De ce este riscant pentru o companie să facă content marketing digital?

În primul rând, pentru că un content poate avea valori diferite în același timp. Un content este valoros pentru unii oameni, iar pentru alții este lipsit de valoare. Mai mult, un content poate avea în același timp două valori diferite în funcție de context: poate să fie potrivit sau nu.

Conținutul perfect n-a fost inventat încă, iar în interpretarea valorii conținutului părerile sunt mereu împărțite & subiective și este greu să apreciezi corect valoarea content marketingului în care ai investit.

Dacă facem o comparație, dacă ar fi să investim într-o criptomonedă (investiții recunscute pentru riscul mare pe care îl au), ea are o cotație, are cifre, date, informații, evoluție – și toate astea real time. Cunoști valoare de ieri (dacă e cazul), cunoști valoarea de azi și ai previziuni cu privire la evoluția valorii pe termen lung.

N-a fost inventată încă criptomoneda care să obțină doar creștere. Bitcoin a fost sus, când scriu acest material e mai jos. Față de valoarea de lansare e mai sus, însă a avut și scăderi și scăderi.

Ocupându-mă de o agenție de content digital, m-am gândit mult la riscurile la care este supusă o companie care decide să investească în content marketing. M-am tot gândit la dilemele avute de oamenii de la marketing care au lucrat cu noi.

Astfel am pus pe hârtie o listă de 5 riscuri majore.

Care sunt riscurile investiției în content marketing digital?

La orice pas pe care îl faci în marketing digital există riscuri. Însă atunci când faci pași în direcția investițiilor în content marketing există un număr mult mai mare de riscuri.

Riscul numărul 1

Să te apuci să construiești un vapor.

Tu poate ai nevoie doar de o barcă, însă dacă te-ai apucat să construiești vaporul, trebuie să îl termini neapărat – altfel ai pierdut banii.  Fiecare pas făcut ca să construiești un vapor este unul care te obligă să termini proiectul. Iar un vapor are nevoie de multe resurse – prin comparație cu o barcă.

Când investești în criptomonede, nu-i nevoie să cumperi un bitcoin. Poți cumpăra 0,0001.

Când investești în publicitate digitală, poți transforma peste noapte o barcă în vapor dacă merg cifrele.

Riscul numărul 2

Să arunci pe apă un vapor care nu plutește.

Nici măcar nu plutește, dar să ajungă la destinație… (obiective). Tre’ să ai vaporul ca să-l dai la apă, iar ca să ai vapor tre’ să cheltuiești chiar dacă el se va scufunda. Asta este realitatea.

Când investești în criptomonede, poți să vinzi instant când criptomoneda da intră sub „linia de plutire”.

Când investești în publicitate digitală, ai o plută (conversie Analytics) care coboară sub linia de plutire doar când prinzi un pește…

Riscul numărul 3

Să arunci pe apă un vapor care plutește în derivă.

Un vapor care doar plutește e ca un PET aruncat în ocean. În „balamucul” informațional de pe internet, de pe Facebook sau din Google, nu e nevoie de încă un PET aruncat. E destul zgomot și nimeni n-o să leșine dacă brandul/compania nu publică ceva.

Când investești în criptomonede, poți schimba real-time vasul (moneda sau direcția) cu unul care merge la destinație (creștere).

Când investești în publicitate digitală, ai un control foarte bun al direcției.

Riscul numărul 4

Să nu ai bani de motorină.

Content marketingul are nevoie de suport ca să ofere suport.

Când investești în criptomonede, nu ești legat pe termen lung la cheltuieli. Nu te costă să deții o criptomonedă.

Când investești în publicitate digitală, te poți opri când nu mai ai bani de motorină.

Riscul numărul 5

Să te lovești cu vaporul de un iceberg. Un iceberg imens.

Problema nu e că se scufundă vaporul (contentul n-a dat rezultate), problema este că nu cunoști icebergul de care te-ai lovit. Să fie product? Să fie placement? Să fie price? … bla… bla… bla…

Când investești în criptomonede, vezi foarte clar forma icebergului de care te lovești, în graficul de evoluție: cu cât e mai mare, cu atât vezi o linie lungă în jos.

Când investești în publicitate digitală, te poți lovi de zeci de iceberg-uri fără să te scufunzi – pentru că optimizând ai o formă de GPS prin satelit care îți zice unde se află ghețarii.

Merită să-ți asumi riscurile?

