Trăim cea mai mare revoluție din istoria literaturii

Iar natura acestei revoluții este pe cât de simplă, pe atât de profundă și complicată. Ar trebui să ne bucurăm că suntem „contemporanii” unei borne, în această istorie a literelor, atât de mare încât o să fie văzută de la secole poate chiar milenii distanță în viitor.

Literatura, înțeleasă ca o cultură și disciplină a însemnelor, a dat naștere domeniului IT. Termenul de IT, conform Wikipedia, a apărut în 1958. Tehnologia informației n-ar fi putut exista dacă n-ar fi existat literatura. Un limbaj de programare este o formă de literatură de specialitate. Tot ceea ce a produs IT-ul în ultimul secol se datorează în mare parte puterii pe care o are literatura, această cultură și disciplină a însemnelor. Iar IT-ul în ultimul secol a produs niște chestii absolut uimitoare uluitoare…

Dacă judecăm în sensul strict, literatura stă la baza tuturor științelor. Îți poți imagina matematica, electronica sau fizica fără a avea însemnele și simbolurile care prezintă, explică și comunică aspecte ce țin de aceste domenii?

Codul Morse – bazat pe linie și punct – e o mică parte din puterea pe care o are literatura.

Ce este atât de revoluționar în această revoluție a literaturii?

Cred că natura, aspectul și lucrul cel mai revoluționar în această revoluție este acela al accesului la literatură. Pe cât de simplu, pe atât de complicat și profund este impactul. Nu există în istorie vreo revoluție asemănătoare din acest punct de vedere.

Ceea ce s-a întâmplat de la apariția internetului ar trebui să intre cu grație în istoria literaturii pentru acest lucru banal al accesului la ea – la literatură.

În istorie, oricine a putut să pună pe ceva „o bucată” de literatură. Pe peretele unei peșteri, pe piele de animal, pe pereții unei construcții, pe o bucată de lemn, pe o bucată de hârtie, etc. Din acest motiv, în ultimul secol nu putem nota că s-a întâmplat ceva revoluționar din acest punct de vedere. În schimb, din punctul de vedere al accesului, chiar s-a întâmplat ceva notabil.

Dacă „o bucată” de literatură așternută pe ceva, în trecut, dispărea odată cu trecerea timpului, acum aceeași „bucată” de literatură are toate șansele să nu dispară odată cu trecerea timpului. Bă… să rămână pentru mii, zeci de mii, sute de mii sau chiar milioane de ani. Și asta nu oricum: ci mereu accesibilă tuturor. Deci, orice „bucată de literatură” este sau poate fi disponibilă oricui, oricând, pentru totdeauna. Și asta nu oricum: folosind instrumente și opțiuni la care oamenii în trecut nici măcar nu visau.

În opinia mea, o astfel de chestie, un astfel de fenomen poate da naștere premiselor unei revoluții cu mult peste toate revoluțiile pe care le-a adus sau la care a participat literatura în istorie – prin diversele sale curente, forme, tendințe, subiecte, etc.

Prin simplul fapt al accesului la literatură, trăim fie începutul celei mai mari revoluții din istoria literaturii, fie trăim cea mai mare revoluție a acesteia.

N-am văzut, n-am auzit până acum vreo analiză sau vreun studiu de specialitate cu privire la stilisitca literaturii publicate pe internet. Este IMPOSIBIL să nu fi adus nimic nou această literatură „ordinară”, care nu s-a bucurat încă de „privilegiul” de a fi printată între niște coperți…

Sau n-am văzut vreun scriitor care să zică: pentru cartea mea, că sunt un autor talentat, voi folosi opțiunile oferite de HTML 5, javascript, php, links, etc doar ca să ofer cititorului o experiență deosebită (user experience) atunci când acesta va răsfoi paginile cărții mele.

Transformare digitală, inteligență artificială, internet of things – toate au la bază accesul la „bucăți” de literatură. Un ERP managiuiește „bucăți” de literatură ce prezintă informații „diverse” dintr-o uzină. Un CRM la fel. Inteligența artificială, orice ar face ea, tre’ să prezinte o „bucată” de literatură inteligibilă pentru om: fie ea o cifră, un indicator, un însemn, o afirmație, o valoare, un output, etc.

Zero și unu, înainte de a fi cifre, sunt parte din literatură.

La baza digitalului stă 1 și 0, iar dacă digitalul revoluționează în aceste zile societatea, mai mult ca sigur tot literatura o face…

Și asta judecând strict dpdv acces.

 

Mai puțin IT, mai mult IU

IT (Information Technology) este despre tehnologie, iar IU (Information Usage) despre folosirea tehnologiei informației. Am mai scris pe acest subiect tot aici. Tehnologia informației (contentului) e una, iar folosirea tehnologiei informației o alta.

