Un internet în care fiecare propoziție are mai multe versiuni

Gândește-te la o experiență de lectură în cadrul căreia fiecare propoziție pe care o citești să aibă mai multe versiuni. Iar atunci când nu înțelegi sensul uneia dintre ele să faci apel la alte versiuni ajutătoare. 

Dar asta înseamnă și foarte multă inteligență artificială.

Un conținut care să fie scris o singură dată, un material scris care să primească, cu ajutorul inteligenței artificiale, noi și noi versiuni pentru fiecare propoziție în parte. Asta ar însemna ca inteligența artificială să fie capabilă să înțeleagă nuanțe și puncte de vedere pe care, ulterior, să le prezinte în mod diferit.

Astfel de mașinării de versionat conținut ar trebui să fie extrem de inteligente pentru a genera, pentru fiecare propoziție a unui text, câte o altă versiune sau mai multe. Beneficiile ar fi cele legate de o mai bună și rapidă înțelegere a informației transmise prin intermediul unui conținut.

Și nu este ceva extrem de dificil. Formatul digital permite foarte simplu identificarea fiecărei propoziții dintr-un text, iar înțelegerea termenilor este deja o chestie cunoscută de motoarele de căutare. Nu cred că va trece mult timp până când astfel de funcționalități în literatură vor fi implementate pentru folosirea lor pe internet.

Din punctul de vedere al content marketingului ar însemna o mare lovitură. Dar beneficiile unor astfel de funcționalități sunt cu mult în afara granițelor content marketingului. Ar însemna un mare breakout în lumea literaturii și în artele cuvântului.

Literatura, media, mediul digital și internetul

Nu se mai miră nimeni în ziua de astăzi cu privire la viteza cu care circulă informația, cu privire la viteza cu care avem acces la informația venită de peste mări și țări. Nimeni nu mai consideră excepțional faptul că accesul la o informație căutată a devenit un efort de câteva secunde. 

Dar. Există un dar.

Totuși. Avem în fața ochilor cea mai mare revoluție a literaturii. Avem în fața ochilor cea mai mare revoluție din media. Avem tot în fața ochilor cea mai mare revoluție din istoria cunoașterii și a comunicării. Suntem la 25 de ani de când Era Informației a început să își spună cuvântul.

Informația modelează societatea

Luați literatura, luați media sau luați marketingul și economia. Cât de mult și-au spus cuvântul internetul și mediul digital în aceste domenii. Câte inovații au apărut, câte beneficii și-au făcut apariția. Circulația informației în toate aceste domenii, potențată și de capacitățile mediului digital, și-aici mă refer la inteligența artificială, la 25 de ani de internet, mediul ce asigură distribuția și accesul, par să nu fie conștientizate cu toate că sunt o serie de imense beneficii.

S-au scris cărți cu nemiluita în ultimii 25 de ani în mediul digital, pe internet.

Circulația acestei informații, circulația mult mai facilă a literaturii, circulația informației uzuale de tipul știrilor specifice spațiului mediatic, și-au pus, parcă, un pic amprenta asupra societății. Instrumentele de comunicare publică, prin scris, au generat deja revoluții. Revoluția Twitter, din urmă cu câțiva ani, cred c-a fost prima revoluție fundamentată pe o literatură atât de sărăcăcioasă: 140 de caractere. Însă circulația acestor mici blocuri de text, ca o formă de literatură, circulația a miliarde de astfel de texte a amprentat societatea.

Lectura – ultima frontieră

Secole la rând experiența lecturii unui text s-a desfășurat în anumiți parametri. Accesul la anumite texte a fost oferit sau a fost permis secole la rând în anumiți parametri. De 25 de ani totul s-a schimbat. Schimbarea radicală a felului în care este privită literatura, consider eu, de abea a început.

Marea Schimbare se află și ea la început.

Câte posibilități avea un editor, o editură sau un scriitor în urmă cu 1-2 secole și câte posibilități au astăzi în mediul digital și internet aceleași entități. Câte experiențe de lectură erau disponibile în urmă cu 1-2 secole și câte experiențe sunt disponibile astăzi.

Toate aceste detalii nu sunt încă conștientizate pe deplin.

