer (sau la morți).

Face parte din mecanicile industriei de media, de creație a conținutului media, din modalitatea prin care businessurile fac comunicare și marketing. Iar în ultimul rând se trage concluzia că așa se finanțează activitatea de creație de conținut jurnalistico-mediatic.

Audiența în volume cât mai mari generează venituri pentru media businessul (producție conținut) ce deține spațiile de publicitate. Că odată cu noile instrumente din digital volumele nu au devenit mai puțin importante este o altă poveste. Dar ecuația generală se mișcă în jurul volumelor mari de audiență la care oferă acces un media business. Că orice business își dorește să fie în și buricul târgului este normal, este în mecanica industriei de comunicare, creație de conținut, publicitate și chiar business.

Storytelling despre sunete dintre cadavre

Un spearker la o conferință despre marketing și comunicare în digital, dădea o vorbă de înțelepciune cum că oamenii NU au nevoie de conținuturi, ci au nevoie de emoție. Și de vreo câțiva ani, ca urmare a unui studiu realizat în SUA, toată lumea vorbește despre storytelling ca fiind un fel de cârpă de șters praful, extrem de eficientă în mediul de business și marketing. În speță, creșterea vânzărilor cu ajutorul storytellingului.

Industrializarea emoțiilor, a sensibilităților și a creativității

Industriile creative (media, publicitate) sunt finanțate pe criterii, principii și considerente greșite. Media, în esență, este un serviciu. Publicitatea (ce poate fi explicată diferit) un altul. Emoțiile și businessul sunt două treburi separate. Să spui povești pentru a crește businessul se traduce prin a exploata emoțiile. Este ca atunci când produci conținut despre ce se auzea dintre cadavrele unui tragic accident, pentru a genera trafic.

Iar micul detaliu care face marea diferență este cel al industrializării storytellingului, al emoțiilor.

Alăturarea businessului și al emoțiilor în actul de publishing sau creație NU sunt întâlnite în artele scrisului. Jocul emoțiilor în artă este o altă facere și afacere. Până și sunetul dintre morți are o altă dimensiune decât cea legată de audiența înregistrată, rate de click, conversie sau marje de profit.

Ăsta este și motivul pentru care este necesară o schimbare la nivelul „industriei creative”, cea a publicității.

Marketingul conținutului prin conținut

Dacă istoria ne-a prezentat conținut (scris, spectacol, pictură) asupra cărora unitatea de măsură a fost de multe ori valoarea lor (scris, spectacol, pictură), concubinajul dintre marketing și conținut a adus societatea actuală în pragul uneia dintre cele mai hilare situații din istoria creației de conținut. Marketingul construiește valoarea unui conținut.

Iar valoarea unui conținut a fost măsurată prin aderența publicului/audienței la creația respectivă. De la numărul de persoane ce participau la spectacolul respectiv, la prețul unui bilet de acces, la prețul unei picturi, la prețul plătit pentru creația unui artist anume, la tirajul primelor ziare, la numărul spectatorilor din primele cinematografe, la audiența TV sau radio a anumitor producții, până la traficul și ecoul în digital al publicării unui material online – în varii termeni de succes: unici, vizite, share-uri, like-uri și autoritate a publisherului respectiv, persoană fizică sau brand editorial.

Conținutul și evaluarea valorii

Valoarea unui conținut – scris, foto/grafic, animat/video – a dispărut ca noțiune esențială a operelor respective. Spun opere prin prisma enunțului Legii drepturilor de autor din România.

  • a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
  • b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
  • c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;
  • d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;
  • e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
  • f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
  • g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
  • h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;
  • i) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general.

Mai reprezintă creație și următoarele:

  • a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;
  • b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale

Conținut ce comunică valoarea unui conținut

Iar dacă se întâmplă asta, dacă există producție de conținut ce comunică valoarea altuia, valoarea efectivă a acelui conținut devine alta? Dacă conținutului unei cărți digitale este promovat pe internet prin, să zicem, zeci de campanii de conținut care mai de care mai pozitive cu privire la conținutul respectiv, acesta va deveni unul mai valoros?

Această mecanică este prezentă și în advertizing. Content comunicare valoare produs.

Sau să luăm exemplul unui curs sau training. Accesul la acel conținut se face contra cost. Conținutul ce îți prezintă conținutul unui training, curs sau conferință, va fi extrem de persuasiv pentru a te stimula să plătești pentru accesul la conținutul conferinței, trainingului sau cursului respectiv. Dar valoarea conferinței, a cursului sau a trainingului rămâne aceeași. Percepția cu privire la valoarea acelui conținut prezentat în cadrul conferinței este, în mod evident, alta. Iar cel care participă este și cel care plătește mânat de această percepție bună cu privire la conținutul respectiv.

Și asta nu este o chestie ce se limitează doar la acces conținut în cadrul conferințelor. Este o schemă general valabilă, în toate zonele industriei de media și spectacol: se promovează un post tv, se promovează o emisiune, sunt promovate spectacole, este promovată o ediție print a unui cotidian.

