Cel mai vizitat site din România: blogurile de nișă

Traficul cumulat al primelor 10 bloguri de nișă din România îl depășește pe cel al marilor site-uri românești. Comparația este făcută cu top 10 site-uri de publishing din România. Astfel, volumul de unici ce intră pe cele 10 bloguri îl depășește lunar pe cel al celui mai puternic site de știri online din România: Știrileprotv.ro

top-10-bloguri-site-uri

Și în tabel pentru o bună înțelegere.

bloguri-de-nisa-trafic-2015

Nu-ți vine să crezi una ca asta? Că site-uri precum gândul.info, protv.ro sau a1.ro au un trafic cu mult mai mic decât cel al primelor 10 bloguri de nișă din România, cumulat?  Atunci îți vine să crezi că SATI, organismul oficial de monitorizare a spațiilor de media digitală din România nu monitorizează nici măcar un blog… Asta îți vine să crezi?

top-10-bloguri-de-nisa-trafic-2015

Trebuie luat în calcul nu numai faptul că au fost analizate doar blogurile ce au raportări publice ale datelor de trafic, printr-o terță parte – Trafic.ro, Analytics public data, ci și faptul că aceste bloguri reprezintă o mică parte din ceea ce înseamnă media digitală, pe segmentul blog / self publish / democratizare a conținutului, etc.

Evoluția de-a lungul timpului a volumelor de trafic dintre top 10 bloguri de nișă vs top 10 site-uri de publishing din România este una destul de interesantă. Perioada 2014 – 2015 este una de adevărat boom pe ambele zone, atât pe segmentul blogurilor de nișă în termeni de trafic, cât și la nivelul top site-uri din România. Ceva s-a întâmplat, zic eu, din august 2013 până în momentul de față.

comparatie-bloguri-nisa-top-site-uri

 

De ce se întâmplă asta?

Păi cred că deja s-a întâmplat de mai mult timp, atunci când Facebook și Google au tăiat o felie imensă din ceea ce înseamnă spațiu de online media, spațiu de content, de publishing pe internet. Dacă mă gâdesc și la faptul că, în 2012, în topul realizat de Mediawrite intrase, la top 10 site-uri din România, site-ul unui operator de telecomunicații, trag concluzia că digitalul nu este chiar mediul de publishing în care să se poată dezvolta business-uri de media – așa cum este cunoscută de aproape un secol.

Am toată congingerea că, din estimările mele, spațiul de online media internațional este mult mai segmentat, mult mai invers proporțional decât se consideră de către media planeri și media buyeri. Că, prin comparație, cele 7 mil. de cookies raportate de Facebook lunar, în mediaplanerul Google, sunt în realitate aceleași cookies ce umblă și pe alte multe mii de site-uri.

Facebook, Youtube sau marile site-uri de știri nu sunt chiar așa de mari precum se crede.

Exemplul unui blog lansat în România în 2015, ce înregistrează în momentul actual 5 mil. de vizitatori unici lunar sau că a înregistrat întro singură zi 400,000 de unici, așa cum sunt ei raportați de Google Analytics public data, mi se pare cel mai concludent. Marile site-uri de știri pun la bătaie sume fabuloase pentru un astfel de trafic, pe care îl monetizează spamându-te în fel și chip cu pop-peste-orice bucățică din site.

Prin 2007 îmi ziceam că tot ce înseamnă media în digital va cunoaște o mega transformare.

În momentul ăsta, nu pot să zic decât că sunt foarte tentat să pornesc o rețea de publicitate pe bloguri, prin banere clasice, nimic fancy sau inovator. Rețeaua de publicitate ce are în inventar cel mai vizitat site de publishing din România: primele 10 bloguri de nișă.

So, este cineva interesat să demareze o campanie pe acest site?

contact@mediawrite.eu

 

INTERVIU: Nadia Barbu ne vorbeste despre felul în care a ajutat-o blogul in viața reală

nadia barbuNadia Barbu a început să scrie in 2007, mai întâi a avut un blog pe profilul Yahoo360 (ca mulți dintre noi) și apoi a continuat cu WordPress.

În interviul de mai jos Nadia ne vorbește despre Nadia Bate Câmpii , proiectul online în care a pus pasiune & suflet.  

Nadia scrie cu umor și ironie despre subiecte dintre cele mai diverse, de la probleme socio-politice până la desene animate, cinematografie și design.  

 

Iulia Cimpoeru (Contentpedia.eu): Povestește-ne puțin despre perioada de început într-ale blogging-ului, și anume, cum a arătat primul tău blog și ce așteptări ai avut de la el?

Nadia Barbu (Nadia Bate Câmpii): Mi-am făcut blog în principal ca să mă plâng de diverse lucruri, pentru că îmi place la nebunie să mă plâng, să critic și sa cârcotesc, iar în viata offline oamenii au răbdare destul de limitată pentru asemenea lucruri.

În primul meu articol, pe care l-am postat în februarie 2007, mă plângeam de Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, un subiect foarte ofertant care a tot revenit până am absolvit. N-a trecut mult după ce am avut acest impuls măreț și niște tineri nonconformiști (cum i-a descris nenea de la poliție) mi-au dat în cap și mi-au furat geanta, iată! încă un subiect. Și tot așa.

N-am avut nici un fel de așteptări, era un blog pe profilul de Yahoo360, un serviciu foarte primitiv care intre timp s-a și desființat, și nici nu voiam neapărat sa-l citească cineva, era doar o supapă pentru gânduri de moment. În continuare nu aștept nimic de la blog, așa că e mereu o surpriza plăcuta când îmi spune cineva că citește ce scriu și-i place.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia.eu): Câte ore, pe zi, în medie, iți ocupă scrierea unui articol? Ce te inspiră?

Nadia Barbu (Nadia Bate Câmpii): Nu scriu în fiecare zi, foarte des nu scriu cu săptămânile. N-am un program de scris de care să mă țin, iar subiectele pot să apară de oriunde, despre viata mea, despre ce-am mai citit, despre Marea Britanie, despre politică, despre orice îmi trece mie prin cap, și când mă apucă, scriu destul de repede, maxim o ora, dacă e un articol mai întortocheat.

Familia mea și un domn de la fanfara militara mi-au pus în vedere să nu mai scriu despre ei, în timp ce unii cunoscuți au fost dezamăgiți ca n-am scris despre ei niciodată. Deh, nu poți mulțumi pe toată lumea.

nadia bate campiiIulia Cimpoeru (Contentpedia.eu): Atunci când scrii,   ai o structură de conținut pe care o urmezi?

Nadia Barbu (Nadia Bate Câmpii): Scriu absolut fără nici un fel de plan, după care mai citesc o data ca sa corectez eventuale greșeli- asta e tot.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia.eu): Am ales blogul tău fiindcă e scris cu pasiune și poartă amprenta individualității tale, dacă ar fi să scrii despre un subiect care nu-ți place, care nu te pasionează, dacă nu ai avea de ales, cum ai scrie?

Nadia Barbu (Nadia Bate Câmpii): Din scris trăiesc de când am intrat în câmpul muncii, așa că uneori mai trebuie sa abordez și subiecte care nu mă pasionează la culme, dar nu cred ca aș putea să scriu despre lucruri pe care să le găsesc chiar neplăcute, decât, eventual, dacă de aia ar depinde însăși viața mea. Am fost norocoasă până acum să nu fiu nevoită să mă forțez în direcția asta. Am o capacitate de concentrare foarte redusă, și când aud sau citesc ceva care nu mă interesează, parca mi se închide mașinăria din creier automat, nu mai înțeleg despre ce e vorba nici dacă aș vrea.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia.eu): Cum te-a ajutat blogul în viata reală?

