Trăim cea mai mare revoluție din istoria literaturii

Iar natura acestei revoluții este pe cât de simplă, pe atât de profundă și complicată. Ar trebui să ne bucurăm că suntem „contemporanii” unei borne, în această istorie a literelor, atât de mare încât o să fie văzută de la secole poate chiar milenii distanță în viitor.

Literatura, înțeleasă ca o cultură și disciplină a însemnelor, a dat naștere domeniului IT. Termenul de IT, conform Wikipedia, a apărut în 1958. Tehnologia informației n-ar fi putut exista dacă n-ar fi existat literatura. Un limbaj de programare este o formă de literatură de specialitate. Tot ceea ce a produs IT-ul în ultimul secol se datorează în mare parte puterii pe care o are literatura, această cultură și disciplină a însemnelor. Iar IT-ul în ultimul secol a produs niște chestii absolut uimitoare uluitoare…

Dacă judecăm în sensul strict, literatura stă la baza tuturor științelor. Îți poți imagina matematica, electronica sau fizica fără a avea însemnele și simbolurile care prezintă, explică și comunică aspecte ce țin de aceste domenii?

Codul Morse – bazat pe linie și punct – e o mică parte din puterea pe care o are literatura.

Ce este atât de revoluționar în această revoluție a literaturii?

Cred că natura, aspectul și lucrul cel mai revoluționar în această revoluție este acela al accesului la literatură. Pe cât de simplu, pe atât de complicat și profund este impactul. Nu există în istorie vreo revoluție asemănătoare din acest punct de vedere.

Ceea ce s-a întâmplat de la apariția internetului ar trebui să intre cu grație în istoria literaturii pentru acest lucru banal al accesului la ea – la literatură.

În istorie, oricine a putut să pună pe ceva „o bucată” de literatură. Pe peretele unei peșteri, pe piele de animal, pe pereții unei construcții, pe o bucată de lemn, pe o bucată de hârtie, etc. Din acest motiv, în ultimul secol nu putem nota că s-a întâmplat ceva revoluționar din acest punct de vedere. În schimb, din punctul de vedere al accesului, chiar s-a întâmplat ceva notabil.

Dacă „o bucată” de literatură așternută pe ceva, în trecut, dispărea odată cu trecerea timpului, acum aceeași „bucată” de literatură are toate șansele să nu dispară odată cu trecerea timpului. Bă… să rămână pentru mii, zeci de mii, sute de mii sau chiar milioane de ani. Și asta nu oricum: ci mereu accesibilă tuturor. Deci, orice „bucată de literatură” este sau poate fi disponibilă oricui, oricând, pentru totdeauna. Și asta nu oricum: folosind instrumente și opțiuni la care oamenii în trecut nici măcar nu visau.

În opinia mea, o astfel de chestie, un astfel de fenomen poate da naștere premiselor unei revoluții cu mult peste toate revoluțiile pe care le-a adus sau la care a participat literatura în istorie – prin diversele sale curente, forme, tendințe, subiecte, etc.

Prin simplul fapt al accesului la literatură, trăim fie începutul celei mai mari revoluții din istoria literaturii, fie trăim cea mai mare revoluție a acesteia.

N-am văzut, n-am auzit până acum vreo analiză sau vreun studiu de specialitate cu privire la stilisitca literaturii publicate pe internet. Este IMPOSIBIL să nu fi adus nimic nou această literatură „ordinară”, care nu s-a bucurat încă de „privilegiul” de a fi printată între niște coperți…

Sau n-am văzut vreun scriitor care să zică: pentru cartea mea, că sunt un autor talentat, voi folosi opțiunile oferite de HTML 5, javascript, php, links, etc doar ca să ofer cititorului o experiență deosebită (user experience) atunci când acesta va răsfoi paginile cărții mele.

Transformare digitală, inteligență artificială, internet of things – toate au la bază accesul la „bucăți” de literatură. Un ERP managiuiește „bucăți” de literatură ce prezintă informații „diverse” dintr-o uzină. Un CRM la fel. Inteligența artificială, orice ar face ea, tre’ să prezinte o „bucată” de literatură inteligibilă pentru om: fie ea o cifră, un indicator, un însemn, o afirmație, o valoare, un output, etc.

Zero și unu, înainte de a fi cifre, sunt parte din literatură.

La baza digitalului stă 1 și 0, iar dacă digitalul revoluționează în aceste zile societatea, mai mult ca sigur tot literatura o face…

Și asta judecând strict dpdv acces.

 

Un internet în care fiecare propoziție are mai multe versiuni

Gândește-te la o experiență de lectură în cadrul căreia fiecare propoziție pe care o citești să aibă mai multe versiuni. Iar atunci când nu înțelegi sensul uneia dintre ele să faci apel la alte versiuni ajutătoare. 

Dar asta înseamnă și foarte multă inteligență artificială.