Păi… este greșită concepția de a-ți asuma riscurile. Trebuie să le eviți. Este o abordare mai inteligentă și mai profitabilă. Soluții există, însă trebuie cunoscute foarte bine riscurile unei investiții. Dacă cunoști foarte bine riscurile, poți găsi foarte ușor soluțiile.

 

Noua generație de CMS-uri

În opinia mea, Microsoft Word este un CMS incomplet. Deschizi un document nou, creezi niște content și salvezi contentul respectiv într-un folder, sub forma unui document. Cam același lucru se întâmplă și cu Google Docs, principiul este asemănător. Diferența este că un document online nu trebuie trimis ca atașament, el nu circulă efectiv de colo până colo, dintr-un folder în altul, de la o persoană la alta.

Google Docs este tot o formă de CMS.

WordPress și el este un sistem de management al conținutului. Creezi un document, pui în el niște conținut și publici contentul respectiv sub forma unui document / pagină / postare. Un CMS precum este Microsoft Word nu permite un astfel de lucru (din ce știu eu). Google Docs permite publicarea foarte rapidă a conținutului unui document. WordPress este special conceput să creeze și să publice documente / content / postări.

Document și content


Conținutul este înlănțuit în noțiunea de document. Conținutul nu poate fi prezentat decât într-un document. În afara unui document conținutul nu există.

Însă internetul schimbă această paradigmă…

Web și content

În internet noțiunea de document a devenit foarte relativă. Un document, așa cum îl știm din trecut, a devenit smart și a căpătat o serie de proprietăți ce nu au existat până acum.

Să luăm exemplul dexonline.ro. Comparați-l cu un dicționar cu multe pagini (document)… Mai este el un document?

Cum sunt paginile? Care sunt paginile? Cum sunt organizate?

La începuturile internetului s-a pornit de la ideea unui document .html. Fix, static, editabil doar de către autor, aproape ca acum câteva sute de ani. Cu mici diferențe: distribuția, formatul, posibilitatea de a-l modifica foarte ușor – cam astea îmi vin în minte acum.

Sau să luăm un alt exemplu: facebook.com. Este un set de documente ce prezintă content creat de diverși oameni. Cu toate că nu pare, el este un CMS. Adică este un sistem de management al conținutului.

Prezintă pagini/documente updatate în timp real, cu conținut text, foto sau chiar video. Dar tot un content prezintă. Face un management al acestuia astfel încât să ofere cea mai bună experiență utilizatorilor.

Management și content (content management)

La o primă privire, toată lumea crede că content management însemnă să organizezi manual contentul, să-l editezi și să îl publici. Sau toată lumea se gândește la tot felul de alte operații de editare și publicare – făcute manual de către un specialist în management conținut. Muncă de management…

Însă noțiunea de content management este mult mai importantă decât s-ar putea crede.

Hai să ne gândim puțin la google.com. Și el este un sistem de management conținut. Misiunea Google este să organizeze informațiile din întreaga lume și să le facă accesibile și utile tuturor. Să organizeze contentul pe care îl numește informație.

Ce are în spate? Un sistem de management. Face management de conținut. Adună/scanează conținut, îl organizeză, îl notează și îl prezintă în funcție de solicitările utilizatorilor alături de un link către locul unde este publicat.

Oferă oamenilor un „document” publicat pe google.com – care are o serie de proprietăți specifice internetului (căutare, linkuri navigare).

Toate astea sunt acțiuni de management conținut. Nu sunt altceva. Nu e IT, nu e programare, nu e rocket science. Mă rog, e un pic de rocket science având în vedere volumul imens de content pe care îl scanează și viteza cu care o face.

Dar noțiunea de management conținut rămâne în picioare. Managementul conținutului este o chestie amplă.

Ce sisteme de management content (CMS-uri) va aduce viitorul?

Mediul web based de publishing depășește în capacități, opțiuni și posibilități cam orice mediu pe care l-a cunoscut umanitatea în toată istoria ei: table de piatră, piele înscripționată, hârtie, radio, tv, desktop (offline). Interactivitate, forță de distribuție aproape nelimitată, capacitate de procesare/calcul aproape nelimitată, colaborare și lista poate continua foarte mult.

Capacitățile tehnologiilor disponibile în mediul de publishing web based sunt uimitoare.

Însă totul se reduce la întrebarea esențială: ce însemnă management conținut/informație?

Și, mai exact, ce însemnă performanță în acest management?

Având răspunsuri la aceste întrebări vom putea afla cam cum va arăta noua generație de CMS-uri…

Why Content is King?

The reason why content is king is because it makes us feel emotions.