Nadia Barbu (Nadia Bate Câmpii):În București mi s-a oferit un post în online pentru că oamenilor de la site-ul respectiv le plăcuse blogul meu, și am lucrat acolo de când am terminat facultatea până când am plecat din România. A fost un noroc extraordinar, pentru că generația mea a absolvit în plină criză economică, presa era printre industriile lovite cel mai grav. Am mai primit uneori și comenzi de ilustrație digitală, bijuterii din FIMO si desene pe tricouri tot mulțumită blogului. Apoi, când căutam de lucru în Londra, am pus mereu experiența de blogger la loc de cinste în CV, nu fiindcă i-ar fi interesat pe englezi ce scriu eu în romanește, ci pentru că eram familiarizată cu WordPress și m-am gândit că e un atu folositor la o adică. Nu cred ca m-am înșelat, dacă ne gândim că acum jobul meu e sa manageriez 2 site-uri construite cu WordPress. Pană acum, pot spune că cele mai utile 2 chestii pe care le-am făcut în viata mea au fost blogul și faptul că n-am căscat gura degeaba la orele de HTML și C++ din liceu.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia.eu): Care a fost cel mai citit articol de-al tău? De ce crezi că utilizatorii l-au ales pe acela?

Nadia Barbu (Nadia Bate Câmpii): Cel mai citit articol, câștigător detașat, e asta. A avut 100 000 vizitatori într-o singura zi. L-am scris la nervi și cineva celebru, nu știu cine, l-o fi postat pe un cont de social media, pentru că m-am trezit brusc cu o cantitate neobișnuită de atenție, manifestată și prin felicitări și prin înjurături. Nu știu de ce a ajuns mare hit tocmai asta, că n-are nimic deosebit față de alte articole ale mele, e cam slăbuț chiar, dar presupun că m-am prins cumva într-un val de interes față de subiect la momentul respectiv.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia.eu): Sa scrii bine înseamnă…

Nadia Barbu (Nadia Bate Câmpii): Nu-s convinsă că eu scriu bine, așadar cine-s eu să dau verdicte de felul ăsta? E loc în Univers pentru toți oamenii care scriu, fie ei talentați sau tufe de Veneția.

Recomandare lectuă: Ghidul alegatorului superficial I si Ghidul alegatorului superficial II

INTERVIU:Irina Markovits despre cum poti scrie bine in zona fashion

1374357_603082869734368_1513910693_n

Irina Markovits  este persoana cea mai potrivita careia ii poti cere sfatul atunci cand vine vorba de haine. Blogul ei, „The Style Diary”  prezintă ultimele tendinte in materie de moda si initiaza utilizatorii in secretele stilului personal.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): De ce un blog de fashion, de unde a pornit pasiune ta pentru fashion si când te-ai decis ca vrei sa faci din asta o profesie?

Irina Markovits (The Style Diary): Interesul pentru moda si frumos a fost primul. Mai toate femeile au o poveste legata de rasfoitul revistelor de moda, de garderobele mamelor… Am fost privilegiata: mama mea avea acces la abonamente ale revistelor internationale de moda – Harper’s, Vogue, Marie Claire – si le rasfoiam, teancuri intregi, de cate ori aveam ocazia. Mai tarziu, in timpul facultatii, mi s-a conturat dorinta de a scrie despre moda, iar cand am absolvit jurnalismul, asta am inceput sa fac.

Mi-am pastrat pana azi obiceiul si dorinta de a scrie despre moda, designeri, tendinte, feminitate… In cei sase ani  in care am locuit in Belgia si Ungaria, lucrurile s-au asezat asa cum trebuie: am descoperit profesia de consultant de imagine, am facut zeci de cursuri de specializare si cursuri de business fashion, am luat certificari internationale, iar Style Diary a devenit fateta de comunicare.

Eu nu imi percep blogul ca fiind unul tipic de fashion – nu ma veti vedea recreand pictoriale, pozandu-ma in diverse tinute, atragand atentia asupra mea sau a garderobei mele. Din perspectiva mea, Style Diary este un blog de educatie stilistica, face puntea intre universul stilului si nevoia femeilor de a intelege, practic, cum sa isi scrie propria poveste stilistica: cum sa se imbrace, cum sa aleaga o haina, care sunt regulile dupa care ar trebui sa se ghideze, astfel incat sa nu fie dominate de tendinte, de dictatele „modei”.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Ai o structura cand vine vorba de un articol de fashion de tip prezentare-produs? Daca da, care este aceasta?

Irina Markovits (The Style Diary): Fiecare articol pe care il scriu contine o poveste sau se construieste ca o istorie personala. Eu, ca structura, nu sunt genul care rezoneaza cu sloganurile agresive si artificiale, cu insistentele in vanzari. Pe mine, ca sa ma convingi sa port sau sa cumpar ceva, trebuie sa imi prezinti o poveste – cum am gasit, de pilda, pe produsele de la Philosophy. Inainte de a scrie orice articol, ma pun in pielea cititoarelor mele. Ma intreb in ce fel de univers ar vrea sa intre, cu ce amintire sau emotie ar asocia produsul despre care voi scrie. Fiecare avem madeleine-le proprii, nu doar Proust…

Partea introductiva a articolului si titlul sunt esentiale. La ele lucrez cel mai mult, mi se intampla sa aman scrierea unui subiect pentru ca nu gasesc abordarea potrivita. Nu imi stabilesc un numar de semne (litere), dar incerc sa nu scriu articole excesiv de lungi – lectura online obliga la concizie, oricat de visatoare am putea fi. In schimb, imi planific temele si zilele in care scriu pentru blog, la fel cum as face-o daca as lucra intr-o redactie.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cate ore pe saptamana iti ocupa blogul si care sunt sursele tale de inspiratie?

Irina Markovits (The Style Diary): In momentul de fata, blogul imi ocupa in jur de 7-10 ore pe saptamana, dar variaza in functie de subiectele pe care le abordez sau de cat de ocupata sunt. In mod obisnuit, am 3-4 posturi pe saptamana. Lectura de sambata dimineata (https://www.stylediary.ro/wordpress/category/lazy-week-end-reading/ ) – un rezumat saptamanal al celor mai interesante articole despre lumea si industria modei – imi solicita timpul si atentia destul de mult, la fel si articolele care implica documentare serioasa (cand e vorba de anumite fotografii sau informatii mai tehnice). Este cazul posturilor legate de istoria modei (Nu mai traim varsta inocentei – https://www.stylediary.ro/wordpress/2012/05/23/nu-mai-traim-varsta-inocentei/), de cele in care fac paralele intre moda si tehnologie (Lectii de tehnologie, lectii de moda – https://www.stylediary.ro/wordpress/2010/06/16/lectii-de-tehnologie-lectii-de-moda/) sau cele legate de tendinte (Culorile toamnei 2013 – https://www.stylediary.ro/wordpress/2013/09/29/culorile-toamnei-2013-pantone-fall-2013-fashion-report/).