Un conținut care să fie scris o singură dată, un material scris care să primească, cu ajutorul inteligenței artificiale, noi și noi versiuni pentru fiecare propoziție în parte. Asta ar însemna ca inteligența artificială să fie capabilă să înțeleagă nuanțe și puncte de vedere pe care, ulterior, să le prezinte în mod diferit.

Astfel de mașinării de versionat conținut ar trebui să fie extrem de inteligente pentru a genera, pentru fiecare propoziție a unui text, câte o altă versiune sau mai multe. Beneficiile ar fi cele legate de o mai bună și rapidă înțelegere a informației transmise prin intermediul unui conținut.

Și nu este ceva extrem de dificil. Formatul digital permite foarte simplu identificarea fiecărei propoziții dintr-un text, iar înțelegerea termenilor este deja o chestie cunoscută de motoarele de căutare. Nu cred că va trece mult timp până când astfel de funcționalități în literatură vor fi implementate pentru folosirea lor pe internet.

Din punctul de vedere al content marketingului ar însemna o mare lovitură. Dar beneficiile unor astfel de funcționalități sunt cu mult în afara granițelor content marketingului. Ar însemna un mare breakout în lumea literaturii și în artele cuvântului.

Literatura, media, mediul digital și internetul

Nu se mai miră nimeni în ziua de astăzi cu privire la viteza cu care circulă informația, cu privire la viteza cu care avem acces la informația venită de peste mări și țări. Nimeni nu mai consideră excepțional faptul că accesul la o informație căutată a devenit un efort de câteva secunde. 

Dar. Există un dar.

Totuși. Avem în fața ochilor cea mai mare revoluție a literaturii. Avem în fața ochilor cea mai mare revoluție din media. Avem tot în fața ochilor cea mai mare revoluție din istoria cunoașterii și a comunicării. Suntem la 25 de ani de când Era Informației a început să își spună cuvântul.

Informația modelează societatea

Luați literatura, luați media sau luați marketingul și economia. Cât de mult și-au spus cuvântul internetul și mediul digital în aceste domenii. Câte inovații au apărut, câte beneficii și-au făcut apariția. Circulația informației în toate aceste domenii, potențată și de capacitățile mediului digital, și-aici mă refer la inteligența artificială, la 25 de ani de internet, mediul ce asigură distribuția și accesul, par să nu fie conștientizate cu toate că sunt o serie de imense beneficii.

S-au scris cărți cu nemiluita în ultimii 25 de ani în mediul digital, pe internet.

Circulația acestei informații, circulația mult mai facilă a literaturii, circulația informației uzuale de tipul știrilor specifice spațiului mediatic, și-au pus, parcă, un pic amprenta asupra societății. Instrumentele de comunicare publică, prin scris, au generat deja revoluții. Revoluția Twitter, din urmă cu câțiva ani, cred c-a fost prima revoluție fundamentată pe o literatură atât de sărăcăcioasă: 140 de caractere. Însă circulația acestor mici blocuri de text, ca o formă de literatură, circulația a miliarde de astfel de texte a amprentat societatea.

Lectura – ultima frontieră

Secole la rând experiența lecturii unui text s-a desfășurat în anumiți parametri. Accesul la anumite texte a fost oferit sau a fost permis secole la rând în anumiți parametri. De 25 de ani totul s-a schimbat. Schimbarea radicală a felului în care este privită literatura, consider eu, de abea a început.

Marea Schimbare se află și ea la început.

Câte posibilități avea un editor, o editură sau un scriitor în urmă cu 1-2 secole și câte posibilități au astăzi în mediul digital și internet aceleași entități. Câte experiențe de lectură erau disponibile în urmă cu 1-2 secole și câte experiențe sunt disponibile astăzi.

Toate aceste detalii nu sunt încă conștientizate pe deplin.

Banalul link, despre care am mai scris pe acest blog, oferă o deschidere atât de imensă în termeni de plaje pe care să se poată manifesta literatură în fel și chip încât momentan este aproape de imposibil de semnalat sau indicat un ordin de mărime. Interfețele digitale pe care literatura poate fi așternută și îmbogățită cu experiențe de ordonare și prezentare, dar și de experiențe oferite de inteligență artificială, sunt și ele încă neobservate.

Prima carte scrisă exclusiv în format HTML

Poate sună ciudat, dar la 25 de ani de internet nu a apărut încă o carte care să fie 100% gândită, concepută și scrisă pentru și în mediul digital, în internet. O astfel de carte, o astfel de literatură s-ar deosebi cu desăvârșire de tot ceea ce cititorii au cunoscut. Și nu există astfel de cărți scrise. Nu știu să fi apărut cărți scrise de autori consacrați, care să vină și cu un background scriitoricesc, pe un astfel de model. Un model 100% diferit de clasicele înșiruiri de capitole și titluri. Cum explicam mai sus, există atât de multe instrumente și noi posibilități oferite de internet și mediul digital încât este pentru moment imposibilă o predicție cu privire la viitorul literaturii.