And it’s all about how we feel. It’s not about how or what we think, it’s about what we feel. I have this dumb theory that, in reality:

 Feelings shape thinking.

Our brain is just a tool in the hands of our (feelings) emotions. Our passion for something transforms the way we use our thinking. Not the other way around. But at the same time, our thinking changes the way we feel in some cases.

People are hungry and content is food.

Imagine a scientist reading some new information (content) regarding a scientific theory. That content feeds his curiosity, not his brain. And curiosity is something we feel not something we think.

Imagine a person who listens to some touching biblical story (content) full of meaning and wisdom. It feeds the way he or she feels, not his hunger for meaning or wisdom. There’s no such thing as hunger for meaning or wisdom if we don’t feel it.

Content Beyond Feelings

First of all, the content beyond feelings is the content that is not understood, and by that, has no meaning. It is unreachable by our thinking, and by that, it is impossible to feel something about it because it has no meaning.

Meanings are feelings…

That’s why content is king. Because it provides meanings. Have you ever heard: you mean so much to me? Or have you ever thought about the word: meaningless? The content full of meaning is full of feeling.

Buying an iPhone with the price of 1000$ is something, but buying it at 100$ is something different. The content that presents the lower price will always have a different meaning for us.

Content is king as long as it sticks to meaning.

Content is Not King.

Meaning is king, not content. Content by itself has no value. A book is valuable for the meanings it provides, not for its content, not for the pages in which ink is spread as words. Paper and ink are valuable because they help spread meanings.

It is mistakenly said that content has quality.

Writings, photos, graphics, videos, multimedia are valuable by their meanings. These are content formats throughout which meanings are spread, and we should not consider them as valuable. We love to read books (content) because of the meanings we encounter. We love movies (content) because of their meanings. We read blog posts because of the ideas we reach.

And these ideas have meaning.

Bill Gates stated in 1996 that real money on the internet will be made around content. If we take a look at the internet today, we clearly see that content framing generates the biggest business on the internet: Google has a frame in which it presents the world’s information, Facebook has a frame in which it presents the world’s people’s profiles and opinions, Amazon&eBay have content frames in which the world’s products are presented.

All of these types of content have true/important/valuable meaning to us.

That’s why „content” is king…

Notes:

  1. The original Content is King post from 1996 by Bill Gates;
  2. A debate where someone presents the fact that content is king was first said in 1974;
  3. There is a great debate on Quora on the difference between feelings and emotions that could be relevant to you;
  4. Someone gathered a great list of words describing emotions and feelings.

 

O muscă a aterizat în lapte și vrăjitoarele trebuie arse pe rug.

În digital și internet oricum se ducea o luptă naturală, organică, de a elimina conținutul care nu este relevant/solicitat/spam. Oricum se încerca să se ajungă la conținut relevant (cu un consent natural). Iar în acest proces se utilizau și se utilizează date despre utilizatori în diferite forme.

Apăreau și apar noi tehnologii care să-l protejeze pe utilizator.

Folosirea datelor personale cu scopul de a personaliza o ofertă (de a prezenta un conținut relevant/de interes) este de acum obstrucționată prin necesitatea acordului utilizatorului.

GDPR: o muscă aterizată în lapte

Nici măcar cei mai odioși spammeri nu își doresc în realitate să bombardeze utilizatorii care nu cumpără. Ei sunt interesați doar de cei care cumpără din mulțimea de utilizatori pe care îi abordează. Că nu au tehnologia sau canalele necesare pentru a ajunge la utilizatorii care au interes pentru oferta lor este o altă problemă cât se poate de distinctă.

Folosirea datelor cu caracter personal pentru a personaliza un conținut este fix ceea ce ne-ar putea scăpa de SPAM. Însă de acum e nevoie de acordul utilizatorului pentru a-i personaliza oferta/conținutul. Cum poate primi un utilizator un conținut relevant, dacă nu sunt procesate date cu caracter personal?

Ne întoarcem înapoi la fler? La intuiție? De la asta plecăm, pe asta ne-am bazat secole la rând. Din cauză că nu există informații – cu caracter personal – despre preferințele unui utilizator apar campaniile de SPAM. Până și publicitatea este o formă de spam dacă nu e targetată (adică dacă nu are la baza targetării informații cu caracter personal).

