INTERVIU: Nadia Barbu ne vorbeste despre felul în care a ajutat-o blogul in viața reală

nadia barbuNadia Barbu a început să scrie in 2007, mai întâi a avut un blog pe profilul Yahoo360 (ca mulți dintre noi) și apoi a continuat cu WordPress.

În interviul de mai jos Nadia ne vorbește despre Nadia Bate Câmpii , proiectul online în care a pus pasiune & suflet.  

Nadia scrie cu umor și ironie despre subiecte dintre cele mai diverse, de la probleme socio-politice până la desene animate, cinematografie și design.  

 

Iulia Cimpoeru (Contentpedia.eu): Povestește-ne puțin despre perioada de început într-ale blogging-ului, și anume, cum a arătat primul tău blog și ce așteptări ai avut de la el?

Nadia Barbu (Nadia Bate Câmpii): Mi-am făcut blog în principal ca să mă plâng de diverse lucruri, pentru că îmi place la nebunie să mă plâng, să critic și sa cârcotesc, iar în viata offline oamenii au răbdare destul de limitată pentru asemenea lucruri.

În primul meu articol, pe care l-am postat în februarie 2007, mă plângeam de Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, un subiect foarte ofertant care a tot revenit până am absolvit. N-a trecut mult după ce am avut acest impuls măreț și niște tineri nonconformiști (cum i-a descris nenea de la poliție) mi-au dat în cap și mi-au furat geanta, iată! încă un subiect. Și tot așa.

N-am avut nici un fel de așteptări, era un blog pe profilul de Yahoo360, un serviciu foarte primitiv care intre timp s-a și desființat, și nici nu voiam neapărat sa-l citească cineva, era doar o supapă pentru gânduri de moment. În continuare nu aștept nimic de la blog, așa că e mereu o surpriza plăcuta când îmi spune cineva că citește ce scriu și-i place.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia.eu): Câte ore, pe zi, în medie, iți ocupă scrierea unui articol? Ce te inspiră?

Nadia Barbu (Nadia Bate Câmpii): Nu scriu în fiecare zi, foarte des nu scriu cu săptămânile. N-am un program de scris de care să mă țin, iar subiectele pot să apară de oriunde, despre viata mea, despre ce-am mai citit, despre Marea Britanie, despre politică, despre orice îmi trece mie prin cap, și când mă apucă, scriu destul de repede, maxim o ora, dacă e un articol mai întortocheat.

Familia mea și un domn de la fanfara militara mi-au pus în vedere să nu mai scriu despre ei, în timp ce unii cunoscuți au fost dezamăgiți ca n-am scris despre ei niciodată. Deh, nu poți mulțumi pe toată lumea.

nadia bate campiiIulia Cimpoeru (Contentpedia.eu): Atunci când scrii,   ai o structură de conținut pe care o urmezi?

Nadia Barbu (Nadia Bate Câmpii): Scriu absolut fără nici un fel de plan, după care mai citesc o data ca sa corectez eventuale greșeli- asta e tot.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia.eu): Am ales blogul tău fiindcă e scris cu pasiune și poartă amprenta individualității tale, dacă ar fi să scrii despre un subiect care nu-ți place, care nu te pasionează, dacă nu ai avea de ales, cum ai scrie?

Nadia Barbu (Nadia Bate Câmpii): Din scris trăiesc de când am intrat în câmpul muncii, așa că uneori mai trebuie sa abordez și subiecte care nu mă pasionează la culme, dar nu cred ca aș putea să scriu despre lucruri pe care să le găsesc chiar neplăcute, decât, eventual, dacă de aia ar depinde însăși viața mea. Am fost norocoasă până acum să nu fiu nevoită să mă forțez în direcția asta. Am o capacitate de concentrare foarte redusă, și când aud sau citesc ceva care nu mă interesează, parca mi se închide mașinăria din creier automat, nu mai înțeleg despre ce e vorba nici dacă aș vrea.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia.eu): Cum te-a ajutat blogul în viata reală?