Banalul link, despre care am mai scris pe acest blog, oferă o deschidere atât de imensă în termeni de plaje pe care să se poată manifesta literatură în fel și chip încât momentan este aproape de imposibil de semnalat sau indicat un ordin de mărime. Interfețele digitale pe care literatura poate fi așternută și îmbogățită cu experiențe de ordonare și prezentare, dar și de experiențe oferite de inteligență artificială, sunt și ele încă neobservate.

Prima carte scrisă exclusiv în format HTML

Poate sună ciudat, dar la 25 de ani de internet nu a apărut încă o carte care să fie 100% gândită, concepută și scrisă pentru și în mediul digital, în internet. O astfel de carte, o astfel de literatură s-ar deosebi cu desăvârșire de tot ceea ce cititorii au cunoscut. Și nu există astfel de cărți scrise. Nu știu să fi apărut cărți scrise de autori consacrați, care să vină și cu un background scriitoricesc, pe un astfel de model. Un model 100% diferit de clasicele înșiruiri de capitole și titluri. Cum explicam mai sus, există atât de multe instrumente și noi posibilități oferite de internet și mediul digital încât este pentru moment imposibilă o predicție cu privire la viitorul literaturii.

Iar viitorul literaturii este și viitorul lecturii. Este și viitorul experienței de lectură. Un scriitor care nu are în vedere experiența de lectură, poate, nu este un scriitor. Scriitura este în genere despre a face public. Scriitura pentru memorialistică personală este doar o utilitate nu o scriitură în sine.

Video on demand

Un termen nou venit odată cu mediul online. Un concept de consum al media. Un concept ce stă în antiteză cu modelul în care un utilizator consumă ceea ce i se oferă prin intermediul unui canal tv. Să zicem că acest canal este o carte, iar consumatorul este cititorul aflat într-o experiența a lecturii.

Nu a apărut încă o formă de literatură, formă în care o carte să ofere cititorului, on demand, puncte ale acesteia. Irelevant care puncte. O carte care să se deschidă altfel decât începând cu capitolul întâi. Asta poate fi numită o nouă formă de literatură. O nouă formă de consum al literaturii.

Deja accesăm informație, pusă în scris, pe un model on demand. Nu mai lecturăm stive de rânduri de scris pentru a afla răspunsuri la întrebări.

Toate acestea, de la link, la interfețe, la principiul on demand sunt din punctul meu de vedere concepetele ce vor revoluționa literatura. Revoluționând literatura, revoluționând lectura, vom avea o masă de oameni mai literați. Având o masă de oameni mai literați, în societatea lucrurile se vor schimba.

Culturalizarea prin internet, digital și, deja, formate media nu literatură, reprezintă un proces către care, în opinia mea, se va merge mai mult decât sigur.

Conținut diferențiator între product și placement

Conținutul este instrumentul prin care un brand/companie se prezintă în fața audienței – formată din clienți și potențiali clienți. Diferențierea și  deosebirea reprezintă una dintre proprietățile conținutului cu care o companie, un brand, poate obține puncte de marketing și comunicare. Iar această proprietate a deosebirii, a diferențierii este o proprietate ce se traduce într-un conținut extrem de dificil.

Pe internet are loc de un deceniu încoace o adevărată explozie a conținutului produs de branduri. Sunt zeci, sute de companii ce comunică pe același subiect, spunând, de cele mai multe ori, același lucru, folosind aceleași expresii și făcând aceleași afirmații.

Iar în această mare de conținuturi aparținând brandurilor, diferențierea reprezintă un efort extrem de dificil. Să spui același lucru cu alte cuvinte, sau să te prezinți diferit, comunicând pe o nișă altceva decât ceea ce se comunică în mod normal, este una dintre cele mai mari provocări din content marketing.

Diferențierea și de ce este importantă

Diferențierea este o cărămidă pusă la baza brandului. Sau ea poate fi cireașa de pe tortul unui brand, atunci când prin conținutul produs o companie se definește în fața audienței. Punctul de plecare este același sec cuvânt: diferențiere.