Iar viitorul literaturii este și viitorul lecturii. Este și viitorul experienței de lectură. Un scriitor care nu are în vedere experiența de lectură, poate, nu este un scriitor. Scriitura este în genere despre a face public. Scriitura pentru memorialistică personală este doar o utilitate nu o scriitură în sine.

Video on demand

Un termen nou venit odată cu mediul online. Un concept de consum al media. Un concept ce stă în antiteză cu modelul în care un utilizator consumă ceea ce i se oferă prin intermediul unui canal tv. Să zicem că acest canal este o carte, iar consumatorul este cititorul aflat într-o experiența a lecturii.

Nu a apărut încă o formă de literatură, formă în care o carte să ofere cititorului, on demand, puncte ale acesteia. Irelevant care puncte. O carte care să se deschidă altfel decât începând cu capitolul întâi. Asta poate fi numită o nouă formă de literatură. O nouă formă de consum al literaturii.

Deja accesăm informație, pusă în scris, pe un model on demand. Nu mai lecturăm stive de rânduri de scris pentru a afla răspunsuri la întrebări.

Toate acestea, de la link, la interfețe, la principiul on demand sunt din punctul meu de vedere concepetele ce vor revoluționa literatura. Revoluționând literatura, revoluționând lectura, vom avea o masă de oameni mai literați. Având o masă de oameni mai literați, în societatea lucrurile se vor schimba.

Culturalizarea prin internet, digital și, deja, formate media nu literatură, reprezintă un proces către care, în opinia mea, se va merge mai mult decât sigur.

Conținut diferențiator între product și placement

Conținutul este instrumentul prin care un brand/companie se prezintă în fața audienței – formată din clienți și potențiali clienți. Diferențierea și  deosebirea reprezintă una dintre proprietățile conținutului cu care o companie, un brand, poate obține puncte de marketing și comunicare. Iar această proprietate a deosebirii, a diferențierii este o proprietate ce se traduce într-un conținut extrem de dificil.

Pe internet are loc de un deceniu încoace o adevărată explozie a conținutului produs de branduri. Sunt zeci, sute de companii ce comunică pe același subiect, spunând, de cele mai multe ori, același lucru, folosind aceleași expresii și făcând aceleași afirmații.

Iar în această mare de conținuturi aparținând brandurilor, diferențierea reprezintă un efort extrem de dificil. Să spui același lucru cu alte cuvinte, sau să te prezinți diferit, comunicând pe o nișă altceva decât ceea ce se comunică în mod normal, este una dintre cele mai mari provocări din content marketing.

Diferențierea și de ce este importantă

Diferențierea este o cărămidă pusă la baza brandului. Sau ea poate fi cireașa de pe tortul unui brand, atunci când prin conținutul produs o companie se definește în fața audienței. Punctul de plecare este același sec cuvânt: diferențiere.

Diferențierea este elementul ce stă la baza unui brand. Brandurile se nasc pentru a diferenția o companie sau un produs. Produsele sau companiile se află toate în categorii, având concurență zeci/sute de entități ce, fără existența brandurilor care să diferențieze, s-ar confunda între ele și cel mai probabil toate s-ar afla la același nivel de business.

Diferențierea atrage creșterea unui anumit business prin principiul simplu al recunoașterii unui anumit produs/companie.

Diferențierea prin conținut

Internetul, mai mult decât oricare canal, apropie audiența de branduri prin intermediul conținutului. Principiul diferențierii brandului/companiei prin conținutul publicat pe internet este mai mult decât necesar. Necesar pentru că audiența ajunge atât de ușor la liste de branduri și furnizori, iar alegerea/decizia se ia atât de rapid, se ia cu o viteză uimitoare.

Un factor decisiv este conținutul diferit cu care un brand se prezintă pe internet. Un utilizator navighează până la destinația finală a selecției unui brand/furnizor, iar decizia este luată în funcție de conținutul publicat – și nimeni nu poate nega acest aspect.

Și-acum se pune problema diferențierii.

Mediul digital oferă maximul de spațiu de creație, însă majoritatea brandurilor/companiilor apelează la forme (formate) deja consacrate, formate în cadrul cărora conținutul folosit este unul aproape identic.

Este extrem de dificil să spui ceva diferit atunci când există zeci, poate chiar sute de alte branduri ce comunică în același spațiu, pe aceeași nișă de comunicare, oferind același tip de produs sau serviciu. Și cu toate astea mediul digital este cel mai permisiv, cel mai bogat în formate de conținut și abordări de conținut.

Paradoxul

Mediul digital și conținutul lipsit de diferențiere merg mână în mână în zilele noastre. Iar asta în mediul digital, mediu despre care scriam că este cel mai permisiv din punctul de vedere al opțiunilor de format și conținut.

Iar acest paradox este posibil pentru că se pleacă în mediul online/digital cu concepte venite din offline. Se intră în mediul online/digital cu cunoștințe și practici de marketing născute într-o perioadă în care internetul nu exista.