Nadia Barbu (Nadia Bate Câmpii):În București mi s-a oferit un post în online pentru că oamenilor de la site-ul respectiv le plăcuse blogul meu, și am lucrat acolo de când am terminat facultatea până când am plecat din România. A fost un noroc extraordinar, pentru că generația mea a absolvit în plină criză economică, presa era printre industriile lovite cel mai grav. Am mai primit uneori și comenzi de ilustrație digitală, bijuterii din FIMO si desene pe tricouri tot mulțumită blogului. Apoi, când căutam de lucru în Londra, am pus mereu experiența de blogger la loc de cinste în CV, nu fiindcă i-ar fi interesat pe englezi ce scriu eu în romanește, ci pentru că eram familiarizată cu WordPress și m-am gândit că e un atu folositor la o adică. Nu cred ca m-am înșelat, dacă ne gândim că acum jobul meu e sa manageriez 2 site-uri construite cu WordPress. Pană acum, pot spune că cele mai utile 2 chestii pe care le-am făcut în viata mea au fost blogul și faptul că n-am căscat gura degeaba la orele de HTML și C++ din liceu.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia.eu): Care a fost cel mai citit articol de-al tău? De ce crezi că utilizatorii l-au ales pe acela?

Nadia Barbu (Nadia Bate Câmpii): Cel mai citit articol, câștigător detașat, e asta. A avut 100 000 vizitatori într-o singura zi. L-am scris la nervi și cineva celebru, nu știu cine, l-o fi postat pe un cont de social media, pentru că m-am trezit brusc cu o cantitate neobișnuită de atenție, manifestată și prin felicitări și prin înjurături. Nu știu de ce a ajuns mare hit tocmai asta, că n-are nimic deosebit față de alte articole ale mele, e cam slăbuț chiar, dar presupun că m-am prins cumva într-un val de interes față de subiect la momentul respectiv.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia.eu): Sa scrii bine înseamnă…

Nadia Barbu (Nadia Bate Câmpii): Nu-s convinsă că eu scriu bine, așadar cine-s eu să dau verdicte de felul ăsta? E loc în Univers pentru toți oamenii care scriu, fie ei talentați sau tufe de Veneția.

Recomandare lectuă: Ghidul alegatorului superficial I si Ghidul alegatorului superficial II

INTERVIU: Horia Branescu (Pagina statiunii Voineasa pe Facebook) – cand pasiunea pentru turism intalneste Facebook-ul

Statiunea VoineasaCum promovezi o statiune pe Facebook? Ce spui utilizatorilor astfel incat se le castigi atentia? Postezi imagini sau text?

La aceste intrebari ne va raspunde, in randurile de mai jos, Horia Branescu, care se ocupa de managementul paginii de Facebook a statiunii Voineasa inca din 2011.

1.Acum cat timp ati inceput sa promovati statiunea Voineasa prin pagina de Facebook si care au fost obiectivele din spatele acestei initiative?

R : Am inceput sa promovez Voineasa din 2011, obiectivele principale au fost : descoperire zona, cunoastere trecut, prezent si viitor, atat pentru localnici dar si pentru turisti.

2. Aveti o strategie de continut in ceea ce priveste promovarea?

R: Am o strategie de continut in ceea ce priveste promovarea pe Fb, aceasta  consta in :

– informatii/poze foarte diverse cat mai frecvent actualizate

– link-uri catre Youtube, sau alte site-uri cu informatiii numai despre zona

-subiectele abordate (doar despre zona in cauza)

– frecventa postarii, (eu am ales sa fie zilnic in intervalul orar 09-11 si 20-23)

3. Am vazut ca abordati foarte mult postarile de tip imagine si mai putin cele de tip text, de ce faceti acest lucru

R : Cele mai vizibile şi mai interactive postări (cu ratele de răspuns/vizualizari cele mai bune ) sunt cele care au fotografii sau video-uri (nu mai mari de 3-5 minute), dar şi un conţinut original care să le însoţească.

Dupa cum am observat in acesti 3 ani, utilizatorii de Fb sunt cam plictisiti de postarile tip ‘’text’’, li se pare plictisitor sa citeasca mai mult de 5-7 randuri.In proportie de 50% combin o postare de tip text cu o fotografie.