Diferențierea este elementul ce stă la baza unui brand. Brandurile se nasc pentru a diferenția o companie sau un produs. Produsele sau companiile se află toate în categorii, având concurență zeci/sute de entități ce, fără existența brandurilor care să diferențieze, s-ar confunda între ele și cel mai probabil toate s-ar afla la același nivel de business.

Diferențierea atrage creșterea unui anumit business prin principiul simplu al recunoașterii unui anumit produs/companie.

Diferențierea prin conținut

Internetul, mai mult decât oricare canal, apropie audiența de branduri prin intermediul conținutului. Principiul diferențierii brandului/companiei prin conținutul publicat pe internet este mai mult decât necesar. Necesar pentru că audiența ajunge atât de ușor la liste de branduri și furnizori, iar alegerea/decizia se ia atât de rapid, se ia cu o viteză uimitoare.

Un factor decisiv este conținutul diferit cu care un brand se prezintă pe internet. Un utilizator navighează până la destinația finală a selecției unui brand/furnizor, iar decizia este luată în funcție de conținutul publicat – și nimeni nu poate nega acest aspect.

Și-acum se pune problema diferențierii.

Mediul digital oferă maximul de spațiu de creație, însă majoritatea brandurilor/companiilor apelează la forme (formate) deja consacrate, formate în cadrul cărora conținutul folosit este unul aproape identic.

Este extrem de dificil să spui ceva diferit atunci când există zeci, poate chiar sute de alte branduri ce comunică în același spațiu, pe aceeași nișă de comunicare, oferind același tip de produs sau serviciu. Și cu toate astea mediul digital este cel mai permisiv, cel mai bogat în formate de conținut și abordări de conținut.

Paradoxul

Mediul digital și conținutul lipsit de diferențiere merg mână în mână în zilele noastre. Iar asta în mediul digital, mediu despre care scriam că este cel mai permisiv din punctul de vedere al opțiunilor de format și conținut.

Iar acest paradox este posibil pentru că se pleacă în mediul online/digital cu concepte venite din offline. Se intră în mediul online/digital cu cunoștințe și practici de marketing născute într-o perioadă în care internetul nu exista.

Internetul și mediul digital au redus la o banală pagină de prezentare tot ceea ce însemna înainte bătălia dintre branduri pe multiple canale de comunicare. Acum totul se întâmplă întro singură pagină. Preț, placement, poziționare de brand, awareness…

Totul se află într-o pagină de site, însă conținutul brandurilor pare să nu vrea să diferențieze un brand față de altul.

Un CMS poate revoluționa istoria literaturii

Rectorul Universității Babeș – Bolyai are ochelari de cal când vorbește despre internet și digital. Asta spune ultima sa declarație despre el, iar acest lucru se întâmplă la scenă deschisă. Obsesia pentru sine, mândria titlului său universitar i-a închis acestuia orice formă de capacitate de analiză de detaliu.

Astfel, cum sunt mulți ca el, acesta nu este capabil să prevadă cea mai mare revoluție pe care o poate cunoaște istoria literaturii întregii umanități.

Legătura

Link-ul, acest lucru atât de mic în zilele noastre, a trecut neobservat. Avântul obsesiv pentru ceea ce este nou în internet, cum ar fi inteligența artificială, interactivitatea, a făcut ca în 25 de ani nimeni să nu observe câtă putere are un amărât de link – o legătură.

Atunci când nu vezi vreo legătură între ceea ce cunoști și ceea ce citești, cel mai probabil, nu ești capabil să faci legătura. Atunci când cauți un răspuns, prin citit, pe o temă și muncești din greu pentru a-l obține, înseamnă că textul citit nu face legătura cu răspunsul pe care îl cauți.

Atunci când aprofundezi ani la rând o temă extrem de simplă, poate fi explicat prin faptul că nu ai avut la dispoziție legăturile potrivite.

Călătoria

Dacă o experiență de lectură, un soi de user experience cum este denumită în industria digitală, ar deveni una bazată pe navigare prin expuneri pe teme, opinii pe anumite teme, organizate în baza legăturilor (link-urilor), lectura ar putea deveni Altceva.

S-a zis cu cititul de anduranță și redundanță.