Internetul și mediul digital au redus la o banală pagină de prezentare tot ceea ce însemna înainte bătălia dintre branduri pe multiple canale de comunicare. Acum totul se întâmplă întro singură pagină. Preț, placement, poziționare de brand, awareness…

Totul se află într-o pagină de site, însă conținutul brandurilor pare să nu vrea să diferențieze un brand față de altul.

Un CMS poate revoluționa istoria literaturii

Rectorul Universității Babeș – Bolyai are ochelari de cal când vorbește despre internet și digital. Asta spune ultima sa declarație despre el, iar acest lucru se întâmplă la scenă deschisă. Obsesia pentru sine, mândria titlului său universitar i-a închis acestuia orice formă de capacitate de analiză de detaliu.

Astfel, cum sunt mulți ca el, acesta nu este capabil să prevadă cea mai mare revoluție pe care o poate cunoaște istoria literaturii întregii umanități.

Legătura

Link-ul, acest lucru atât de mic în zilele noastre, a trecut neobservat. Avântul obsesiv pentru ceea ce este nou în internet, cum ar fi inteligența artificială, interactivitatea, a făcut ca în 25 de ani nimeni să nu observe câtă putere are un amărât de link – o legătură.

Atunci când nu vezi vreo legătură între ceea ce cunoști și ceea ce citești, cel mai probabil, nu ești capabil să faci legătura. Atunci când cauți un răspuns, prin citit, pe o temă și muncești din greu pentru a-l obține, înseamnă că textul citit nu face legătura cu răspunsul pe care îl cauți.

Atunci când aprofundezi ani la rând o temă extrem de simplă, poate fi explicat prin faptul că nu ai avut la dispoziție legăturile potrivite.

Călătoria

Dacă o experiență de lectură, un soi de user experience cum este denumită în industria digitală, ar deveni una bazată pe navigare prin expuneri pe teme, opinii pe anumite teme, organizate în baza legăturilor (link-urilor), lectura ar putea deveni Altceva.

S-a zis cu cititul de anduranță și redundanță.

Călătoria prin universul unei teme, prin universul unui subiect este posibilă cu ajutorul link-ului. Structurile literare grupate în jurul titlurilor, numerotate, înșiruite în serie, pot fi depășite și pe alocuri deja sunt, de experiența lecturii prin intermediul link-urilor.

Luați Google spre exemplu: oferă link-uri către teme și subiecte, nu oferă link-uri către structuri literare grupate în multe capitole, în care poți citi, din ce ai auzit, pe o anumită temă.

O temă este universală, oricare ar fi aceasta, iar opiniile și expunerile pe aceasta pot fi de acum grupate, reorganizate, reconfigurate.

Un nou mod de a scrie deci și de a citi

Dacă punerea textelor deja scrise în format digital este o treabă ce are de-a face cu texte deja existente, mă întreb dacă și-a pus cineva problema, cu adevărat, cu privire la o nouă modalitate de a scrie și, deci, de a citi.

Iar asta poate fi o treabă care să revoluționeze literatura.

Că Cioran și-a dat seama prea târziu, la bătrânețe, că Shakespeare a scris prea mult este o realitate pe care o avem disponibilă în înregistrările video cu el, făcute la Paris, în ultimii săi ani de viață.

Că rectorul unei universități consideră în zilele noastre internetul și digitalul ca o degenerare, în loc să fie capabil să sesizeze uimitoarea putere cu care vine internetul și formatul digital pentru literatură, deci cunoaștere, este o altă problemă.

Link-ul permite nu doar să dai pagina, ci să dai mai multe pagini sau chiar cărți dintr-o singură mișcare.

Iar cine crede că ăsta este un lucru mic, cred că are o imaginație plină de cărți. Link-ul permite să dai zeci de mii de pagini fără să pierzi din vedere vreo secundă tema, ideea sau subiectul pe care îl urmărești. Și dacă nici asta nu încântă  mintea vreunui lector de universitate sau cărturar, înseamnă că aceștia din urmă rămân doar, bine zis: cărturari și doar atât.

Cu ce am greși dacă am primi răspunsuri la întrebările noastre mai repede și fără efort?

Eu cred că nu am greși cu nimic.

Idealul omului cu cultura la purtător, prinsă în craniul său plin de cunoștințe, pe care le poate prezenta oricând la cerere, este un ideal greșit. Un ideal pentru care militează extrem de feroce cei ce au muncit foarte mult la acesta, și care  sunt și buni să facă acest efort, și care, din mândrie discretă și pompos împachetată în titluri de recunoaștere, vorbesc despre puținele cunoștințe ale altora, dar și despre ceea ce numesc ei vag lipsă de cultură.

Lipsa de cultură poate fi compensată prin accesul extrem de rapid la ea.

Chintesența culturii este prezentată în textele monumentale ale acesteia. În rest sunt note, nuanțe, comentarii și observații. Deliciul absolut al intelectului și al sufletului se află în textele monumentale, se află prins în istorie în texte scurte și mici, în propoziții scurte. Chiar și cele mai complexe idei își au nașul unei rescrieri cu scopul de a simplifica, de a dezbrăca de observații inutile.