Au apărut în ultimii ani tehnologii nemaiîntâlnite în istorie care revoluționează comunicarea în masă, iar GDPR vine și dă opțiunea de a nu profita de aceste opțiuni uimitoare. Din acest punct de vedere, Uniunea Europeană s-a băgat cu GDPR ca musca în lapte…

Uneori mă rog la Youtube.com să-mi găsească și să îmi prezinte clipuri interesante în baza informațiilor pe care le are despre comportamentul meu. De acum va fi nevoit să-mi ceară acordul pentru asta, dându-mi un document imens de explicații juridice pe care eu nu le prea înțeleg…

Procesare date cu caracter personal pentru îmbunătățire produse și servicii

Folosind date, poți manipula utilizatorii. Le oferi content fix pe interesele lor, astfel încât le schimbi comportamentul. Îi manipulezi folosind datele lor cu caracter personal.

  • Le oferi produse mai bune;
  • Le oferi oferte mai relevante;
  • Înțelegi mai bine nevoile utilizatorilor

Iar astfel le schimbi comportamentul.

Faci manipulare? Nu cumva este un win-win? De ce trebuie luat consimțământ dacă rezultatul final al procesării datelor cu caracter personal este în beneficiul tuturor? Un business își îmbunătățește produsele și vinde mai mult în baza datelor cu caracter personal ale unui individ, iar astfel userul se bucură de produse mai bune. Nu e din punctul ăsta de vedere GDPR un hop inutil?

Prelucrarea datelor cu caracter personal este vrăjitorie…

Userii trebuie informați în clar cu privire la scopurile în care sunt folosite datele lor. Nu îmi aduc aminte sau nu știu vreun scop al procesării datelor cu caracter personal, care să fi adus prejudicii până în momentul de față, de la inventarea internetului,  a mediului digital sau al inteligenței artificiale. Ba chiar din contră. Acolo unde s-au făcut procesări de date cu caracter personal au apărut numai beneficii.

Vă puteți imagina motorul de căutare Google fără să folosească date cu caracter personal? Id-uri, asociate unor preferințe, asociate unui cont al unui utilizator. Sau wall-ul Facebook: vi-l puteți imagina fără algoritmul care personalizează noutățile care vă apar? Și el, cel mai probabil, foloseste cel puțin un id asociat unor informații care pot duce la identificarea persoanei naturale – cum se menționează în GDPR.

Toate prelucrările de date din istoria internetului și a mediului digital au adus lucruri bune. Data driven marketing este un lucru bun pentru ambele părți: și pentru cei care folosesc astfel de abordări și pentru cei care sunt vizați de astfel de abordări.

Cum îți sună fraza de mai jos?

We use data analytics and behavioral science to understand every individual within your audience, helping you to connect with them on a personal level.

Care utilizator întreg la minte nu-și dorește să i se vorbească la nivel personal, cu relevanță și, dacă se poate, pe gusul său?

Și, totuși, acesta este un statement al companiei Cambridge Analytica, companie acuzată că a furat datele utilizatorilor de Facebook și le-a folosit pentru a-i manipula. În baza datelor și a preferințelor, compania a comunicat în consecință pentru a atinge un anumit scop.

Îmi sună cunoscut acest fenomen…

El deja există de mii de ani în societate… Nu s-a întâmplat nimic nou odată cu scandalul Cambridge Analytica.

Politicienii fac ceea ce a făcut Cambridge Analytica: au capacitatea de a înțelege nativ ceea ce vor să audă oamenii și profită de asta pentru a manipula. Publicitatea face chestia asta: se folosește de know-how (studii, date, fler al creativilor) despre audiență pentru a manipula într-o anumită direcție.

Și totuși, UE nu are nimic împotrivă pentru că nu există, din ce știu eu, vreo lege care să incrimineze manipularea în codul penal. Uniunii i s-a cășunat pe procesarea datelor cu caracter personal de către inteligența artificială sau de către instrumentele digitale pentru că le vede ca pe o formă de vrăjitorie…

Ziarele au titrat despre ceea ce puteau face cei de la Cambridge Analytica prin procesarea datelor cu caracter personal ca fiind ceva malefic/vrăjitoresc: din câteva like-uri date de un utilizator, ei puteau afla alte informații despre acel utilizator cu o acuratețe de 90%… vă dați seama?… curată vrăjitorie… cam așa a fost pusă problema.

Ar trebui arși pe rug cei care fac astfel de jucării folosind inteligența artificială și procesarea de date cu caracter personal?

Sfârșit partea întâi.

În următoarea postare pe tema asta o să scriu despre cum procesarea datelor cu caracter personal poate revoluționa și mai mult felul în care comunicăm.