Călătoria prin universul unei teme, prin universul unui subiect este posibilă cu ajutorul link-ului. Structurile literare grupate în jurul titlurilor, numerotate, înșiruite în serie, pot fi depășite și pe alocuri deja sunt, de experiența lecturii prin intermediul link-urilor.

Luați Google spre exemplu: oferă link-uri către teme și subiecte, nu oferă link-uri către structuri literare grupate în multe capitole, în care poți citi, din ce ai auzit, pe o anumită temă.

O temă este universală, oricare ar fi aceasta, iar opiniile și expunerile pe aceasta pot fi de acum grupate, reorganizate, reconfigurate.

Un nou mod de a scrie deci și de a citi

Dacă punerea textelor deja scrise în format digital este o treabă ce are de-a face cu texte deja existente, mă întreb dacă și-a pus cineva problema, cu adevărat, cu privire la o nouă modalitate de a scrie și, deci, de a citi.

Iar asta poate fi o treabă care să revoluționeze literatura.

Că Cioran și-a dat seama prea târziu, la bătrânețe, că Shakespeare a scris prea mult este o realitate pe care o avem disponibilă în înregistrările video cu el, făcute la Paris, în ultimii săi ani de viață.

Că rectorul unei universități consideră în zilele noastre internetul și digitalul ca o degenerare, în loc să fie capabil să sesizeze uimitoarea putere cu care vine internetul și formatul digital pentru literatură, deci cunoaștere, este o altă problemă.

Link-ul permite nu doar să dai pagina, ci să dai mai multe pagini sau chiar cărți dintr-o singură mișcare.

Iar cine crede că ăsta este un lucru mic, cred că are o imaginație plină de cărți. Link-ul permite să dai zeci de mii de pagini fără să pierzi din vedere vreo secundă tema, ideea sau subiectul pe care îl urmărești. Și dacă nici asta nu încântă  mintea vreunui lector de universitate sau cărturar, înseamnă că aceștia din urmă rămân doar, bine zis: cărturari și doar atât.

Cu ce am greși dacă am primi răspunsuri la întrebările noastre mai repede și fără efort?

Eu cred că nu am greși cu nimic.

Idealul omului cu cultura la purtător, prinsă în craniul său plin de cunoștințe, pe care le poate prezenta oricând la cerere, este un ideal greșit. Un ideal pentru care militează extrem de feroce cei ce au muncit foarte mult la acesta, și care  sunt și buni să facă acest efort, și care, din mândrie discretă și pompos împachetată în titluri de recunoaștere, vorbesc despre puținele cunoștințe ale altora, dar și despre ceea ce numesc ei vag lipsă de cultură.

Lipsa de cultură poate fi compensată prin accesul extrem de rapid la ea.

Chintesența culturii este prezentată în textele monumentale ale acesteia. În rest sunt note, nuanțe, comentarii și observații. Deliciul absolut al intelectului și al sufletului se află în textele monumentale, se află prins în istorie în texte scurte și mici, în propoziții scurte. Chiar și cele mai complexe idei își au nașul unei rescrieri cu scopul de a simplifica, de a dezbrăca de observații inutile.

Cultură instant.

Iar internetul împreună cu tehnologia informației, inteligența artificială, are capacitatea să ofere umanității acest ideal incredibil. În toată istoria culturii nimeni nu a putut nici măcar visa la așa ceva. Sunt secole întregi de căutări și frământări interioare ale oamenilor în găsirea răspunsurilor la întrebări personale, iar în zilele noastre există tehnologii ce permit ușurarea drumului și a efortului către răspunsuri la întrebări.

Este nevoie de noi CMS-uri în literatură

Majoritatea CMS-urilor disponibile în momentul de față nu sunt concepute pentru a veni cu un nou model de a scrie sau de a oferi informația, textul. Cu toate că există pe ici și colo diferite noi tehnici de prezentare, există noi modele de paginare, de utilizare a link-urilor, ele nu sunt 100% orientate către noi forme de a face și prezenta literatură.