Cultură instant.

Iar internetul împreună cu tehnologia informației, inteligența artificială, are capacitatea să ofere umanității acest ideal incredibil. În toată istoria culturii nimeni nu a putut nici măcar visa la așa ceva. Sunt secole întregi de căutări și frământări interioare ale oamenilor în găsirea răspunsurilor la întrebări personale, iar în zilele noastre există tehnologii ce permit ușurarea drumului și a efortului către răspunsuri la întrebări.

Este nevoie de noi CMS-uri în literatură

Majoritatea CMS-urilor disponibile în momentul de față nu sunt concepute pentru a veni cu un nou model de a scrie sau de a oferi informația, textul. Cu toate că există pe ici și colo diferite noi tehnici de prezentare, există noi modele de paginare, de utilizare a link-urilor, ele nu sunt 100% orientate către noi forme de a face și prezenta literatură.

WordPress, unul dintre cele mai populare CMS-uri din lume, are funcționalități specifice unui CMS care să revoluționeze literatura, în chiar link-urile de tip tag și categorie, însă chiar și acestea sunt vechi forme de a organiza conținutul în jurul titlurilor, ordonate numeric, consecutiv – unul după altul. Iar astfel navigarea printr-o anumită temă este imposibilă – așa cum o explicam mai sus.

Wikipedia, ca CMS, are funcționalități puternice de versionare, discuție/dezbatere, dar și de structurare a conținutului pentru a-i extinde posibilitățile de organizare. Există o serie de funcții ce fac un pas în față către noi forme de literatură, dar chiar și acestea sunt bazate pe înșiruiri consecutive de titluri.

O simplă pagină HTML 5 poate și are la dispoziție o groază de trucuri ce ar putea fi utilizate în noi forme de a face literatură, dar și noi experiențe de lectură. Însă nu există CMS-uri, nu există instrumentele necesare pentru a putea face din acest exercițiu al literaturii digitale, via internet, o experiență 100% nouă a literaturii. O experiență a literelor și a cuvintelor gândite pentru a fi servite în format digital.

Nu există CMS-uri care să atragă către scrierea unei cărți în format HTML / WEB.

Cum explicam, toate instrumentele digitale de la HTML versiunea 5 până la CMS-urile utilizate nu au produs încă un CMS care să aibă și să ofere experiența scriitorului și experiența cititorului într-un nou mod. Internetul și digitalul înca bate pasul pe locul deja bătut al structurilor literare clasice, cu capitole și înșiruiri consecutive de blocuri de lectură.

Literatura este încă ancorată în capitol, titlu, text prin care omul este obligat și condamnat să treacă pentru a obține crema literaturii, cireașa de pe tort a intelectului: înțelepciunea. Sau, de ce nu, pentru a obține o delectare a sufletului și a minții nu doar o tortură a redundanței și a anduranței.

Doar conținut publicat…

Conținutul mesajelor galeriilor este unul ce incită și stârnește controverse. Steagurile ce conțin mesaje afișate înainte meciurilor spun lumii întregi ceea ce sufletul fanului unei echipe simte sau gândește într-o anumită perioadă. Ironic, visător, strigător către luptă, conținutul mesajului cheie al galeriilor este o formă de comunicare prin conținut ce dă dovadă uneori de un profesionalism rar întâlnit…

Nu deținem adevărul, nu știm cu exactitate ce s-a întâmplat cu ocazia meciului Steaua – Manchester City, ce a avut loc pe Stadionul Național săptămâna trecută – înaintea căruia galeria stelistă a afișat un mesaj pro dinamovist.

Acest joc mediatic și de comunicare, practicat de băieții din galerie, este unul urmărit cu deosebit interes de mii, sute de mii, poate chiar milioane de spectatori. Coregrafiile și spectaculozitatea acestora sunt una, iar conținutul mesajelor de dinaintea meciurilor o alta.

Acest conținut al galeriilor are audiență pe cât au și marile trusturi media. Nu întâmplător m-am oprit pe acest subiect, pentru că jocul de care am scris mai sus scoate în evidență niște trăsături extrem de interesante.

Din care, noi, ca oameni de comunicare și marketing, putem învăța multe.

Momentul cheie

În general, mesajele sunt afișate la începutul jocului și sunt ținute în secret. Aprinderea torțelor sau aruncarea diferitelor efecte în aer este și momentul în care băieții din galerie fac reveal-ul mesajului cheie – în momentul cheie al jocului, înainte de începerea lui.

Dar asta nu este neapărat o regulă.

De multe ori mesajele, odată ce sunt afișate la început de meci, nu mai sunt afișate în timpul meciului.

Mesajele, hai să le zicem publicitare, nu sunt împinse de băieții din galerie în față cu agresivitatea pe care, spre exemplu și comparație, o au mesajele publicitare, atât online cât și în offline.

Ba mai mult, mesajele galeriilor și coregrafiile specifice sunt elemente așteptate pentru că produc spectacol.