Poți fi anunțat când apare următoarea postare pe tema asta abonându-te fie prin RSS, fie prin e-mail.

7 note (învățate în 7 ani) despre content și marketing prin digital

Conținutul de calitate se obține doar prin variante și versiuni multiple, pentru că utilizatorii sunt lacomi și vor totul acum. Ei nu au timp să citească/consume informație redundantă, conexă, anexată la informația sau ideile pe care utilizatorii le caută. SPAM-ul apare atunci când un utilizator este expus la un conținut comercial ce nu îl interesează, indiferent de canalul de distribuție, unii vor considera conținutul valoros doar dacă acesta prezintă un interes. Atât titlurile cât și unitățile de ads expuse pe internet sunt promisiuni ce trebuie livrate/respectate, pentru că utilizatorii nu caută povești care să îi amăgească/mintă cu privire la un anumit aspect al relației cu un brand sau companie.

Cam astea sunt 7 note învățate în 7 ani despre content și marketing în digital.

Notele sunt:

  1. Contentul de calitate se obține doar prin variante și versiuni. Punct.
  2. Utilizatorii sunt lacomi: vor totul și acum;
  3. Too long; didn’t read – tl;dr;
  4. SPAM-ul este conținutul folosit în mass media;
  5. Canalele sunt întotdeauna aceleași, preferințele sunt întotdeauna diferite;
  6. Ad-urile și titlurile au ceva în comun: promit o experiență ce trebuie livrată;
  7. Storytelling – nu poți spune o poveste dacă ea nu există.

Explicații pe larg despre fiecare notă pot fi găsite aici.

Un tool gratuit de audit content/conținut site-uri companii

Instrumentul ia la puricat tot conținutul / contentul publicat pe site-ul companiei și îl compară cu cel al concurenților. Trage și prezintă concluzii și informații foarte valoroase despre locul pe care îl ocupă un site în diverse comparații în funcție de content și calitatea acestuia.

De la comparații cu privire la cât content are o companie și cât content au concurenții, până la analize cu privire poziționarea companiilor prin prisma analizei conținutului: fie titluri, fie propoziții, paragrafe și felul în care sunt structurate prin intermediul elementelor de text bold/italic sau liste (numerotate sau nu).

Aplicația poate fi accesată aici.

Acest tool a fost dezvoltat de agenția de content Mediawrite cu scopul de a oferi companiilor un punct de vedere relevant pe zona de content marketing. În baza rapoartelor generate de aplicație se pot trage concluzii cu privire la diversele acțiuni ce trebuie intreprinse pentru a excela în domeniul digital prin intermediul conținutului.

Media și agențiile creative&comunicare puse la colț de democratizarea publishingului

De un deceniu încoace se manifestă, pentru prima dată în istorie (și-n societate), libertatea de exprimare/comunicare/publicare și cea de acces la informație și conținut, la o scară nemaiîntâlnită în istorie. De 500 de ani încoace nimic nu are amploarea pe care o au internetul, digitalul și conținutul în acest format.

Când, așa cum estimez eu, sub 10% din (timpul) atenția utilizatorilor de internet se mai află în conturile mass-media, ambele industrii sunt puse în dificultate. Media și comunicare.

Industria de media este în dificultate pentru că nu mai are capacitatea…

Audiența Facebook nu este publică. Cea a Youtube nici ea. Cea a Google, nici vorbă. Cea a tuturor blogurilor și a diverselor site-uri (de nișă sau nu) nici ea. Pe ici și colo sunt câteva date publice. Atenție, într-un numitor comun: sesiuni / timp / om / device. Știu, platformele de ads dau niște cifre. Și eu pot să dau niște cifre: blogu’ ăsta e vizitat de 1 milion de oameni pe zi […]

Dacă s-ar face publice într-un numitor comun, cifrele astea ar putea face o comparație coerentă cu cifrele înregistrate de jucătorii clasici din industria de media și dimensiunea, imensă în opinia mea, a ceea ce înseamnă democratizare a publishingului.

De aici și concluzia că industria de media nu mai are capacitatea de a atrage nici audiența și nici, evident, bugetele: eu am devenit publisher, el a devenit publisher, noi am devenit publisheri, ei au devenit publisheri… democratizare a publishingului…

Industria de comunicare nu mai are creativitatea

Te duci în fața unui client cu un portofoliu și un set de realizări creative. N-ai cifrele: n-ai la îndemână numărul de fani pe care îi are un influencer, n-ai la îndemână numărul de vizualizări pe care le are un clip postat pe Youtube de un influencer. El știe să relaționeze cu audiența. Tu, ca agenție, ai un minus. Ești obligat să faci ads, iar un publisher independent este obligat să facă conținut pentru audiență.