Valoarea conținutului – între percepție și realitate

Gusturile nu se discută, nici necesitățile. Până la urmă, percepția sau necesitățile unora sunt realități absolute. Dar eu mă întorc mereu la valoare: cât de valoros este conținutul respectiv, evaluat prin prisma gusturilor și al necesităților audienței respective. Cât din acest joc al conținutului ce marketează conținut este DOAR money  making?

Să luăm exemplul literei a din Legea drepturilor de autor. Conținutul prelegerilor, al predicilor și al conferințelor fac obiectul dreptului de autor. Pe de-o parte drept moral – da, el a vorbit – și cel patrimonial – da, el vorbește doar celor ce plătesc. Accesul într-o sală în care Autorul susține discursul respectiv se face în baza unui bilet comercializat la un preț. Iar aici nu există o gradualitate a prețurilor de acces la un conținut.

Clar, politicienii prezintă conținut (prelegeri, predici și conferințe) în mod gratuit…

Sălile de conferințe sunt și ele limitate. Sunt conferințe/traininguri, cursuri cu acces contra cost și cu casa închisă. Dar mă întorc la valoare: cât din prețul accesului la conținutul unei conferințe (prelegere, predică, discurs, conferință) este construit în baza principiilor de valoare? Dacă accesul costă 400 de EURO se datorează faptului că biletele sunt plătite de companie. Pentru că sunt puțini specialiști ce își permit 400 de EURO pentru a accesa o conferință.

Granulația prețului accesului la conținut

Vine șeful Facebook și vorbește pe Național Arena în București. Să zicem. Care va fi prețul, cum va fi el calculat? Sau se apucă și susține niște video streams live în cadrul Facebook despre cum să construiești un sistem de business sau ceva de mega importanță. Cum s-ar calcula prețul?  Atenție, evaluăm prețul accesului la un conținut, strict în baza legii drepturilor de autor, punctul a: conținut al prelegerilor, discursurilor, predicilor, etc.

  • Se adună costurile locației și se împart la numărul de participanți?
  • Cât cere speakerul împărțit la numărul de participanți?
  • Costurile marketării conținutului + costul spearkerului respectiv + mediul de prezentare = prețul corect?

Cost conținut + cost mediu/distribuție = prețul accesului?

Dar ce te faci în acel moment în care nu plătește nimeni pentru accesul la conținutul respectiv? Aici cred că stă un MARE detaliu al conceptului de acces la conținut. Și vorbim de absolut orice formă de conținut, de la scris la multimedia digitală. Vorbim de act de publishing, media și creație.

Cred că aici este punctul critic de la care s-a derapat în acest haos al dezvoltării de conținut pentru a crește valoarea unui conținut. Este punctul în care nimeni nu își menifestă intenția de a accesa un conținut slab, însă prin conținut „terapeutic” (a se înțelege marketing, PR sau finanțare malefică), acel conținut devine interesant.

Iar factura este plătită de audiență. Și-i un cerc vicios și toxic.

 

Cui cerem mass media de calitate?

Am plecat cu această postare de la un raport realizat de transparencycenter.org, raport ce a avut rezonanță impresionantă în doar câteva site-uri digitale de mass media…

mass-media-theguardian-romania
Știre apărută pe site-ul https://www.theguardian.com/media/, cu privire la raportul publicat de transparencycentre.org.

Ce-i drept, din zeci de site-uri de mass media din România, Google raportează că doar vreo 7 au publicat un astfel de material sau raport al http://transparencycentre.org. Ce-i drept, nici ei nu sunt Autoritatea Supremă, dar merită citit raportul lor și conectate câteva dintre informațiile prezentate în acesta.

mass-media-hotnews-romania
Știre apărută pe Hotnews.ro cu privire la raportul http://transparencycentre.org/
mass-media-adevarul-romania
Știre apărută pe adevărul.ro

Adevărul – monedă de schimb între jurnaliști și audiențe

Tirajul a devenit ceva aparținând trecutului. Adevărul este asset-ul cel mai important al unui business de media. Audiența nu contează. Ea oricum este irelevantă când vorbim de moneda unică a adevărului din media.

mass-media-mediawrite-romania

Studiul Dot Ro Content Quality 2014 scoate în evidență faptul că, spus pe șleau: după ce că conțin erori și greșeli, nu sunt demne de încredere, nu sunt conforme cu realitatea, mai sunt și incomplete, prost scrise, nu îmi satisfac necesitățile de informare, dar sunt la zi, updatate constant… așa sunt site-urile din România.