4. Cum pastrati relatia cu utilizatorii? 

R: Relatia cu utilizatorii consta in postari constante dar nu foarte frecvente (exista riscul sa fie percepute drept agasante).

Continut specific si relevant.

Abordare in discutii si raspunsuri cat mai ‘’friendly’’.

5. Cate cazuri de utilizatori ati avut care v-au cunoscut prin intermediul Facebook-ului si au vrut sa viziteze statiunea? 

R: In 3 ani de cand am creat pagina de Fb au fost cateva sute , majoritatea vroiau sa mearga la schi la partia nou deschisa (Ski Resort Transalpina, Voineasa), sau vara pe traseele turistice mentionate in postari, cei care m-au si cunoscut efectiv au fost in jur de 30-40, cu unele dintre persoane am ramas chiar prieten.

6. Care sunt obiectivele pe care vi le-ati setat anul acesta in ceea ce priveste promovarea pe Facebook?

R: Obiectivele de anul acesta pe care mi le-am propus sunt :

– descrierea zonei cu informatii cat mai actualizate – Postari materiale video cu Voineasa si cu locurile ce o inconjoara (Pentru aceasta am creat si un canal pe YouTube—(https://www.youtube.com/channel/UCuwuLJYf9NKCzLY8zCgcm0w)

– atragerea a cat mai multi utilizatori ACTIVI pe pagina care imi pot furniza materiale pentru postarile ulterioare.

-postari cu imagini din trecut

 

INTERVIU:Irina Markovits despre cum poti scrie bine in zona fashion

1374357_603082869734368_1513910693_n

Irina Markovits  este persoana cea mai potrivita careia ii poti cere sfatul atunci cand vine vorba de haine. Blogul ei, „The Style Diary”  prezintă ultimele tendinte in materie de moda si initiaza utilizatorii in secretele stilului personal.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): De ce un blog de fashion, de unde a pornit pasiune ta pentru fashion si când te-ai decis ca vrei sa faci din asta o profesie?

Irina Markovits (The Style Diary): Interesul pentru moda si frumos a fost primul. Mai toate femeile au o poveste legata de rasfoitul revistelor de moda, de garderobele mamelor… Am fost privilegiata: mama mea avea acces la abonamente ale revistelor internationale de moda – Harper’s, Vogue, Marie Claire – si le rasfoiam, teancuri intregi, de cate ori aveam ocazia. Mai tarziu, in timpul facultatii, mi s-a conturat dorinta de a scrie despre moda, iar cand am absolvit jurnalismul, asta am inceput sa fac.

Mi-am pastrat pana azi obiceiul si dorinta de a scrie despre moda, designeri, tendinte, feminitate… In cei sase ani  in care am locuit in Belgia si Ungaria, lucrurile s-au asezat asa cum trebuie: am descoperit profesia de consultant de imagine, am facut zeci de cursuri de specializare si cursuri de business fashion, am luat certificari internationale, iar Style Diary a devenit fateta de comunicare.

Eu nu imi percep blogul ca fiind unul tipic de fashion – nu ma veti vedea recreand pictoriale, pozandu-ma in diverse tinute, atragand atentia asupra mea sau a garderobei mele. Din perspectiva mea, Style Diary este un blog de educatie stilistica, face puntea intre universul stilului si nevoia femeilor de a intelege, practic, cum sa isi scrie propria poveste stilistica: cum sa se imbrace, cum sa aleaga o haina, care sunt regulile dupa care ar trebui sa se ghideze, astfel incat sa nu fie dominate de tendinte, de dictatele „modei”.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Ai o structura cand vine vorba de un articol de fashion de tip prezentare-produs? Daca da, care este aceasta?