Am multe surse de inspiratie. Cand scriu posturi cu recomandari stilistice practice, pornesc de la discutii cu clientele mele de personal styling&shopping (http://imagematters.ro/servicii/personal-shopping), de la intrebari adresate mie in timpul workshopurilor Style Conversations (https://www.stylediary.ro/wordpress/cursuri-si-ateliere-de-stil/intalnirile-style-conversations/) sau pur si simplu plecand de la contexte pe care le observ: felul in care ne imbracam pe strada in functie de anotimp (Update al tinutelor de toamna -https://www.stylediary.ro/wordpress/2013/09/20/update-al-tinutelor-de-toamna-2/) , tipare de shopping, banalitatea unor tinute  si idei simple prin care le poti transforma (Tristetea banalului – https://www.stylediary.ro/wordpress/2011/01/18/tristetea-banalului/), practic intrebarile care preocupa multe femei si pentru care sunt necesare sfaturi „la obiect”…

Rareori gasesc inspiratie in alte articole, bloguri sau siteuri, prefer sa abordez altfel lucrurile. In locul de a vizita bloguri obisnuite de fashion si street style, prefer sa caut in online ilustratiile si fotografiile potrivite pentru atmosfera de pe Style Diary. That Kind of Woman (thatkindofwoman.tumblr.com), Glamorous Chic Life (glamorouschiclife.tumblr.com), Musings In Femininity (musingsinfemininity.tumblr.com), Oui Bien Sur (oui-bien-sur.tumblr.com), A Gentle Woman (agentlewoman.tumblr.com), Une Femme Parfaite (unefemmeparfaite.tumblr.com), Matchbook Mag (matchbookmag.tumblr.com) sunt cateva dintre cele pe care le vizitez aproape zilnic.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia: Care a fost cel mai de succes articol al tau si cum ii explici succesul

Irina Markovits (The Style Diary): De-a lungul timpului am avut foarte multe articole neasteptat de urmarite, comentate, placute de cititoare. N-as stii sa iti spun care a fost „cel mai de succes”, dar trei dintre cele relativ recente care au devenit populare: Un update al tinutelor de toamna partea 1 (https://www.stylediary.ro/wordpress/2013/09/19/update-al-tinutelor-de-toamna/) si partea 2 (https://www.stylediary.ro/wordpress/2013/09/20/update-al-tinutelor-de-toamna-2/) si Detaliul care omoara (https://www.stylediary.ro/wordpress/2012/08/22/detaliul-care-omoara/).

Motivele pentru sucessul articolelor mele sunt diverse: fie sunt sfaturi si explicatii foarte concise, insotite de o fotografie buna – lucru care ajuta la vizualizarea tinutei sau punerii in practica a sfatului, fie am abordat un subiect cu care cititoarele rezoneaza in mod special.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia: Intr-un articol cu continut fashion, ce crezi ca conteaz? mai mult pentru vizitatori, subiectul ales sau stilul in care este scris?

 Irina Markovits (The Style Diary): Cred ca depinde foarte mult de tipul de blog pe care este postat. In cazul unui blog de personal style, unde autoarea sau autorul se fotografiaza in diverse outfituri si accentul este pus pe mesajul vizual, cred ca pentru cititoare conteaza sa se poata identifica stilistic cu blogger-ul, sa gaseasca niste indicii stilistice pe care sa le poata aplica la propria garderoba.

In cazul unui blog cum este Style Diary, in care continutul este de tip editorial, sper ca pentru cititoare sa conteze in egala masura subiectul ales si stilul in care scriu. Un subiect obisnuit – sa zicem, tricoul cu dungi marinaresti – poate fi prezentat intr-un milion de feluri, cel mai banal fiind „hai sa vedem in cate feluri il purtam si cum il asortam”. Eu (https://www.stylediary.ro/wordpress/2013/07/18/dungile-bretone-de-cand-sunt-un-simbol-politic/) am ales sa il prezint pe blog din alt unghi, pentru ca imi doresc ca femeile care viziteaza Style Diary sa se imbogateasca, creativ, stilistic si intelectual, dupa ce imi citesc posturile.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): In zilele noastre sunt foarte multe asa zise bloguri de fashion, ce calitati trebuie sa îndeplineasc? o persoana care scrie despre fashion si cum ar trebuie sa arate/sa contina un articol bine scris?

Irina Markovits (The Style Diary): Din punctul meu de vedere, criteriul fundamental pentru un blog cu continut de calitate este ca bloggerul sa stapaneasca cu adevarat domeniul despre care scrie. Nu cred ca este necesar sa aiba studii de istoria modei, fotografie de moda sau stilism dar cu cat cunoaste mai bine domeniul (si cele tangentiale) si cu cat reuseste sa se exprime in scris sau vizual mai bine, cu atat blogul respectiv va creste in calitate. La polul opus, cu cat exprimarea este amatoriceasca (articole scrise prost, vizualuri de calitate redusa), iar ideile transmise sunt reduse la ceva „prins din zbor”, cu atat rezultatul este mai mediocru.

Cred cu adevarat ca in timp se va face o filtrare a blogurilor: faptul ca accesul la crearea unei platforme este gratuit si oricine poate lansa un blog, nu inseamna ca toate vor fi longevive, ca vor avea trafic sau cititori fideli. Din ce in ce mai mult, oamenii cauta continut de calitate, care sa ofere mai mult decat un rasfat de moment.

INTERVIU:Catalina Banica despre pasiunea pentru desene animate

8121_1235475969769_4603694_nCatalina Banica a iubit de cand se stie desenele animate. Blogul Desenele Copilariei exista pentru a aduce un zambet pe chipul fiecarui adult. Sandy Bell, Candy Candy, Sailor Moon, sunt desene care au capatat in mintea noastra, odata cu trecerea timpului, conturul copilariei.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): De unde a pornit impulsul de a face o pagina web dedicata desenelor din copilarie?

Catalina Banica (Desenele Copilariei): Ideea a apartinut colegei mele Ada Bogoevici care in 2008 posta pe diverse forumuri amintiri legate de animatiile copilariei. In acelasi an a pornit blogul Desenele Copilariei pe blogspot. In ianuarie 2009 m-am alaturat si eu.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care sunt primele 5 desene animate care sunt cele mai iubite de public? Motiveaza.

Catalina Banica (Desenele Copilariei): Sailor Moon, este animatia a doua generatii si cred ca de aici vine si succesul. Testoasele Ninja este si va fi o franciza care nu moare niciodata. Sandy Bell, pentru ca a adus in fata televizoarelor parinti, copii, bunici, si pentru ca suspina o tara intreaga odata cu ea. Si ar mai fi de mentionat aici desenele Disney si tot ce inseamna Hanna & Barberra. Nu as vrea sa dau titluri pentru ca mai toate sunt cautate.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):Care a fost cel mai solicitant articol pe care l-ai scris si ce a presupus acesta?

Catalina Banica (Desenele Copilariei): Cel mai solicitant articol a fost despre Motomartieni, sau Biker Mice from Mars, a durat in jur de 3 ore sa il scriu, deoarece am insistat foarte mult si pe caracterizarea personajelor, pe langa story si alte detalii de productie.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Descrie in cateva cuvinte publicul tinta al desenelor copilariei? 

Catalina Banica (Desenele Copilariei): Publicul tinta sunt in mare parte nostalgicii  si aici ma refer la cei care nu pierdeau desenele difuzate pe TVR 1 sau 2, dar si cei care au prins generatia de aur a canalului Cartoon Network. Majoritarea publicului ar fi de sex feminin, iar varsta este intre 18 si 34 de ani. Povestile sunt legate strict de succesul Sailor Moon si de faptul ca mai toate fetele isi inchipuiau ca sunt o Sailor, Sandy Bell si aici ma refer ca visau la un print calare precum Marc, iar baietii isi doreau o Furia Rosie Turbo din Saber Rifer, sau isi confectionau diverse arme ca sa semene cu Testoasele Ninja.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cat de mult dureaza documentarea pentru a scrie un post despre un desen animat?