E o comparație a merelor cu perelor, comparație și eroare în care foarte mulți vor pica: adică să compari popularitatea unei bucăți de conținut video produsă de un publisher independent cu popularitatea pe care o are o bucată de conținut video sub formă de spot publicitar, publicat pe Youtube.

Mulți marketeri și business owneri privesc cu interes ceea ce se întâmplă între un influencer și audiența acestuia (pe blog, pe Facebook, pe Youtube, pe Twitter, Instagram sau mai știu eu pe ce platformă), atunci când vine vorba de conținut. Însă ceea ce nu înțeleg ei, de cele mai multe ori, este că influencerul nu generează zgomotul și interacțiunea pe care o generează în relația cu audiența încercând să vândă ceva, ci o face pe alte principii.

Însă și merele și perele sunt raportate la aceiași indicatori. Atât bucata de content publicitar, cât și bucata de content produsă de un  publisher independent (influencer dacă vrei să-l numești așa). Se compară popularitatea unei prezentări de companie cu popularitatea unei postări virale de pe Facebook. Doar un exemplu de măsurat mere cu pere.

Asta este o eroare gravă, pe care o fac majoritatea brandurilor ce își încearcă mâna în colaborări cu publisheri independenți (influenceri, bloggeri sau cum vrei să-i numești).

Însă subiectul acestei postări este că agențiile de comunicare sunt puse la colț de aceste armate întregi de creativi aduși de democratizarea publishingului. Profesionalismul nu mai este o noțiunea abstractă, ea a devenit ceva palpabil prin cifrele mediului digital. Dacă ieri puteai afirma că ești creativ și cu priză la public, azi cifrele de digital te contrazic în timp real. Iar ei, publisherii independenți, intră, cu bucățile lor de content, în competiție directă cu agențiile ce până ieri erau producătoarele creativității în domeniul comunicării.

Nu-s puține proiectele de comunicare în care rolul/munca creativă este pusă pe umerii publisherului independent (blogger, vlogger, etc), care îndeplinește rolul creativ atribuit până mai ieri agențiilor. El face munca în locul agențiilor creative, de comunicare.

Fenomenul democratizării puslishingului a adus o situație uimitoare pe care nu mulți o intuiau în urmă cu 5-10 ani: toate talentele creative într-ale comunicării sunt puse într-o listă cu cifre exacte de succes și priză la public. Iar în această listă de opțiuni creative de comunicare se află, într-un colț, și opțiunile oferite de agențiile creative/comunicare.

Iar astfel acestea sunt puse la colț de democratizarea publishingului.

Photo by Zachary Nelson on Unsplash

Content marketing: text, grafic, audio sau video?

Asta este o întrebare capcană…

Formatul conținutului nu este litera de lege în jurul căreia să fie orientată cârma content marketingului companiei tale. Formatul – text, grafic, audio sau video – este doar una dintre variabilele problemei unui content marketing eficient. Suntem tentați să ne gândim la formate pentru că decenii la rând scrisul era ziar, fotografia/grafica erau tot pe hârtie, radio era audio, iar video era televiziunea.

De vreo 25 de ani lucrurile s-au schimbat.

În digital și internet poți face o animație text, care să aibă audio, să conțină grafică și care se prezintă sub formă de video cu un personaj…  interactiv…

Ce zici de mesaj?

El este baza.

Tot conținutul comunică ceva. Un mesaj. O stare. Fie că o face printre rânduri, fie că o face strategic și logic, fie că o face prin eu mai știu ce tehnică, mesajul este punctul de plecare al oricărei acțiuni de content marketing. Este greșit să pleci în efortul de content marketing de la un insight precum acela că utilizatorii internetului consumă din ce în ce mai mult conținut video. Ei făceau chestia asta, așa cum o arătau studiile acum câțiva ani, pentru că din ce în ce mai mulți artiști intrau pe Youtube cu clipuri video.

Mesajul în content marketing este independent de format.

Ce zici de audiență?

25-35 sau 35 – 45? Care e demograficul pe care îl țintești?

Este greștit să tratezi lucrurile atât de simplist. O astfel de abordare poți avea în zona de publicitate sau media. Rating, reach, expunere sunt cifre specifice preistoriei (perioadei în care nu exista internet și digital). Cifrele mari, în termeni de audiențe demografice, sunt importante în media și publicitate.