Irina Markovits (The Style Diary): Fiecare articol pe care il scriu contine o poveste sau se construieste ca o istorie personala. Eu, ca structura, nu sunt genul care rezoneaza cu sloganurile agresive si artificiale, cu insistentele in vanzari. Pe mine, ca sa ma convingi sa port sau sa cumpar ceva, trebuie sa imi prezinti o poveste – cum am gasit, de pilda, pe produsele de la Philosophy. Inainte de a scrie orice articol, ma pun in pielea cititoarelor mele. Ma intreb in ce fel de univers ar vrea sa intre, cu ce amintire sau emotie ar asocia produsul despre care voi scrie. Fiecare avem madeleine-le proprii, nu doar Proust…

Partea introductiva a articolului si titlul sunt esentiale. La ele lucrez cel mai mult, mi se intampla sa aman scrierea unui subiect pentru ca nu gasesc abordarea potrivita. Nu imi stabilesc un numar de semne (litere), dar incerc sa nu scriu articole excesiv de lungi – lectura online obliga la concizie, oricat de visatoare am putea fi. In schimb, imi planific temele si zilele in care scriu pentru blog, la fel cum as face-o daca as lucra intr-o redactie.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cate ore pe saptamana iti ocupa blogul si care sunt sursele tale de inspiratie?

Irina Markovits (The Style Diary): In momentul de fata, blogul imi ocupa in jur de 7-10 ore pe saptamana, dar variaza in functie de subiectele pe care le abordez sau de cat de ocupata sunt. In mod obisnuit, am 3-4 posturi pe saptamana. Lectura de sambata dimineata (https://www.stylediary.ro/wordpress/category/lazy-week-end-reading/ ) – un rezumat saptamanal al celor mai interesante articole despre lumea si industria modei – imi solicita timpul si atentia destul de mult, la fel si articolele care implica documentare serioasa (cand e vorba de anumite fotografii sau informatii mai tehnice). Este cazul posturilor legate de istoria modei (Nu mai traim varsta inocentei – https://www.stylediary.ro/wordpress/2012/05/23/nu-mai-traim-varsta-inocentei/), de cele in care fac paralele intre moda si tehnologie (Lectii de tehnologie, lectii de moda – https://www.stylediary.ro/wordpress/2010/06/16/lectii-de-tehnologie-lectii-de-moda/) sau cele legate de tendinte (Culorile toamnei 2013 – https://www.stylediary.ro/wordpress/2013/09/29/culorile-toamnei-2013-pantone-fall-2013-fashion-report/).

Am multe surse de inspiratie. Cand scriu posturi cu recomandari stilistice practice, pornesc de la discutii cu clientele mele de personal styling&shopping (http://imagematters.ro/servicii/personal-shopping), de la intrebari adresate mie in timpul workshopurilor Style Conversations (https://www.stylediary.ro/wordpress/cursuri-si-ateliere-de-stil/intalnirile-style-conversations/) sau pur si simplu plecand de la contexte pe care le observ: felul in care ne imbracam pe strada in functie de anotimp (Update al tinutelor de toamna -https://www.stylediary.ro/wordpress/2013/09/20/update-al-tinutelor-de-toamna-2/) , tipare de shopping, banalitatea unor tinute  si idei simple prin care le poti transforma (Tristetea banalului – https://www.stylediary.ro/wordpress/2011/01/18/tristetea-banalului/), practic intrebarile care preocupa multe femei si pentru care sunt necesare sfaturi „la obiect”…

Rareori gasesc inspiratie in alte articole, bloguri sau siteuri, prefer sa abordez altfel lucrurile. In locul de a vizita bloguri obisnuite de fashion si street style, prefer sa caut in online ilustratiile si fotografiile potrivite pentru atmosfera de pe Style Diary. That Kind of Woman (thatkindofwoman.tumblr.com), Glamorous Chic Life (glamorouschiclife.tumblr.com), Musings In Femininity (musingsinfemininity.tumblr.com), Oui Bien Sur (oui-bien-sur.tumblr.com), A Gentle Woman (agentlewoman.tumblr.com), Une Femme Parfaite (unefemmeparfaite.tumblr.com), Matchbook Mag (matchbookmag.tumblr.com) sunt cateva dintre cele pe care le vizitez aproape zilnic.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia: Care a fost cel mai de succes articol al tau si cum ii explici succesul

Irina Markovits (The Style Diary): De-a lungul timpului am avut foarte multe articole neasteptat de urmarite, comentate, placute de cititoare. N-as stii sa iti spun care a fost „cel mai de succes”, dar trei dintre cele relativ recente care au devenit populare: Un update al tinutelor de toamna partea 1 (https://www.stylediary.ro/wordpress/2013/09/19/update-al-tinutelor-de-toamna/) si partea 2 (https://www.stylediary.ro/wordpress/2013/09/20/update-al-tinutelor-de-toamna-2/) si Detaliul care omoara (https://www.stylediary.ro/wordpress/2012/08/22/detaliul-care-omoara/).