Catalina Banica (Desenele Copilariei): Documentarea poate dura in jur de 2 ore, daca este o animatie mai obscura sau pur si simplu nu gasesti informatii, sau din contra, sunt prea multe informatii si trebuie sa te decizi mai exact ce vei scrie, sau poate dura si o jumatate de ora, daca stii exact ce vrei sa spui si ai cat de cat o structura.

Pasii ar fi sa cautam pe internet cand a fost produs filmul, de cine, casa de productie, cate episoade au fost, despre story in sine scriem pur si simplu ajutat de un wiki, ne luam pozele, sursa, cautam pe you tube un generic si cam asta ar fi. Folosim mult subscribe pe youtube la canale oficiale si de asemeni, folosim reader sau feedly pentru stiri. Avem un bookmark foarte stufos.

 

Cum comunicam? 5 caracteristici de care trebuie sa tii cont atunci cand emiti un mesaj

solutie„Solutie” reprezinta  cuvantul magic atunci cand vine vorba de industria comunicarii. Paradoxal, solutii par a fi peste tot, caci toata lumea se lauda ca detine o solutie. Si totusi, asa-zisele solutii nu penetreaza. De ce? Fiindca importam masiv (solutiile noastre functioneaza precum niste retete care sunt luate de aici si puse acolo).

Facem asta fiindca e cea mai usoara cale, in timp ce a porni de la 0 si a gasi solutia x la problema y, cot la cot cu clientul, ar fi mult mai dificil. Avem nevoie de solutii “user friendly”, care pornesc de la probleme reale si raspund unor nevoi reale. Avem nevoie de solutii autentice, conectate la realitate. De aceea, AUTENTICITATEA este un prim pas spre inima consumatorului.

Oamenii s-au saturat sa fie “periati” si apoi “poftiti” afara, pe usa din spate (asta pentru ca pe noi ne intreseaza sa primim acel “like” si ulterior uitam ce vor ei, ce isi doresc sau ce anume le lipseste). Smile-uri peste tot intr-o lume fara zambet, o lume care a uitat sa asculte. ASCULTAREA este deci un al doilea pas. Numai atunci cand brand-urile asculta cu adevarat, vor reusi sa produca engagement si sa castige increderea utilizatorilor.

Lumea onlinsocial-media-branding2e este una rece, prietenii nu sunt prieteni, iar publicitatea ne vaneaza din toate partile. Oferte sunt peste tot. Toti vor ceva de la tine, in timp ce putini iti daruiesc fara sa astepte nimic in schimb. Utilizatorii se simt agasati si o prima forma de aparare este ignorarea tuturor mesajelor care apar pe ecranul monitorului. DARUIREA este asadar un al treilea pas.

Atunci cand DAI, reusesti peste noapte sa fii simpatizat si castigi un loc in inima consumatorului. In momentul in care cineva primeste ceva, din senin, fara sa i se ceara altceva in schimb (totul lasat la libera alegere), vei crea o impresie care persista in mintea consumatorului.

LIBERTATEA este un alt pas. Nimeni nu trebuie sa impuna nimic nimanui. In momentul in care intervii in mesajul de comunicare si obligi utilizatorul sa faca anumite lucruri (like&share, comment si postare pe Facebook), acesta se simte constrans. Chiar daca va face acele lucruri, actiunea lui nu vine dintr-o convingere interioara, ci pur si simplu urmeaza niste indicatii. Cu alte cuvinte, daca oamenii nu vorbesc din proprie initiativa, atunci actul comunicarii nu te ajuta cu nimic, pe tine, ca brand.

Ultimul pas este SINCERITATEA. Orice ai spune, nu cauta sa impresionezi, sa exagerezi, sa amagesti, ci exprima-te sincer. Nimic nu atrage mai mult ca the real thing. Oamenii  empatizeaza cu vulnerabilul, de aceea n-ar trebui sa-ti fie teama sa te arati asa cum esti, sa vorbesti despre lipsuri si greutati, despre esecuri, nu numai despre succese.

Se spune ca fiecare dintre noi serveste pe cineva la un moment dat. Cu alte cuvinte, cu totii suntem clientii cuiva, fie in interactiuni de tipul “sef-angajat”, fie in interactiuni de tipul “firma-prestator de servicii”, conform principiului “cineva are o nevoie si altcineva i-o satisface”. La baza, lucrurile sunt simple. De aceea, atunci cand realizam un mesaj, n-ar trebui sa avem in vedere o companie, ci oamenii. Vorbim cu oameni, nu cu ziduri. Si in online lucrurile stau la fel, caci utilizatorii sunt oameni, iar mesajele nu trebuie sa fie scrise pentru mase, ci avand o anumita persoana in minte.

Si, pentru a verifica validitatea mesajului, punem vechea intrebare a lui Ogilvy: “Mama ta ar citi asta?”

 

Cristina Stavri (The Reading Effect): „Un text de calitate contine o parte din omul care l-a scris”

1240584_1410420165840033_1111397562_n

Blogul Cristinei, The Reading Effect, este scris cu pasiune si talent! Vezi acest lucru inca de la primele randuri citite, cuvintele curg, astfel incat, nici nu simti ca citesti. Mai mult, traiesti ceea ce autoarea a vrut sa-ti transmita.  Un content de calitate misca – crede Cristina. Iar atunci cand scrii despre „ceva ce iti place foarte mult sau despre ceva ce te enerveaza foarte tare”, succesul este doar o problema de timp.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):  De unde pasiunea pentru blogging? 

Cristina Stavri (The Reading Effect): Am crescut invatand o poezie pe zi si apoi scriind o poezie pe zi. Bunica mea a fost cea care m-a impins de la spate sa citesc si apoi, vazand ca am o oarecare pasiune pentru scris , sa scriu. Apoi in clasa a 12-a stiam sigur ca imi place sa scriu si am hotarat sa merg la facultatea de Jurnalism . Blogging-ul a fost si este un mod de a impartasi prietenilor mei lucrurile amuzante, frumoase, triste, enervante, interesante pe care le observ sau pe care le traiesc. Am creat acest blog tot “impinsa de la spate” , de data asta de cativa prieteni carora le tot trimiteam epistole amuzante pe e-mail. Intr-o zi mi-au spus mai multi dintre ei “de ce nu iti faci un blog?” Si am facut-o. Trebuie sa recunosc insa ca de atunci scriu mai rar si mult mai cenzurat.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Ce te-a facut sa-ti denumesti blogul „The Reading Effect”?

Cristina Stavri (The Reading Effect): Sunt convinsa ca pasiunea mea pentru scris se datoreaza pasiunii mele pentru citit. Cred ca un om care nu citeste, nu poate scrie. In primul rand pentru ca nu are cu ce sa scrie. Daca vrei sa exprimi o idée, un gand, o senzatie, ai nevoie de cuvintele potrivite. Nimeni nu doarme cu Dex-ul sub perna. Toti cei care scriu, mai intai au citit. Si asa mi-a venit ideea.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Atunci cand scrii un articol, ai in minte o structura?

Cristina Stavri (The Reading Effect): Cand scriu un text de obicei il scriu dupa modelul introducere-cuprins-incheiere.  Mai am momente cand scriu si altfel. Fara introducere sau incheiere. Trantesc pur si simplu cuprinsul gandurilor care nu imi dau pace si gata. Iese un text. Asa am si inceput sa scriu. Intai un jurnal, apoi un text de sine statator si asa mai departe. De obicei scriu daca imi place ceva foarte mult  sau daca ma enerveaza foarte tare.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cum definești tu un content de calitate, cum ar trebui sa arate, ce ar trebui sa contina?