Se întâlnesc pe ici și colo, dar sunt chestii totalmente diferite.

De mult prea multe ori se vorbește de IT când ar trebui să se vorbească de conținut, de activități simple de editare, redactare, corectare, scriere, documentare și nu în ultimul rând publicare.

Activități specifice artelor cuvintelor sunt asociate IT-ului și programării doar pentru că implică construcția a ceva și publicarea pe internet.

IT, CMS, IU

Tehnologia informației a produs servere, pe care tot tehnologia informației a dezvoltat CMS-uri – sisteme de management conținut. Mai departe un CMS intră pe mâna utilizatorului, iar de aici apar noi roluri în industrie.

Dacă ai un instrument informatic și îl pui în mâna unui utilizator de internet, apare și o nouă disciplină. Spre exemplu, software-ul desktop de grafică a dat naștere graficienilor în format digital. Software-ul de tranzacționare a dat naștere specialiștilor în tranzacționare.

Online, toți utilizăm site-uri. Dar utilizarea unui CMS, fie el blog, fie el pe un alt format de conținut digital, este o disciplină în sine de editare conținut. Content managerul, ca funcție/rol, este de foarte multe ori subestimat sau asociat nepotrivit cu cineva care doar dă copy&paste unui conținut pentru a-l publica online. De cealaltă parte, este asociat cu IT-ul care face și desface orice pare complicat.

Tot CMS este și un magazin online

În spatele unui magazin online stă un CMS. Este un CMS ce-l ajută pe comerciant să publice content de prezentare. Iar pe utilizatorul final îl ajută să navigheze prin acel conținut – ce reprezintă liste de produse, cu prețuri, cu fotografii, cu detalii tehnice și alte informații.

Dar privită de sus, o soluție eCommerce este un CMS.

Și nu este IT activitatea de operare a acestuia. Sunt zeci de mii, poate chiar sute de mii de oameni ce operează magazine online fără să fie IT. Sunt simpli content manageri pe diverse operațiuni ale unui CMS (soluție eCommerce).

Un site de știri nu e IT

În spatele tuturor site-urilor de știri nu stă altceva decât un tool produs de IT. Un CMS. Iar acesta este operat de jurnaliști sau content manageri. Iar operațiunile lor nu sunt unele din categoria tehnologiei informației, ci din categoria media, publishing, digital editing, etc.

Tu ai chema un jurnalist să repare un server?

În mod evident nu vei apela la cineva din media pentru a repara un server. Nu apelezi la cineva din media pentru IT. Astfel, nici atunci când ai probleme cu conținutul site-ului nu trebuie să apelezi la un IT-ist. În teorie cam așa ar trebui să fie normal.

Uz de informație

Uz informatie, content

Pe ambele părți ale sale-ului (până la vânzare și după ce ai vândut ceva) există infinit de multe opțiuni oferite de content și digital. Se asociază foarte mult în această perioadă contentul cu marketingul publicitatea. Adică cu etapele de dinainte de sale. Nu sunt observate toate opțiunile oferite de content, atât înainte de etapa de vânzare efectivă cât și după aceasta.

Conținutul nu mai îndeplinește un simplu rol de anunț, bine aranjat, care să câștige încredere și care are ca principal rol anunțul sau aducerea la cunoștință a unui produs sau serviciu.

Conținutul are proprietăți magice. Dar nu sunt conștientizate, nu este conștientizat rolul pe care îl poate îndeplini contentul în ecosistemul de relație cu clientul.

IT VS IU VS content marketing

Information technology este termenul ce se referă la tehnologia informației (pe care o putem numi content, right?).

IU este o găselniță de-a mea pentru a numi multitudinea de direcții de utilizare a informației (information usage).

Content marketing este doar una dintre opțiunile oferite de IU, utilizarea informației, în mediul digital.

De aici vin și marile dileme. Trebuie să zic din capul locului că eu personal consider Facebook ca fiind un proiect de content 101%. Și ca să argumentez mă voi întoarce la IU, acel termen menționat mai sus, care poate explica Facebook ca un simplu canal de comunicare, ce are ca focus conținutul postărilor schimbate între diverși utilizatori.

Este o soluție incredibil de smart dacă o vezi așa.

Content și mai cum te cheamă pe tine..!?

Continuând direcția acestei postări, ar putea fi numit un site, ce indeplinește funcții de informare a clienților unui brand, rețea socială? Practic, e the same shit cu ceea ce se întâmplă pe Facebook între un brand și fanii brandului respectiv. Schimb de conținut.

Dar dacă oferi client service prin intermediul Facebook? Faci social media marketing sau content marketing?

Sau doar faci content? Faci uz de informație (IU)?