Simbolistică și ideal

Nu de puține ori spectacolul de galerie – coregrafia de galerie – face intrarea unui mesaj plin de simbolistică și idealistică al luptei sportive. Nu cred că există meci la care să fie afișat un mesaj precum: Hai Dinamo! sau Hai Steaua.

Nu.

De cele mai multe ori mesajele merg în jurul valorilor comune, în jurul eroilor sportivi, în jurul tradiției unui club. Ce să mai vorbim: pentru suporteri chiar este o luptă, un război. Iar conținutul mesajului ce este afișat de galerie trebuie să fie unul care să aducă rezultat…

Unul care să aducă beneficii.

Fie să trezească emoție, fie să aducă aminte, fie să trezească speranță sau, de ce nu, poate și uneori, doar ca să țină o grupare de suporteri uniți. Și cred că este un efort foarte mare de creație artistică să dezvolți un astfel de mesaj. Să îl pui în scenă, într-o galerie de mii de oameni este în mod cert o mare realizare scenografică.

Scenografie și coregrafie…

Dar realizarea scenografică/coregrafică din timpul meciului Steaua Manchester City a întrecut cred că toate coregrafiile realizate vreodată în galeriile de suporteri ai fotbalului. Să faci concurența sau inamicul să se facă de râs sau să faci concurența să te promoveze pe tine este și o mare realizare de marketing prin conținut…

Asta, în mod evident, dacă a fost un efort al dinamoviștilor. În cazul în care steliștii singuri au greșit, este opusul uneia dintre cele mai mai realizări din content și marketing.

Doar prin conținut publicat…

Sursă fotografie: ReporterNTV

Ceva atât de prețios, la cost egal cu zero

Contentul digital, internetul și inteligența artificială pot dezvolta instrumente capabile să schimbe pentru totdeauna modelul advertizingului. Aceste instrumente (content digital + internet + inteligență artificială) aduc în societate niște bunuri la care nici măcar cu imaginația oamenii din industrie nu ajung.

Prostul poartă costul (interesul poartă fesul)

Dacă GPS-ul mașinii tale ți se pare o jucărie drăguță, gândește-te că e doar o sclipire măruntă din mulțimea de „jucării” cu care vine Era Informației.

Însă, cât timp mentalitatea antreprenorilor din zona asta digitală va sta ancorată în modelul capitalist, al cashflow-ului pozitiv, Era Informației nu se va putea manifesta pe deplin. Lucrurile fantastice ce pot fi făcute cu ajutorul contentului, cu ajutorul accesului la acesta, precum și cu ajutorul inteligenței artificiale vor rămâne în continuare SF. Ficțiune pură la care doar visăm.

99% din munca intelectului

Poate fi preluată fără mari probleme de Era Informației și de instrumentele ce se pot naște, instrumente ce pot fi create/dezvoltate.

La nivel internațional antreprenorii știu acest căcat de care scriu eu aici, dar nimeni nu vrea să spună clar în societate că Era Informației poate schimba radical societatea. Cum nu s-a mai întâmplat vreodată.

Toți antreprenorii, toți oamenii de faceri și afaceri din zona asta rămân parcă încastrați în modelul costului ce trebuie acoperit. Ba, mai mult, există o cursă ca a unor hiene în identificarea și exploatarea oportunităților de afaceri – să faci bani cu ciocanul, cu ajutorul unei drăcii create cu aceste trei elemente: content + acces + inteligență artificială.

Nimeni nu are curaj, tre’ să se ridice un cretin să le zică cretinilor verdele în față

Deci, da, toată munca intelectuală a Omului poate fi luată de pe cârca oamenilor și pusă pe seama instrumentelor digitale.

La cost zero.

Da, bă, io mă ridic și zic chestia asta: contentul, internetul și inteligența artificială trebuie să schimbe societatea. E o pierdere de timp să te joci cu noțiuni de capitalism, democrație, umanism, etc în jurul acestor instrumente, tehnologii.

Content marketingul devine publicitate atunci când este ovație – trend conținut 2016

Relația cu publicul, întreținută pe un model în care bagi fisa și iese ovația publică în presă/media este specifică comunismului. Ovaționiștii din media pierd din credibilitate, iar hiperconcurența pentru astfel generata imagine publică și de succes se transformă într-un spectacol hilar.

Amabilitatea gazetarilor, bloggeri sau site-uri de specialitate, atunci când vine vorba de a-și vinde pe tavă opiniile și capacitățile de ovație, depășește cu mult ardoarea pentru conținut de calitate.

Content marketingul adevărat dezvoltă businessurile

Oglidă oglinjoară, care-i cea mai bună companie din țară? Iar oglinda percutează clar: concurența! Asta reiese din conținutul companiei. Puse cap la cap, informațiile de business evidențiază clar că clientul se află în avantaj apelând la concurență.

Față de modelul publicitar, în care: Oglindă, oglinjoară, bag o fisă: mă faci cea mai frumoasă companie din țară? Desigur, evident și garantat.