Cristina Stavri (The Reading Effect): Cred ca un text de calitate e acela care transmite ceva. Un text in care cineva se regaseste. Ar trebui sa fie scris corect gramatical si ar trebui sa contina o parte din omul care l-a scris. Pur si simplu emotia cu care cel care a scris s-a apucat sa scrie. Un content de calitate e cel care starneste. Pozitiv, negativ dar misca ceva.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care sunt primele  trei calități pe care un post de blog ar trebui sa le conțină? 

Cristina Stavri (The Reading Effect): Imi plac foarte mult blogurile-jurnal. Imi place sa citesc experientele altor oameni. Imi place sa ii cunosc, sunt o fire foarte prietenoasa. Imi plac blogurile care contin informatiil utile si interesante: cum se face o prajitura, ce carte frumoasa a mai aparut, ce film bun ruleaza. Insa nu (doar)  blogurile informative ci acelea cu suflet, in care autorii scriu si parerile lor despre ceea ce recomanda.

Anca Spatariu (bloodie.ro) despre acele lucruri care fac diferența când vine vorba de blogging

anca spatariuCuvintele sunt pentru Anca Spatariu un mod de a fi, de a trai și simți. De profesie copywriter, Anca si-a început blogul, bloodie.ro, din nevoia intrinseca de a se exprima, de a spune acele lucruri care nu se spun cu voce tare…

 Pe parcurs, odată cu trecerea timpului, și-a dat seama, ca blogul a ajuns sa facă parte din ea, viata nu s-ar desfășura la fel dacă nu ar scrie. Talent literar, pasiune, cultura – care sunt acele lucruri care fac diferența atunci când vine vorba de blogging? De ce unii bloggeri ajuns sa fie citiți și alții nu? Ce aduce recunoașterea?

 Despre aceste lucruri discutam în interviul de mai jos.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Când ai început blogul și  ce te-a determinat să scrii?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Nu știu dacă este un clișeu sau o abordare romantică, însă mi-ar plăcea să pot spune că am ales să creez un blog pentru că aveam ceva de transmis lumii. Adevărul este că ideea de blog a încolțit în mintea mea datorită sutelor de gânduri care-mi trec prin minte în fiecare secundă și care arareori ajung în formă vorbită. Sunt o introvertită căreia îi este mult mai ușor să scrie decât să vorbească. Chiar și astăzi, după nu mai puțin de cinci ani de la primul articol scris, îmi vine greu să concep faptul că există oameni care își rup din timpul lor pentru a citi aberațiile mele. Poate că senzația de privat pe care mi-o oferă faptul că nu văd interlocutorul este cea care m-a ținut atât de multă vreme lipită de taste. Deși primul blog pe care l-am creat, blog care a sfârșit tragic după doar două săptămâni, nu seamănă deloc cu ceea ce este astăzi bloodie.ro, îi sunt totuși datoare pentru faptul că mi-a făcut cunoștință cu platforma WordPress. Vă dau cuvântul meu, primul blog era penibil si nu ar fi trebuit să vadă lumina… internetului.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): De ce  bloodie.ro?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Așa cum scriam și în pagina „About”, pseudonimul nu are nicio conotație sângeroasă. Mi-am ales acest alias în urmă cu vreo zece ani, cu mult înainte de apariția blogului așadar. Totul vine de la culoarea părului meu care pe-atunci avea o frumoasă nuanță sângerie. Cine știe? Eram în adolescență. Se prea poate să fi contribuit puțin și faptul că ascultam un rock greu și ergo noul nume pica la țanc. Există persoane care mi se adresează așa. Și dacă la al doilea prenume n-aș răspunde niciodată, când se strigă „Bloodie”, întorc capul. Mi se pare ușor penibil astăzi, dar mi-am făcut un brand și țin de el. De-oi scrie vreodată o carte însă, promit s-o semnez cu Anca Spătariu.  Am eu o vorbă pe blog: „N-o să se găsească bărbat suficient de fraier ca să mă ia de nevastă”, prin urmare „Spătariu” rămâne. N-am semnat cu numele din buletin la începuturi pentru că îmi doream cu disperare anonimatul. Cumva, parcă-mi era rușine cu ceea ce gândesc. Și-mi era rușine de faptul că am ales să fac public ceea ce mintea mea debita tacit. Anonimatul, c-am vrut sau nu, s-a risipit repede. La fel de repede s-a dus și rușinea. Pseudonimul a rămas.

Fun fact: N-ai crede câtă lume citește blondie! Mă calcă pe nervi, bineînțeles. Dacă ar fi să îmi fac astăzi un blog, probabil că aș opta pentru numele meu sau cel puțin pentru un nume alături de care nu trebuie să ofer de fiecare dată explicații de scriere (exact ca englezescul „bloody”, numai că nu e cu „y”, e cu „ie”).

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Unde iți găsești subiectele? Cu alte cuvinte, ce te inspira? 

Anca Spatariu (bloodie.ro): Nu s-a întâmplat prea des să caut subiecte, dar ca orice blogger sau scriitor, am avut și eu partea mea de sindrom al foii albe. De cele mai multe ori mă găsesc subiectele pe mine. Am scris adesea articole pe care cititorii și prietenii le numesc „depresive”. O estetică a urâtului, dacă vrei. Nu sunt o persoană în permanență tristă și nu sunt nici urmașa lui Edgar Allan Poe. Pur și simplu, suferința, dorul și alte sentimente nu atât de roz mi se par cele care conturează cel mai bine idei. Sunt cele mai sincere. Și apoi, despre râuri albastre și fluturași poate scrie oricine. Pe lângă sforțările mele beletristice, scriu despre ceea ce îmi place și îmi ocupă timpul. Scriu despre teatru, operă, festivaluri, concerte etc. Chiar și despre bere uneori.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Ai o structura pe care o respecți atunci când scrii un articol sau lași inspirația sa te conducă?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Nu, nu am o structură. Poate că acesta este un defect al meu. Atunci când scriu, pur și simplu vărs pe pagina digitală gânduri vrac. Dacă ar fi să așez cu grijă cuvintele, sunt convinsă că m-aș pierde repede în amănunte și aș pierde din vedere esențialul. Mulți m-au întrebat cât timp lucrez la un articol și o mare parte dintre aceștia a fost surprinsă să afle că timpul este destul de scurt. Totuși, văd cumva o evoluție de la stilul dezlânat pe care îl aveam mai demult la stilul pe care îl am astăzi. Cred că se datorează faptului că acum îmi mai amintesc să și respir între idei și nu încerc să le spun pe toate de-odată sau să iau ideea de la mijloc ca și cum cititorii ar avea, ca-n seriale, o secvență „previously, in bloodie’s mind, (…)”. O altă cutumă nesănătoasă este faptul că nu-mi citesc niciodată articolele. Ar trebui, știu asta, dar când sunt atâtea lucruri frumoase de citit, ce rost are să citesc o idee pe care o cunosc deja? J Am noroc de oameni drăguți care mă citesc și mă corectează când scap câte un typo. Le mulțumesc!