WordPress, unul dintre cele mai populare CMS-uri din lume, are funcționalități specifice unui CMS care să revoluționeze literatura, în chiar link-urile de tip tag și categorie, însă chiar și acestea sunt vechi forme de a organiza conținutul în jurul titlurilor, ordonate numeric, consecutiv – unul după altul. Iar astfel navigarea printr-o anumită temă este imposibilă – așa cum o explicam mai sus.

Wikipedia, ca CMS, are funcționalități puternice de versionare, discuție/dezbatere, dar și de structurare a conținutului pentru a-i extinde posibilitățile de organizare. Există o serie de funcții ce fac un pas în față către noi forme de literatură, dar chiar și acestea sunt bazate pe înșiruiri consecutive de titluri.

O simplă pagină HTML 5 poate și are la dispoziție o groază de trucuri ce ar putea fi utilizate în noi forme de a face literatură, dar și noi experiențe de lectură. Însă nu există CMS-uri, nu există instrumentele necesare pentru a putea face din acest exercițiu al literaturii digitale, via internet, o experiență 100% nouă a literaturii. O experiență a literelor și a cuvintelor gândite pentru a fi servite în format digital.

Nu există CMS-uri care să atragă către scrierea unei cărți în format HTML / WEB.

Cum explicam, toate instrumentele digitale de la HTML versiunea 5 până la CMS-urile utilizate nu au produs încă un CMS care să aibă și să ofere experiența scriitorului și experiența cititorului într-un nou mod. Internetul și digitalul înca bate pasul pe locul deja bătut al structurilor literare clasice, cu capitole și înșiruiri consecutive de blocuri de lectură.

Literatura este încă ancorată în capitol, titlu, text prin care omul este obligat și condamnat să treacă pentru a obține crema literaturii, cireașa de pe tort a intelectului: înțelepciunea. Sau, de ce nu, pentru a obține o delectare a sufletului și a minții nu doar o tortură a redundanței și a anduranței.

Doar conținut publicat…

Conținutul mesajelor galeriilor este unul ce incită și stârnește controverse. Steagurile ce conțin mesaje afișate înainte meciurilor spun lumii întregi ceea ce sufletul fanului unei echipe simte sau gândește într-o anumită perioadă. Ironic, visător, strigător către luptă, conținutul mesajului cheie al galeriilor este o formă de comunicare prin conținut ce dă dovadă uneori de un profesionalism rar întâlnit…

Nu deținem adevărul, nu știm cu exactitate ce s-a întâmplat cu ocazia meciului Steaua – Manchester City, ce a avut loc pe Stadionul Național săptămâna trecută – înaintea căruia galeria stelistă a afișat un mesaj pro dinamovist.

Acest joc mediatic și de comunicare, practicat de băieții din galerie, este unul urmărit cu deosebit interes de mii, sute de mii, poate chiar milioane de spectatori. Coregrafiile și spectaculozitatea acestora sunt una, iar conținutul mesajelor de dinaintea meciurilor o alta.

Acest conținut al galeriilor are audiență pe cât au și marile trusturi media. Nu întâmplător m-am oprit pe acest subiect, pentru că jocul de care am scris mai sus scoate în evidență niște trăsături extrem de interesante.

Din care, noi, ca oameni de comunicare și marketing, putem învăța multe.

Momentul cheie

În general, mesajele sunt afișate la începutul jocului și sunt ținute în secret. Aprinderea torțelor sau aruncarea diferitelor efecte în aer este și momentul în care băieții din galerie fac reveal-ul mesajului cheie – în momentul cheie al jocului, înainte de începerea lui.

Dar asta nu este neapărat o regulă.

De multe ori mesajele, odată ce sunt afișate la început de meci, nu mai sunt afișate în timpul meciului.

Mesajele, hai să le zicem publicitare, nu sunt împinse de băieții din galerie în față cu agresivitatea pe care, spre exemplu și comparație, o au mesajele publicitare, atât online cât și în offline.

Ba mai mult, mesajele galeriilor și coregrafiile specifice sunt elemente așteptate pentru că produc spectacol.

Simbolistică și ideal

Nu de puține ori spectacolul de galerie – coregrafia de galerie – face intrarea unui mesaj plin de simbolistică și idealistică al luptei sportive. Nu cred că există meci la care să fie afișat un mesaj precum: Hai Dinamo! sau Hai Steaua.