Toată lumea pierde. Este regula de bază, face parte din regulile nescrise de marketing ca atunci când faci o promisiune să o respecți. Iar promisiunea de a apela la un furnizor/produs, desenat în media ca fiind unul de o anumită natura și factură, este veșnic dezamăgită când oglinjoara spune minciuni.

Trendul trendurilor 2016

Multe dintre campaniile de comunicare nu se vor mai concentra pe minciuni creative, ci se vor concentra pe capacitatea de a declina cu bine în comunicare beneficiile, avantajele și identitatea brandurilor, filozofiile lor. Degeaba se investesc milioane de euro în dezvoltare de produse, în noi produse sau îmbunătățiri, dacă în era informației tot ce contează este să ai pagină de Facebook pe care să pui visuals cu pisicuțe… pentru engagement.

E pentru prima dată în ultimii ani când premizele de comunicare sunt extrem de propice pentru o chestie simplă: Sinceritate. Și la nivel internațional, părerea mea, cred că se vede asta. Nu prea mai există curajul minciunelelor creative…

Web 2 – 0

Web 2.0 a înnebunit de cap pentru ani la rând marketerii, însă isteria s-a dus, s-a stins. Isteria engagementului social defilează și ea către conținut. Branded entertainment – acele glume din spoturile publicitare de pe tv, ce se doresc astăzi a fi produse media branded – nu pot fi atât de convertite în materiale publicitare și, deci, nu pot fi eficiente.

2016 poate fi un prim an în istoria internetului/digitalului în care conținutul și informația să se prezinte simplu și direct. După ani de cărări deșarte – animații flash, awareness prin banere, social media whatever, endorsers/influencers, fake communities, etc – marketingul  se poate întoarce la core misiunea sa: aia în care proclamă clientul ca fiind șeful absolut, nu doar o masă de manevră.

Iar internetul/digitalul este mediul perfect pentru așa ceva. Acum și în varianta la purtător – mobile.

Adevărul gol-goluț despre internet și conținut

Acum vreo 2 decenii a pornit una dintre cele mai fantastice povești din istoria publishingului: internetul/digitalul, mass acces și opțiuni de publishing fantastice. Era informației mi se pare că se zbate în perioada asta între două dimensiuni simple: multe conținuturi și omniprezenta dorință de a obține un beneficiu.

Media, publicitate, business, personal branding, umanitar

Comunicarea prin scrisori electronice – e-mail – de la om la om, mi se pare c-a rămas singura zonă safe, singura zonă digitală în care publishingul nu este poluat de conținut și creație de conținut orientat către atragerea unui beneficiu din partea audienței.

Comunitatea informațională internațională – nici nu știu dacă există așa ceva – nu a reușit să ducă la bun sfârșit un vis de-al umanității de secole, poate chiar milenii: acela al unei biblioteci a umanității, disponibilă tuturor. Și nu e un vis mic și nici o mare provocare gândindu-ne la tehnologia actuală. Totuși, nu există așa ceva.

Caracatița publicității a infectat era informației

O eră a informației, ce poate oferi atât de multe beneficii informaționale, a făcut un pas inapoi odată cu boom-ul din marketing și publicitate. Banul gros și-a spus cuvântul pentru că interesul de a pune întrebările potrivite, de a ridica dilemele potrivite nu stă în picioare în fața unor conturi pline.

Așa a ajuns conținutul unui site să stea în spatele unui pop-up.

Cine nu-și dorește să afle, pe bune, pentru că d-aia este o eră a vitezei informației, d-aia este o eră a informației, adevărul cu privire la care ar fi cel mai bun ofertant, cel mai bun furnizor – dacă nu chiar cea mai bună posibilitate money can buy?

14 ani de școală, agent de vânzări certificat AdWords

Adică, dacă o judeci la rece, mie unul mi se zbârlește părul când mai văd în Linkedin câte un om care, după 14 ani de școală, se titrează ca fiind certificat Google AdWords. Aidoma unui agent de vânzări mereu chitit să te îndrume să dai cu banul ca să apari în … era digitală, în era informației, în era internet…

Cam ăsta este nivelul erei informației… în zilele noastre.

În această eră a informației, a marelui internet, organizațiile teroriste vor să te radicalizeze, ziarele, media în general să te persuadeze, vedetele vor să le urmărești, afacerile să te convingă. Omul de rând vrea să-ți devină influencer, vrea să devină important și să facă bani pe internet. Iar tot ce este cu adevărat relevant, în internet, în ceea ce ziceam eu c-ar fi societatea informațională internațională, este lăsat la liber, pe mâna pieței libere capitaliste. Nu sare banul, nu-i nimic de interes. Sau: nu scoate vreun beneficiu pentru o entitate privată, este irelevant.