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):  Crezi ca contează mai mult ce spui sau cum spui? Subiectul unui articol sau stilul?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Cred că poți face blogging dacă posezi măcar una dintre ele. Sunt oameni pe care îi citesc pentru stilul savuros, deși subiectele nu sunt originale, și oameni pe care îi citesc pentru subiectele pe care le abordează, deși nu au veleități artistice de expunere. Am spus că poți face blogging dacă ai una dintre ele, dar blogging de calitate faci dacă le ai pe amândouă. Aș zice, prin urmare, că sunt importante deopotrivă.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care a fost cel mai citit articol al tău si de ce crezi ca utilizatorii l-au ales tocmai pe acela?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Din portofoliul celui mai recent blog (scriu din 2007, dar bloodie.ro a prins viață doar la începutul lui 2013), cel mai citit articol a fost cel în care povesteam cum m-am mutat eu ca țiganul cu cortul prin Timișoara și ce experiențe de chiriaș am avut. Totodată ofeream și sfaturi pentru cei care doresc să se mute într-un apartament nou. Cred că a fost atât de share-uit și apreciat datorită informațiilor utile spuse pe un ton tragi-comic. Eu știu că acest fel de articole „prinde” la public, însă nu pot renunța la acel gen mai necomercial care îmi face atât de multă plăcere. E drept, nu tot timpul am starea necesară pentru el, însă niciodată nu va dispărea de tot. Pentru asta m-am apucat de scris! Voi fi eu așa cum sunt și sunt sigură că se va găsi și cine să mă citească.

Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv) despre importanta de a spune ce crezi atunci când trebuie

gabriel gorcan 2

Sinceritatea, umorul, ironia si spirtul civic fac din blogul lui Gabriel Gorgan un content care nu trece neobservat. Entertrainer.tv  spune lucrurilor pe nume. Fie ca e vorba de protestele pentru Rosia Montana, transport public sau simple curiozități internautice, pe blogul lui Gorgan ai ce citi. Am găsit aici genul de content online, original si personal,  cu ajutorul căruia cunoști mai bine lumea din jur.  Entertrainer.tv mustește de personalitate,

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):  Cand ai inceput sa scrii pe blog si ce te-a determinat sa faci acest lucru?

Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv): Scriu pe blog din mai 2011. Domeniul l-am cumparat in iarna lui 2010.

Asa cum unii au avut vânzări anterioare, asa si eu am avut experiențe anterioare, mai mult sau mai putin eşece (vorba unui clasic). Experiențe din care am învăț destul de multe. Sorb repede din informație dar rumeg mai greu. Si când rumeg, rumeg! Asa s-a născut Entertrainer TV.

In wordpress, implicit și în blogging, m-a băgat Vlad Iuga, omul cu care ma consultam când am construit primul meu site și care mi-a recomandat sa folosesc aceasta unealta. Asta prin 2009.

Si ca sa nu zici ca sunt sec și-ți răspund prea din scurt, am sa-ți mai spun și ca tot ce mi-am propus prin acest blog e sa ma țin de-o treaba. M-am nisat (Doamne cum suna asta) pe comunicare și social media. M-am licențiat și acreditat ca formator tot pe nișa asta și acum tot ce vreau e sa reușesc sa ma impun prin articole si evenimente specifice. Mas o menos (vorba poetului)!

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Rubricile din blogul tau sunt destul de inovative, ai partea de „Blog”, partea de „Not News”, partea de „Recenzii” si rubrica „Vlog”, poti detalia putin felul in care le-ai gandit?

 Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv): Blog e blog. Ar trebui sa scot rubrica aia. Not news sunt articole generate de actualități. Un soi de non stiri. Acolo e #parereamea. Acolo nu mazic sau dau cu pietre. La recenzii recomand filme, cărți sau absurdități care nici macar non stiri nu-s. Rubrica vlog e una absolut speciala. Am achiziționat un domeniu .tv pentru c-am vrut sa fac vloguri. Si am si facut. Am vrut sa incep o emisiune.

Si am făcut un intro, un test, și iar m-am lăsat Si nu spun ca m-am lasat pur si simplu, m-am cam lăsat de delăsarea altora. De trasu’ de timp si datu’ cu presupusu’. Singur îmi mai pierea cheful, în echipa mi se mai tăia elanul, fheng shuiul. Dar sunt mândru de câteva dintre ele. Asta-i un exemplu:


Oricum, de rubrica aia ma reapuc. Curând, sper!

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care sunt primele trei lucruri de care tii cont atunci cand scrii un articol?

 Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv):  Nu exista asa ceva! Imi vine sa scriu, scriu! Imi place un subiect, scriu! Ma inspira ceva, scriu! Vad ceva interesant (urăsc cuvântul asta dar nah), scriu! N-am inspirație, nu scriu! Nimic interesant, nu scriu! Daca starea de spirit nu-mi dictează, nici articolul nu va avea cititori și asta mi-am dovedit-o științific.

Si fac recomandarea asta tuturor proprietarilor de bloguri, pentru ca pana la titlul de blogger mai e mult, sa scrie despre inspirați si convinși!

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): In ceea ce privește contentul articolelor, cum iti alegi subiectele si cat timp iti ia documentarea?

 Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv): Intrebarea asta imi tare place! “cat timp iti ia documentarea” este partea care-mi tare place. Bravos!
Iți spun sincer ca sunt articole pentru care ma documentez si cate doua trei zile și după alea doua trei zile, o iau de la capat. Fie n-am gasit ce trebuie, fie nu pușcă informațiile când sunt puse cap la cap. In orice caz, documentarea-I tare musai, si tare lipsește  Si într-o lume digitala atât de complexa, trei surse nu ajung. N-au cum! In plus, mediul din care provine sursa e foarte important.Cu toții trăim paralel trei vieti, una oficiala, una digitala și una organiza, umana si intima. Câteva surse din fiecare mediu, si poate ca reușești sa spui ca ești documentat. Oricum, la cum se mișca lucrurile in balta noastra, ce era potabil/veridic ieri, astăzi e noroi.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):  Care a fost cel mai de succes articol al tau, cat ti-a luat sa-l scrii si cum ii explici succesul?

 Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv): As putea sa-ti spun ca ma mândresc cu mai multe articole citite de lume multa dar am sat rec direct la subiect: Cel mai citit articolhttp://entertrainer.tv/2013/08/trei-lucruri-pe-care-nu-au-voie-sa-le-faca-controlorii-companiilor-de-transport-public/. Se bucura de peste 8000 de interacțiuni facebook, 29 tweet-uri, 15 G+-uri, aproape 3000 de comentarii. Am mai moderat câteva. L-am scris in 7 august si a devenit viral in 19 septembrie. Este citit si in ziua de azi de vreo 500 de oameni/ zi si a stras vreo 50000 de unici (vorba specialistilor).

Doar in 20 septembrie a avut peste 22000 de accesari. Am publicat si un print screen cu treaficu-mi pe facebook (aici: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10151719261459107&set=pb.783739106.-2207520000.1380128317.&type=3&theater), sa moara dusmanii de ciuda. ;) O frământare de mai bine de-o zi m-a împins sa-l scriu. M-am documentat nițel.

Cat despre succesul articolului, cred ca multe lume si-a regăsit mania in el, s-a bucurat de informative și l-a dat mai departe. In aceeași măsura, succesul acestui articol sta si in cei care m-au contrat, hulit, înjurat si blestemat pentru ei. Au contribuit si ei. Daca ai vreodată doua ore libere, citește comentariile. E o nebunie!

Oricum, pentru un blog care nu are inca doi ani de existent, ma bucur de vizitatori multi și faini. Si asta ma bucura. Sper ca pana face blogul 2 ani, in primavera adica, sa am si mai multe de spus, mai multa influenta in online si sa reusesc sa ma impun și ca trainer. Si ca vlogger. Musai!