Cărui trust de media cerem content de calitate?

mass-media-media-share-romania
The general figures of the media market, in terms of ratings and advertising. http://transparencycentre.org/pdf/report.pdf

Altfel spus, peste 80% din veniturile din publicitate se duc (s-au dus) către trusturi de media conduse, patronate sau aflate în strânse legături cu persoane condamnate, într-un foarte târziu, pentru fraudă, mită electorală și alte bazaconii și de cele mai multe ori de acuzații de strânse conexiuni cu lumea politică – cea care intră în această perioadă în, citire, beciul domnesc

Și-atunci, cui cerem noi content de calitate? Cui cerem mass media de calitate?

 

Nu orice content este marketing, cum nici orice ad nu este content

Există delimitări clare. Advertizerul, nou sosit în digital, a preluat content în vocabularul lui pentru a se referi la minciunile lui frumoase. Marketerul, ia termenul de content din utilitate. Contenterul, omul de creație din content, digital sau nu, vorbește de content când se referă la produsul său (brut – ca o glumă…).

Userul are și el propriul lui sistem…

  • Minciuni
  • Gogoși
  • Vrăjeli
  • Chestii funny
  • Informație – pe care în general nu se poate baza din cauza neglijenței industriei de marketing și comunicare, concentrată pe producția de minciuni ambalate frumos

Și-așa, din mixul ăsta de optici cu privire la content, ne putem întoarce în istorie să aflăm răspunsul la întrebări cheie: Ce a fost mai întâi? Media sau publicitatea?

Răspunsul va fi tras fie înspre publicitate, fie înspre media. Cert este că nici-o variantă nu este corectă pentru că nu se pune întrebarea corectă. Întrebarea corectă este simplă.

Mai există în digital roluri?

Mai există agenții de ATL, BTL, agenții de media, de „monitorizare presă”, mai există intermediari între branduri și audiențe? Răspunsul este nu.

Digitalul, noul ecosistem de comunicare, nu mai permite terțe părți între brand și consumator.

Omul de digital a devenit regele absolut al acestui deceniu, în marketingul companiilor, el reprezintă în anii ăștia omul cheie din business. Iar ca o glumă, sincer mă mir că nu văd știri cu digital marketeri care s-au sinucis prin prisma stresului.

Poate nu știu directorii ăia mari, dar muuulte dude se dau în zilele noastre. Spre exemplu, zilele trecute, m-am dus fără programare la un salon de … tuns/frizerie. La 10,00 dimineața, frizerițele erau pe cafele și discuții aprinse.

Mi-au închis ușa în nas, cu un pliant de pe care scria să descarc o aplicație cu ajutorul căreia să fac o programare…

C-am fost rejectat ca și client n-ar fi o problemă, dar c-am fost trimis să descarc o aplicație ce listează concurența frizeriei din care am fost dat afară este, parcă, prea de tot.

Și ca să mă întorc la subiect, nu orice content este marketing, cum nici orice ad nu este content, contentul din aplicația aia nu era nici ad, nici content, nici marketing. Era o listă și-o hartă unde puteam să mă duc să mă tund atunci când sunt dat afară din frizerie.

Nu era ATL, BTL, PR sau mai știu eu ce drăcie. Era content. Nu ad, nu marketing.

 

Tell Your Story, Grow Your Profits

tell-your-story-make-rpfits

Dac-ar fi așa de simplu, atunci, fiecare dintre noi, prin simpla trăncăneală, ne-am umple de bani. Cine nu are de spus o poveste, care organizație bazată pe capital nu are în spate câteva povești savuroase?

Chiar și această postare are o poveste…

content-xÎn spatele ei stă un webinar organizat de un guru feminin pe zona de content/comunicare/social media/digital marketing, etc, din Statele Unite. Știți genul de americani specialiști care te pot îmbogăți stând la calculator și urmărindu-le emisiunile de pe Youtube.

M-am tot gândit la chestia asta…  de mai mulți ani:  oare americanii sunt chiar așa de proști? N-or fi… ca doar la ei s-a născut acest trend din marketing, numit content. Dar, pe lângă această disciplină minunată, apar tot felul de oportuniști care speculează în fel și chip.

Ce ne așteaptă în următorii ani?

În următorii ani, mai toate agențiile de publicitate se vor rebrandui în agenții de content, iar publisherii vor deveni fabrici de native advertising.

Va fi un armaghedon total – bloggers VS agencies VS media – toți content provideri.

Jurnaliștii vor ajunge slugi ale brandurilor, iar presă de calitate va fi făcută doar de cei ce au un management puternic (a se înțelege adaptat) al produsului media.

Trusturile mari de media nu vor sta în picioare în fața acestui tăvălug.

Welcome to the web 3.0!

Dacă acum vreo 3 îmi ziceam că web 3.0 va fi despre o nouă generație de site-uri, acum mi-e pe zi ce trece mai clar că nu va fi despre asta. Va fi despre oportunism exploatat pe fiecare colțuleț de pagină, îmbrăcat în noi nume pompoase de practici de marketing și comunicare.

Câștigătorul final va fi tot consumatorul și nu brandul, oricâte trucuri ar găsi marketingul.