Nu.

De cele mai multe ori mesajele merg în jurul valorilor comune, în jurul eroilor sportivi, în jurul tradiției unui club. Ce să mai vorbim: pentru suporteri chiar este o luptă, un război. Iar conținutul mesajului ce este afișat de galerie trebuie să fie unul care să aducă rezultat…

Unul care să aducă beneficii.

Fie să trezească emoție, fie să aducă aminte, fie să trezească speranță sau, de ce nu, poate și uneori, doar ca să țină o grupare de suporteri uniți. Și cred că este un efort foarte mare de creație artistică să dezvolți un astfel de mesaj. Să îl pui în scenă, într-o galerie de mii de oameni este în mod cert o mare realizare scenografică.

Scenografie și coregrafie…

Dar realizarea scenografică/coregrafică din timpul meciului Steaua Manchester City a întrecut cred că toate coregrafiile realizate vreodată în galeriile de suporteri ai fotbalului. Să faci concurența sau inamicul să se facă de râs sau să faci concurența să te promoveze pe tine este și o mare realizare de marketing prin conținut…

Asta, în mod evident, dacă a fost un efort al dinamoviștilor. În cazul în care steliștii singuri au greșit, este opusul uneia dintre cele mai mai realizări din content și marketing.

Doar prin conținut publicat…

Sursă fotografie: ReporterNTV

IT-ul românesc da, literatura ba…

Muzeul Tehnic din București, cred că cel mai mare din țară, este o hală imensă, cu o curte exterioară la fel de imensă. Muzeul Național al Literaturii Române este un soi de reședință pentru o familie mai înstărită.

Toată lumea/mapamondul știe de IT-ul românesc, de conexiunea la internet a românilor, de softiști români grămadă, dar nimeni nu recunoaște figuri din literatură. Vorbind mecanic, stăm bine.

Dar stăm prost. Românii sunt cu-n picior pe-o treaptă, dar celălalt rămâne pe pământ, la bază. Iar baza este inteligența nativă a românilor.

Schimbăm un bec, schimbăm o priza, schimbăm un robinet, tragem o zugrăveală, punem de-o improvizație electrică

Vorbim între noi, ăștia de 30+ ani, ce au apucat un pic din apucăturile ălor mai bătrâni.

În Europa nu e civilizat să faci o treabă pentru care nu ești pregătit. Dar, trebuie să recunoaștem, românii au această capacitate nativă. Și norocul a făcut că în ultimele decenii societatea nu numai să permită, ci chiar să stimuleze do-it-yourself de voie, de nevoie, iar uneori chiar din plăcerea de a face efectiv ceva.

Românii au așa ceva, chiar nu sunt leneșei.

Și pe undeva pe aici stă și dovada că există geniu/capacitate în fiecare dintre noi românii.

Că Europa a venit brutal ca să pună ochelari de cal populației, de-așa natură încât omul să fie capabil să facă o singură operație și doar atât, este bine documentat de istoria recentă. Că sistemul de învățământ te vrea cu o singură diplomă, aia de resursă umană superioară întrun singur domeniu, este o altă poveste. Este idealul, politica și strategia europeană în baza căreia ne tratăm odraslele pentru viitor.

Că SUA – Statul Criminal Internațional – influențează în rău și foarte rău întreg mapamondul este iarăși o realitate.

Revenind la IT, soft și literatură – toate românești

Softul este literatură combinată cu o mecanică fină a logicii și-a matematicii. Românii știu a înțelege sensul cuvântului. Programarea este uz al cuvântului cu un scop, cu un obiectiv, cu un rezultat final într-un amalgam al cuvintelor.

Nu e cod, e poezie.

Literatura românească face uz de cuvânt într-un mod spectaculos de deosebit. Și extind afirmația asta și către ramurile artelor. Neînțeles de mapamond și lume, înțeles cumva la perfecție doar de către români. Sensul și tehnica este una deosebită.

Mapamondul înțelege cu greu un lucru deosebit.