Aaaa, da! Si de la articolul asta au pornit mai multe ziare campanii de informare (ex:https://www.libertatea.ro/detalii/articol/drepturi-calator-prins-fara-bilet-ratb-464700.html) si randurile mele au fost preluate de destule (asa am vrut) bloguri. #numazic

Interviu cu Ariel (Motivonti.ro) despre contentul motivational

ariel

Ariel a pornit blogul motivonti.ro dintr-o mare pasiune fata de dezvoltarea personala. Blog-ul s-a  vrut, inca de la inceput, un loc in care sa fie stranse informatiile cu caracter personal, experientele de viata, lucruri din care avem ce invata. Toate acestea, desprinse de rigiditatea termenilor de specialitate, informatia fiind prezentata intr-o forma noua, proaspata si atractiva, tuturor categoriilor de public.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cum a apărut ideea motivonti.ro?

Ariel (motivonti.ro): Am descoperit dezvoltarea personală atunci când mama mi-a dat o carte. Nu era prima carte pe care mi-o dădea – mereu a vrut să mă facă să citesc – dar de puține ori îmi dădea o carte care să mă prindă. Cartea cu pricina era de dezvoltare personală și prin ceva miracol mă prinsese foarte-foarte tare. Era un fel de alchimie ce scria în ea. Îmi zicea cum să-mi schimb viața, dar nu exagerat – era credibil ce citeam.

Așa am devenit oleacă pasionat de astfel de cărți/informații/filme și m-am gândit să pornesc un anume „ceva” care să mă țină aproape de acest domeniu. Primul gând a fost să fac un blog pe tema asta – blog în care să încerc să strâng eu ce învăț. Cu timpul s-au alăturat tot mai mulți oameni dornici să adauge informații.

Nu aveam un plan la început. Nu aveam targeturi. Nu e o afacere. Motivonti este un proiect pe care l-am lansat ca să mă dezvolt personal – dar, inevitabil, asta s-a întâmplat în timp ce alți oameni se dezvoltau alături de mine și eu alături de ei.

Motivonti e ca un bulgăre de zăpadă ce se rostogolește infinit pe un munte. N-are o direcție precisă. N-am un plan pentru el. Mie mi-a schimbat și îmi schimbă constant viața. Și știu că a influențat viața multora.

Iulia Cimpoeru(Contentpedia): Unde găsiți surse de inspirație pentru articole, cat timp durează  documentarea și cum o faceți?

Ariel (motivonti.ro): Motivonti nu-i un loc în care să facem muncă de jurnaliști. Nu suntem nici Discovery Channel sau National Geographic. Nu poți să spui despre noi că „ne documentăm”.

Înainte să lansez Motivonti.ro erau niște siteuri de dezvoltare personală (bloguri, să zicem) – dar erau rigide. Era foarte greu să le citesc.

Am vrut ca Motivonti să fie un loc „al omului de rând”, al celui ce abia descoperă dezvoltarea personală, care abia învață trucuri despre cum să-și facă viața mai frumoasă. Un loc în care articolele nu conțin termeni psihologici, ci exprimă sentimente. Povești personale.

Deci predominant avem articole inspiraționale născute din trăiri personale. Rar avem articole cu „pași”, „how-to”-uri, acelea fiind mai documentate – fie pe TED talks, cărți care ne plac etc.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Aveți o structura a articolelor pe care o respectați? Care ar fi aceasta?

N-avem o structură anume, dar avem câteva reguli: articolul trebuie să fie inspirațional, să fie despre o experiență personală, trăită, să aibă logică și diacritice. :)

Avem și articole foarte controversate care au mai puțin de-a face cu dezvoltarea personală: motive pentru care să nu pleci din România, cum să te lași de job etc. Care au stârnit multe comentarii negative. Dar pentru noi, autori, au fost inspiraționale. :)

 Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cat durează editarea unui articol și dacă aveți un om special care se ocupa de acest lucru? Editați atat gramatical cat și stilistico-expresiv?

Ariel (motivonti.ro): Intrebarea asta e prea serioasa pentru ce facem noi. suntem un blog amarat care mergem din inertie, eu editez, dar nu atat de serios precum ai intrebat tu. prefer sa sarim intrebarea asta. :)

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Da exemplu de un articol pe care l-ai scris si a avut un mare succes la public? Cărui fapt crezi ca se datorează succesul, tematicii (subiectului) sau abordării (stilului) ?

Ariel (motivonti.ro): Imediat după ce-am citit întrebarea asta am început să caut în arhiva articolelor scrise de mine un articol care să-mi placă mult, dar care să fi avut și succes…

N-am putut alege unul singur, așa că am ales 3.

Cel mai de succes (în cifre) a fost acesta: 11 lecții de învățat de la cei mici (http://motivonti.ro/11-lectii-de-invatat-de-la-cei-mici.html)

Ideea mi-a venit atunci când sor-mea, care-i cu 12 ani mai tânără, m-a uimit. Mi-a dat la un moment dat niște replici din care am avut de învățat. Ea fiind … un copil. Inocent. Atunci mi-am dat seama că am multe de învățat de la cei mici și am pus totul într-o listă, simplă de citit, dar inspirațională. Cred că e foarte important ca articolul să fie ușor de citit – listele-s bune în acest caz. :)

Ulterior m-am lovit de un prieten care tot avea ceva de spus, dar n-o făcea. Am fost destul de supărat pe acel prieten căci nu reușeam să comunic cu el. Mă măcina subiectul „spusului în față” a ceea ce avem de spus. De ce uneori e atât de greu să spunem ce avem de spus oare?

Și cititorii Motivonti au rezonat imediat cu articolul. Pe Facebook vedeam oameni cum își pun unul-altuia acest articol pe wall, zicând: „na, vezi, data viitoare să-mi zici în față!”. Ca cifre, din nou, articolul a fost de succes. „5 motive să spui în față tot ceea ce ai de spus”http://motivonti.ro/5-motive-spui-fata-tot-ceea-ce-spus.html

Ultimul articol pe care l-am ales este „Există un singur secret când vine vorba de inspirație…”  http://motivonti.ro/secret-cum-sa-am-inspiratie.html – un articol care nu-i pentru toată lumea, ci pentru scriitori sau artiști, oameni ce caută să fie creativi, dar nu le iese mereu. Ca cifre, desigur, articolul a fost mai puțin „de succes”, dar cei ce erau în target au rezonat. Articolul reprezintă o problemă pe care obișnuiam s-o am, dar peste care am trecut. Scris, din nou, foarte simplu, ușor de urmărit, care oferă o soluție la final. Eu aș citi doar articole pe acest format. Căci pleacă de la un sentiment, de la o emoție, de la o potențială frustrare… și ajunge la o soluție. :)

INTERVIU: Andra Ionescu (desprejoburi.com) despre content-ul care se vrea o „poarta” intre irealitatea data de bancile facultatii si realitatea pietei muncii

2ebaa4dAndra Ionescu este pasionata de scris de cand se stie, ideea de a lansa site-ul desprejoburi.com i-a venit in momentul in care si-a dat seama ca sunt foarte multi oameni in jurul ei care au nevoie de sfaturi in ceea ce priveste orientarea in cariera, trecand prin dificultatea  obtinerii primului job dupa absolvire, experimentand, in acelasi timp, greutatea de a se adapta cerintelor, de cele mai multe ori, dure, ale pietei muncii.