În content marketing vorbim altfel despre audiențe.

Marketingul ne învață că e nevoie de zeci de modele și zeci de branduri de autovehicule pentru a satisface o piață. Pentru că marketingul știe ce vrea consumatorul. Media știe ce vrea audiența. Sunt două chestii diferite.

Este esențial să cunoști preferințele de format (text, grafic, audio, video) ale acelui grup restrâns din audiență către care vrei să comunici ceva.

Ce zici de context?

Când userul este la birou, la metrou, la gară sau la volan? Când ai livra content text, când grafic, când audio și când video? Dar când caută în Google, când stă pe Facebook sau când citește un anumit content pe internet: pe ce format de content ai merge?

Treaba cu contextul este foarte delicată în content marketing.

Contextul în care omul caută servicii oferite de compania ta e unul. Contextul în care omul citește presa e altul. Contextul în care omul se dă pe wall-ul de Facebook e altul. Content marketingul se laudă, în teoriile vehiculate în ultimii ani la nivel internațional, că nu este intruziv. Și de aici și treaba delicată: în ce context poți să apari cu contentul tău fără să deranjezi omul?…

Miroase a publicitate…  Fie că e în format text, fie că e grafic, fie că-i audio sau că e video.

 

Interviu despre UX și conținut cu Eugen Potlog, Founder&Chief Optimizer UX Studio

Ce este sau ce înseamnă UX?

Cu toate că ar trebui să fie suficient de clară expresia în sine – User Experience (experiența utilizatorului) – termenul de UX este, deseori, definit și înțeles greșit sau incomplet.

User Experience se referă la experiența pe care o primește un utilizator, atunci când interacționează cu o interfață. Cel mai frecvent, termenul de UX este confundat cu termenul de design grafic și asta deoarece mulți dintre designerii grafici și-au însușit titulatura de UX Designer, chiar dacă în rolurile lor folosesc metodologiile de UX puțin sau chiar deloc.

Designul grafic este o componentă importantă, dar mică în tot ce înseamnă User Experience. O altă confuzie des întâlnită este între termenul Usability și User Experience. Astfel, prin Usability înțelegem cât de bine funcționează un sistem astfel încât utilizatorii să-și poată îndeplini sarcinile eficient, eficace și cu satisfacție. User Experience este un domeniu mult mai larg, iar Usability este doar o parte din tot ce înseamnă UX.

Ce legături există între UX și conținut / content digital?

Componenta de comunicare, reprezentată de obicei prin conținutul care apare într-o interfață, este foarte importantă în crearea unei experiențe de utilizare plăcută. Pe lângă relevanța pentru utilizator a conținutului, este important și cum este prezentat acesta.

Conținutul trebuie să fie ușor identificabil și accesibil, să fie lizibil atunci când e vorba despre texte, să fie de o dimensiune potrivită și prezentat astfel încât să fie ușor scanabil. Desigur, acestea sunt doar câteva dintre elemente.

Dacă vorbim, de exemplu, despre un text scris sub forma unui articol pe un site, trebuie să înțelegem foarte bine comportamentul utilizatorului care interacționează cu textul respectiv. Textul trebuie să fie lizibil, adică de o anumită dimensiune, cu un anumit font și un anumit contrast față de fundal, spațiat și aliniat într-un anumit fel, să conțină „cârlige” vizuale pentru a-i atrage pe utilizatorii care scanează textul, adică să aibă titluri, subtitluri, imagini, bullet points. Dacă vorbim despre cuvintele din meniuri sau de pe butoane, acestea trebuie să fie clare, concise, fără a produce erori de interpretare.

Sunt multe metode prin care poate fi optimizat un conținut digital astfel încât să îmbunătățească experiența utilizatorilor, dar cel mai eficient este să evaluezi pentru fiecare caz în parte care este abordarea potrivită.

Ce recomandări poate face o agenție de UX unui creator de conținut digital?

Primul lucru pe care ar trebui să îl facă un creator de conținut digital pentru a crea o experiență plăcută este de a-și cunoaște foarte bine audiența pentru care este creat conținutul.

Se pot dezvolta user personas, customer journies și alte metode pentru a identifica mai bine nevoile, durerile, întrebările și alte informații despre utilizatori în diferite momente de interacțiune cu interfața. Euristicile și bunele practici sunt iarăși un punct bun de pornire. Apoi trebuie doar să intre în obișnuință să testezi și să validezi idei de optimizare a experienței utilizatorilor.