Branduri în digital, fără content și context

Dacă Google AdWords este o mașinărie ce oferă acces la audiență într-un anumit context, iar Facebook o mașinărie de acces la audiență într-un alt context, să ne imaginăm că mâine va fi creată o mașinărie ce va oferi acces la audiență într-un alt context. Întâlnirea dintre cumpărători și ofertanți are în momentul de față doar două medii și contexte principale. Prezentarea (publicitatea) pe site-uri este un al treilea context și mediu, fie că sunt bloguri sau site-uri de știri, sau chiar Youtube. Dar digitalul este extrem de complex, iar soluțiile sunt departe de a fi finale.

Certificat utilizare mediu de întâlnire dintre business și client

Sunt zeci de mii de tineri ce văd ca oportunitate în aceată perioadă o posibilă carieră în zona de marketing și comunicare digitală/online. Ăsta este și motivul pentru care aceștia văd în certificările oferite de Google un atuu pentru a obține un job. Google (AdWords) își construiește pe această rută o masă de promotori ai utilizării instrumentului Google Adwords. Iar acesta este un mediu, fie că este vorba de GDN, Search sau Youtube.

Pe același model, Facebook, care în opinia mea mizează pe PR și pe faptul că au mulți utilizatori în cadrul rețelei, comunică discret mediul extraordinar de întâlnire dintre un business și potențialul client în cadrul Facebook Ads. Google Adwords încearcă, de asemenea, să își vândă mediul de întâlnire cu potențialii clienți. Iar în general tinerii sunt extrem de pricepuți în a înțelege aceste instrumente și medii de întâlnire dintre businessuri și potențiali clienți.

Cum de ajung brandurile în mediul și/sau contextul Google și Facebook?

Specialiștii ce recomandă utilizarea acestor medii și instrumente de întâlnire dintre business-uri și clienți o fac în baza unor fee-uri. Înainte de apariția acestor două mașinării, agenții de vânzări vindeau afișări de banere pe site-uri cu ajutorul unor tabele excel, cu indicatori extrem de simpli: număr afișări, poziție/casetă în site. Lucrurile s-ar putea spune că s-au complicat un pic, implicațiile sunt altele.

Cumva se crede că marketingul online/digital nu mai este doar despre afișări de banere. Dar, în realitate, lucrurile au rămas aceleași. Singura noutate adusă în marketing digital este cea legată de interactivitate, adusă în ultimii 10 ani, odată cu versiunea web 2.0. Iar asta a oferit mediilor de întâlnire dintre branduri și audiențe noi contexte și conținuturi.

Brand > content > mediu > audiență

Brandul a existat și înainte de Google sau Facebook, există în momentul de față.

Conținutul brandului, fie că a fost distribuit în print, pe TV sau radio, în spoturi publicitare, a existat și există în continuare. El s-a adaptat excelent la mediul de distribuție digitală, iar aici putem menționa mediul excelent al site-ului. Mediul de distribuție content s-a schimbat.

Medii / mediu

Server. Site. CMS, magazin online. Forum. Director, în care o companie se prezenta. Baner, în care compania putea plasa conținut. Cam ăștia ar fi pașii dezvoltării mediilor de prezentare a conținutului în mediul digital.  Ceea ce nu se observă este că Facebook și Google sunt niște directoare de întâlnire între branduri și audiențe. Principiile sunt relativ similare, însă sunt adăugate o mulțime de detalii și instrumente secundare. Și principiul, evident, COST PER CEVA (CPC).

Audiență

O audiență fără conținut nici nu este cuantificabilă: când spui audiență, faci referire automat și la un conținut al audienței. Nu poți numi o audiență un grup de offlineri ce nu citesc ziare, nu ascultă radio, nu urmăresc TV, ci doar comunică între ei prin SMS. Nu se dau pe net.  Ei sunt audiența conținutului prietenilor proprii, model utilizat de Facebook pentru a crea cel mai popular site din lume.

 

Contextul este audiența atunci când consumă un conținut într-un mediu.

Un utilizator (audiența) se află în contextul de a citi conținutul (content) site-ului companiei (mediu).

Un client (audiența)  se află în contextul de a vizualiza o postare (content) pe Facebook (mediu) a brandului.

Brandul a publicat pe Youtube (mediu) un clip video de prezentare (content) a produsului.

Brandul a publicat prin AdWords (mediu) un anunț (content) în directorul de căutare Google (mediu).

Brandul a publicat prin AdWords (mediu) un anunț (content) în directorul de căutare Google (mediu).

Alt exemplu

Contextul în care sunt vizualizate banerele (content) noastre este următorul: atunci când ora este 18-24 seara (audiența), pe site-ul x (mediu), doar de utilizatori (audiența)  ce au vârsta 18-35. Altfel spus, audiența este cea care accesează site-ul seara, cu vârsta cuprinsă între 18-35. Contentul este banerul. Mediul este site-ul.

Sau exemplul contextului de remarketing

Contextul în care sunt afișate banerele pe site-uri (mediu), este cel legat de faptul că utilizatorul (audiența) a intrat în pagina de contact (mediu), a site-ului, dar nu a trimis formularul. Contentul (content) ce îi este afișat este cel cu promoția de 20% discount.