Programarea, spre exemplu, este un lucru deosebit. Și este greu de înțeles, greu de practicat – un lucru deosebit. Literatura românească face uz de cuvânt pentru a da naștere unor lucruri deosebite – deci greu de înțeles, deci neluate în seamă de mapamond.

D-asta cred eu că nu există recunoaștere a literaturii/artei românești

Și-a venit Era Informației, la câteva sute de decenii de la primele înscrisuri ale umanității.

IT-ul și softul românesc au primit recunoaștere foarte rapid pentru că aplicabilitatea lor a fost și este în continuare monetizabilă, există un soi de golden rush la nivel internațional pentru exploatarea oportunităților pe care unii le numesc fantastice – te poți îmbogăți peste noapte.

Mircea Eliade făcea o trecere în revistă a istoriei acestor meleaguri în care schița soarta nefastă a românilor. Făcea acest lucru la bătrânețe, deci cu o cunoaștere superioară. Eu extrag un lucru deosebit din ceea ce scria el, nu mai știu nici măcar în ce carte făcea afirmațiile astea, știu sigur că era una dintre cărțile scrise la bătrânețe:

Românii au fost și rămân un suflet firav, omenos, naiv, blând, cald. În comparație cu bestialitatea altor rase, popoare și neamuri, ultraumanul românesc este și a fost redus la tăcere. Cum poate să trăiască un miel lângă niște hiene reprezintă încă o provocare umană. Ca lider politic, să nu tai un miel din ograda altuia pare să rămână o stăpânire de sine pe care istoria umanității, în speță cea a românilor, nu a cunoscut-o.

Astfel, istoria repetă, iar și iar, chiar și în zilele noastre, același lucru simplu: să-ți iubești aproapele fără să-i tai gâtul pentru grăsimea de pe ceafă. Astfel, se poate manifesta și aproapele.

Frumosul a ajuns să devină frumos doar prin concurs, ca și cum ar fi o marfă, o grăsime ce satură. Astfel, “brutalitatea de concurs” este incompatiblă cu profilul ultrauman al literaturii românești.

 

Ceva atât de prețios, la cost egal cu zero

Contentul digital, internetul și inteligența artificială pot dezvolta instrumente capabile să schimbe pentru totdeauna modelul advertizingului. Aceste instrumente (content digital + internet + inteligență artificială) aduc în societate niște bunuri la care nici măcar cu imaginația oamenii din industrie nu ajung.

Prostul poartă costul (interesul poartă fesul)

Dacă GPS-ul mașinii tale ți se pare o jucărie drăguță, gândește-te că e doar o sclipire măruntă din mulțimea de “jucării” cu care vine Era Informației.

Însă, cât timp mentalitatea antreprenorilor din zona asta digitală va sta ancorată în modelul capitalist, al cashflow-ului pozitiv, Era Informației nu se va putea manifesta pe deplin. Lucrurile fantastice ce pot fi făcute cu ajutorul contentului, cu ajutorul accesului la acesta, precum și cu ajutorul inteligenței artificiale vor rămâne în continuare SF. Ficțiune pură la care doar visăm.

99% din munca intelectului

Poate fi preluată fără mari probleme de Era Informației și de instrumentele ce se pot naște, instrumente ce pot fi create/dezvoltate.

La nivel internațional antreprenorii știu acest căcat de care scriu eu aici, dar nimeni nu vrea să spună clar în societate că Era Informației poate schimba radical societatea. Cum nu s-a mai întâmplat vreodată.

Toți antreprenorii, toți oamenii de faceri și afaceri din zona asta rămân parcă încastrați în modelul costului ce trebuie acoperit. Ba, mai mult, există o cursă ca a unor hiene în identificarea și exploatarea oportunităților de afaceri – să faci bani cu ciocanul, cu ajutorul unei drăcii create cu aceste trei elemente: content + acces + inteligență artificială.

Nimeni nu are curaj, tre’ să se ridice un cretin să le zică cretinilor verdele în față

Deci, da, toată munca intelectuală a Omului poate fi luată de pe cârca oamenilor și pusă pe seama instrumentelor digitale.

La cost zero.

Da, bă, io mă ridic și zic chestia asta: contentul, internetul și inteligența artificială trebuie să schimbe societatea. E o pierdere de timp să te joci cu noțiuni de capitalism, democrație, umanism, etc în jurul acestor instrumente, tehnologii.