Cum ar putea fi definit un conținut de calitate prin ochii unei agenții de UX?

Conținutul de calitate este cel care răspunde nevoilor celor care interacționează cu acest conținut. Ceea ce înseamnă că un conținut trebuie, printre altele, să fie relevant, clar, ușor de parcurs și să aducă o valoare suplimentară.

Cine ar trebui să aibă primul cuvânt în cadrul unui nou proiect web: dezvoltatorul de conținut sau cel de user experience?

Primul cuvânt ar trebui să îl aibă utilizatorul căruia îi este destinat proiectul web. Apoi, dezvoltatorul de conținut și cel de user experience trebuie să lucreze împreună cu alți specialiști pentru a satisface nevoile și a crea aceasta experiență plăcută de interacțiune cu noul proiect web.

Despre Eugen Potlog

Eugen Potlog are peste un deceniu de experiență în online, pe care o folosește în calitate de Founder&Chief Optimizer @UX Studio. De-a lungul carierei, Eugen a colaborat cu companii precum eMAG, Flanco și Banca Transilvania. Pe lângă experiența extinsă în ecommerce și marketing online, Eugen este UX Certified de Nielsen Norman Group și Certified Optimizer de ConversionXL Institute. În cadrul UX Studio, Eugen oferă servicii de optimizare a experienței utilizatorilor și a ratelor de conversie.

 

ROI-ul în content marketing

Dai câteva sute de euro pe hosting anual pentru că, deh, trebuie să ai o căsuță de e-mail și un site. Investești câteva mii de euro, o dată la 3-4 ani, într-un nou site pentru că al naibii design se învechește odată cu trecerea timpului. Pe Facebook și Twitter trebuie să ai prezență. În AdWords și Facebook Ads cheltuiești cât te lasă inima[…].

Cum se face, totuși, că atunci când vine vorba de investiție în conținut apare întotdeauna problema returnului investiției.

Dacă hostingul e necesar, noul site și el este necesar, prezența în social media este necesară, cum se face că conținutul / contentul nu face și el parte dintre cele necesare? Cu toate că este la baza marketingului online / digital.

Ce ROI are investiția în găzduirea site-ului? Sau ce ROI are la zi refacerea site-ului făcută în urmă cu 2 ani? Ați încercat să faceți un astfel de calcul?

ROI-ul

Wikipedia ne zice pe scurt că: Return on Investment (ROI) is the benefit to an investor resulting from an investment of some resource. Care va să zică, ROI-ul reprezintă beneficiul rezultat ca urmare a unei investiții de resurse. Facem puțin abstracție de zona financiară.

Investiția în hosting asigură funcționarea e-mail-urilor, susține site-ul. Investiția în noul design al site-ului asigură o imagine la zi și asigură din când în când generarea unui contact de afaceri. Investiția în social media comunică faptul că compania este activă și sociabilă.

Nimic despre bani. Și totuși sunt beneficii ale investițiilor.

Ce ROI se cere de la content?

Dacă iei la bani mărunți fiecare propoziție de-a companiei sau fiecare producție de conținut publicat în digital de companie poți trage concluzia că o mulțime de mesaje cheie ale companiei au ajuns la clienți și potențiali clienți. Ba chiar o mică parte din audiența conținutului a și generat new business – prin proprietățile pe care le are conținutul, prin comunicarea pe care o face.

Așa cum publicitatea, înainte de toate, atrage trafic de potențiali clienți, așa și conținutul are ROI-ul său atunci când comunică și informează audiența. Așa cum de la refacerea site-ului se așteaptă o nouă imagine și o îmbunătățire a volumului de clienți generați, așa și pe partea de content ROI-ul se poate traduce într-o comunicare mai optimizată, mai eficientă.

Iar acestea sunt returnuri ale investiției.

Ziceam mai sus că facem puțin abstracție de treburile financiare când vorbim de ROI. Se spune că digitalul este măsurabil pe toate părțile. Sunt 100% convins că nu există vreo companie care să fi făcut o analiză amănunțită cu privire la ROI-ul investiției în ultima refacere a site-ului companiei. Sau sunt 100% convins că nu sunt companii care să aibă un calcul la zi cu privire la ROI-ul prezenței în social media – atenție, un calcul exact.

Deci, în digitalul despre care se spune că este 100% măsurabil, există totuși returnuri ale investițiilor care nu apar ca cifre, dar sunt luate în calcul. Iar de foarte multe ori returnul conținutului / contentului nu este luat în vedere / în calcul.