(Iulia Cimpoeru – Contentpedia): Ti-ai ales un subiect de content (job) extrem de cautat, as vrea sa-mi zici de unde a pornit ideea de a realiza acest blog și ce dificultăți ai intampinat, atat la lansarea proiectului cat si de-a lungul timpului?

Andra Ionescu (desprejoburi.com): În timpul facultatii, foarte putini prieteni se preocupau de ideea de a-si gasi un job. Cei care o faceau, acceptau cam orice, dar majoritatea erau finantati de acasa, prin urmare aveau ca unic interes sa traiasca la maxim viata de student. Lucrurile s-au schimbat radical dupa absolvire. Foarte multi colegi, amici, devenisera extrem de frustrati din cauza imposibilitatii de a gasi un job pe masura asteptarilor. Incercam sa-i ajut cu o vorba buna, un sfat si cam atat. Apoi am realizat ca pot face mai mult la o scala larga. De aici a pornit ideea de a lansa https://www.desprejoburi.com. Probabil cea mai mare dificultate a fost castigarea increderii cititorilor. La inceput orice fel de initiativa este privita pe de o parte cu entuziasm, dar pe de alta parte si cu suspiciune. Consolidarea imaginii a fost si este in continuare cel mai important pas pentru mine.

(Iulia Cimpoeru – Contentpedia): Cat ore pe săptămîna iti ocupa acest blog și cat durează scrierea unui articol? Ai o structura?

Andra Ionescu (desprejoburi.com): Sincer, imi este destul de dificil sa estimez. De obicei, ti-e aproape imposibil sa spui cu exactitate cat dureaza sa faci un lucru realizat din pasiune. As putea sa spun ca ii dedic in jur de 15-16 ore pe saptamana, incluzand raspunsurile pe care le dau la e-mail-urile primite din partea cititorilor. Scrierea unui articol, imi ia destul de putin. Intre 15 si 30 de minute. Scrisul a fost dintotdeauna “prima mea dragoste”. In general, imi place organizarea si in viata mea profesionala obisnuiesc sa fiu destul de riguroasa in planificarea task-urilor. Insa, blogul este o alta poveste. Nu urmaresc o structura anume, pentru ca atat mie, cat si cititorilor mei, ne place ca fluxul sa fie permanent spontan. Daca stii exact ceea ce urmeaza, deja iti pierzi din interes.

(Iulia Cimpoeru – Contentpedia): Care sunt sursele tale de documentare, atat online si offline? Cu alte cuvinte, ce te inspira?

Andra Ionescu (desprejoburi.com): Desi o sa para ciudat, o spun cat se poate de sincer. Evit sursele de documentare clasice. Website-urile de joburi, articole de genul “tips & tricks” scrise de cunoscuti oameni din zona HR sau asa zisele informatii de dezvoltare personala. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, sunt cat se poate de utile, in general, iar pe mine personal, m-au ajutat ocazional cand am avut nevoie. Insa, tocmai de aceea a devenit acest blog atat de popular intr-un timp foarte scurt. Pentru ca incerc sa ma inspir din fapte cat se poate de reale, dar in acelasi timp ofer o opinie cat se poate de subiectiva. Nu exista “asa da”, “asa nu”, e relativa notiunea. Oamenii citesc acest blog avand sentimentul ca cineva la fel de tanar ca si ei e acolo, in mediul online, se confrunta cu fix aceleasi probleme si incearca sa-I ajute. Bineinteles, de multe ori ma inspir din chestii care mi se intampla mie in viata de zi cu zi. Un exemplu de astfel de articol: https://www.desprejoburi.com/index.php/2012/12/10/daca-am-bani-sa-merg-la-mall-e-suficient/. Cotidianul imi ofera indeajuns de multe teme pe care le pot aborda cu succes.

(Iulia Cimpoeru – Contentpedia): Pentru realizarea articolelor ti s-a intamplat sa mergi pe teren pentru a vorbi cu oameni din companii, oameni din departamentele de HR?

Andra Ionescu (desprejoburi.com): In mod clar mersul pe teren e esential. Vorbim despre joburi si cariera si n-as putea sa sustin singura un flux pertinent de informatii. Am avut multe articole apreciate de tineri care au fost realizate in colaborare cu oameni din departemente de HR. Consider ca e absolut mandatoriu sa stii ce se intampla si de partea cealalta a baricadei. Ca si tanar absolvent de facultate, cel mai des te informezi din surse deja mult prea rodate in sensul rau al cuvantului. Acestea sunt de obicei: prietenii, colegii, fratii mai mari sau diversi oameni frustrati care-si expun parerea online. De aceea ei sunt in pericol de a face primul pas in cariera cu niste opinii gresite, cum ar fi:

– Angajatorii ne trateaza ca pe niste sclavi.

– Daca n-ai experienta, nu ai sanse sa obtii un loc de munca.

– Fara pile nu poti sa avansezi etc

Toate aceste pareri duc la acumularea de frustrari inca de la inceput. De aceea, in mintea tanarului trebuie sa existe permanent acea balanta in echlibiru. Pe un taler poate pune impresiile anturajului si pe celalalt e necesar sa adauge opinia oficiala a companiei. La un moment dat sunt sigura ca talerele isi pot gasi un echilibru aproximativ si poate lua o decizia inteleapta in startul de cariera. Un astfel de articol care a atras atentia tinerilor a fost realizat in colaborare cu BitDefender, avand ca tema inceputul carierei in viata unui inginer de software. https://www.desprejoburi.com/index.php/2013/08/15/bitdefender-dincolo-de-mituri/

(Iulia Cimpoeru – Contentpedia): Care a fost cel mai citit articol al tau? Cum ii explici succesul?

Andra Ionescu (desprejoburi.com): Pot spune ca ma mandresc cu o serie de articole care au avut succesul la care ma asteptam. Insa categoric, cel mai citit si apreciat de tineri a fost: https://www.desprejoburi.com/index.php/2013/01/15/azi-nu-sunt-in-sesiune/. In cifre, pot spune ca a avut peste 10.000 de cititori unici si dupa cum se poate observa a trecut de 1000 de like-uri pe Facebook. Sunt sigura ca motivul principal a fost faptul ca fiecare persoana care a ajuns pe bancile facultatii, a trecut cu siguranta prin toate aceste temeri si nelinisti expuse aici. Fiind vorba de un eveniment atat de celebru in viata studentilor, sesiunea, si mai precis o descriere a trairilor dinaintea acelui examen pentru care nu te-ai pregatit, cu certitudine a ajuns fix la inima lor.

 (Iulia Cimpoeru – Contentpedia): Ce ti-ai propus cu acest blog?

Andra Ionescu (desprejoburi.com): Am observat ca ceea ce lipseste momentan in viata tinerilor este acea poarta intre mediul educational si mediul profesional de lucru. In cadrul studiilor universitare invata foarte multe lucruri pe care le considera importante, iar apoi se confrunta cu dezinteresul companiilor pentru aproximativ tot ceea ce au studiat cu atata sarguinta. Profesorii vor ceva de la ei, realitatea le cere total altceva, de aceea ei sunt foarte dezorientati. In timp vreau sa pun la dispozitia lor acele informatii concrete din partea firmelor, expuse exact pe intelesul lor, care sa-I ajute ca la primul interviu serios sa suplineasca cumva lipsa experientei si sa arate angajatorului ca merita a fi luati in seama. Prin intermediul acestei “porti”, tanarul ar trebui sa zareasca si viata de dincolo de zidurile universitatii. Macar sa arunce o privire asupra ei. Iar eu as fi multumita.