UNO – un proiect digital ce revoluționează artele cuvântului

UNO este o carte, dar mult mai mult decât atât. Proiectul UNO vine și proclamă că internetul și formatele digitale sunt, în fapt și în realitate, cea mai mare revoluție a literaturii din toată istoria umanității – de mii de ani de la primul semn/însemn înscris al omului.

Cu toate că mulți oameni de cultură și intelect îl văd ca pe o amenințare, depravare sau mai știu eu ce (chiar dacă inteligența artificială și internetul sunt tehnologie intuită, profetic, de teologi cu multe secole în urmă, în lumea islamică, prin Coran inteligență artificială, și cea creștină prin cuvânt, sens și mediul de publishing al internetului).

De câte ori ți s-a zis să citești?

Obsesiv istoria umanității prezintă niște specimene, sub, ce proclamă cititul drept actul absolut de putință a intelectului uman. Și cu toate astea, sunt miliarde de oameni ce știu să citească și, în 99% dintre cazuri, o fac degeaba.

Pentru că lipsește înțelegerea din ecuație. Iar odată cu ea, întreaga umanitate este ținută captivă într-o paradigmă a cititului pe rupte. Dar înțelegerea nu este unicul element ce lipsește din ecuație. Este elementul de la care pleacă, cu adevărat, proiectul UNO.

UNO aduce inovație în artele cuvântului

Completează toate artele cuvântului cu elementul înțelegerii. Atât în și prin disciplina scrisului, cât și prin cea a cititului. Iar înțelegerea nu este o treabă de uz tehnic al literelor și-al grilei de evaluare a percepției cu sens de înțelegere.

Înțelegerea cuvântului, a cuvintelor și a structurilor literare este aspectul asupra căruia proiectul Mediawrite “UNO” vine și inovează pentru a revoluționa.

Aducând înțelegerea la un alt nivel, proiectul poate fi considerat ca fiind unul ce revoluționează. Dar nu revoluționează în sec. Revoluționează întreaga umanitate, prin banalul aport al Înțelegerii la nivel social, pe toate palierele, domeniile, facerile și afacerile umanității.

Lansarea va fi anunțată prin intermediul newsletterului Mediawrite.

Mediawrite la primul proiect de artă universală

Mediawrite lansează un proiect editorial nemaiîntâlnit, nemaivăzut. Proiectul este reprezentat de o nouă abordare a literaturii universale, a actului de a face publică informație, de a aduce la cunoștință, de management al informației, semnalistică și simbolistică, ce intră și în sfera internetului și a formatelor digitale.

Proiectul vine cu un model inovator de comerț al artei.

Reformează principiul actului de comercializare al copiilor unui manuscris, în format digital sau printat, pe varii suporturi.

Despre

UNO este o carte document unicat în istoria umanității. Explică istorie, explică viitor al umanității și artele cuvântului.

S-a lansat o nouă platformă de engagement brand-consumator: FaceFuck

Platforma proaspăt lansat își propune să ofere brandurilor o nouă experiență de engagement. Consumatorii se vor putea bucura de o nouă experiență de conținut, una bazată pe prostituție profundă a capacităților creative. Iar noul trend lansat de platformă își propune să reinventeze comunicarea de tip SPAM / publicitate.

Simbolurile și însemnele producătorilor de absorbante și prezervative se vor putea etala alături de ultimele creații creativ artistice ale unora dintre cei mai creativi autori ai momentului din industria creativă.

Consumatorul se va putea bucura astfel de o experiență de conținut, una non intruzivă, special creată pentru acesta.

Despre

Textul de mai sus este un semnal de alarmă (pamflet) ce semnalează absurdul industriilor creative, de publicitate și comunicare, configurația industriei și mentalitatea absurdă către care sunt atrași oamenii din marketing și business. Toate astea în proaspăta Eră a Informației, eră digitală.

Semnalul de alarmă ridică problema unei reforme a industriilor creative și problema incriminării manipulării în codul penal. Este o invitație la dialog pe această tematică, un principiu, o idee.