Motivele pentru sucessul articolelor mele sunt diverse: fie sunt sfaturi si explicatii foarte concise, insotite de o fotografie buna – lucru care ajuta la vizualizarea tinutei sau punerii in practica a sfatului, fie am abordat un subiect cu care cititoarele rezoneaza in mod special.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia: Intr-un articol cu continut fashion, ce crezi ca conteaz? mai mult pentru vizitatori, subiectul ales sau stilul in care este scris?

 Irina Markovits (The Style Diary): Cred ca depinde foarte mult de tipul de blog pe care este postat. In cazul unui blog de personal style, unde autoarea sau autorul se fotografiaza in diverse outfituri si accentul este pus pe mesajul vizual, cred ca pentru cititoare conteaza sa se poata identifica stilistic cu blogger-ul, sa gaseasca niste indicii stilistice pe care sa le poata aplica la propria garderoba.

In cazul unui blog cum este Style Diary, in care continutul este de tip editorial, sper ca pentru cititoare sa conteze in egala masura subiectul ales si stilul in care scriu. Un subiect obisnuit – sa zicem, tricoul cu dungi marinaresti – poate fi prezentat intr-un milion de feluri, cel mai banal fiind „hai sa vedem in cate feluri il purtam si cum il asortam”. Eu (https://www.stylediary.ro/wordpress/2013/07/18/dungile-bretone-de-cand-sunt-un-simbol-politic/) am ales sa il prezint pe blog din alt unghi, pentru ca imi doresc ca femeile care viziteaza Style Diary sa se imbogateasca, creativ, stilistic si intelectual, dupa ce imi citesc posturile.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): In zilele noastre sunt foarte multe asa zise bloguri de fashion, ce calitati trebuie sa îndeplineasc? o persoana care scrie despre fashion si cum ar trebuie sa arate/sa contina un articol bine scris?

Irina Markovits (The Style Diary): Din punctul meu de vedere, criteriul fundamental pentru un blog cu continut de calitate este ca bloggerul sa stapaneasca cu adevarat domeniul despre care scrie. Nu cred ca este necesar sa aiba studii de istoria modei, fotografie de moda sau stilism dar cu cat cunoaste mai bine domeniul (si cele tangentiale) si cu cat reuseste sa se exprime in scris sau vizual mai bine, cu atat blogul respectiv va creste in calitate. La polul opus, cu cat exprimarea este amatoriceasca (articole scrise prost, vizualuri de calitate redusa), iar ideile transmise sunt reduse la ceva „prins din zbor”, cu atat rezultatul este mai mediocru.

Cred cu adevarat ca in timp se va face o filtrare a blogurilor: faptul ca accesul la crearea unei platforme este gratuit si oricine poate lansa un blog, nu inseamna ca toate vor fi longevive, ca vor avea trafic sau cititori fideli. Din ce in ce mai mult, oamenii cauta continut de calitate, care sa ofere mai mult decat un rasfat de moment.

INTERVIU:Catalina Banica despre pasiunea pentru desene animate

8121_1235475969769_4603694_nCatalina Banica a iubit de cand se stie desenele animate. Blogul Desenele Copilariei exista pentru a aduce un zambet pe chipul fiecarui adult. Sandy Bell, Candy Candy, Sailor Moon, sunt desene care au capatat in mintea noastra, odata cu trecerea timpului, conturul copilariei.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): De unde a pornit impulsul de a face o pagina web dedicata desenelor din copilarie?

Catalina Banica (Desenele Copilariei): Ideea a apartinut colegei mele Ada Bogoevici care in 2008 posta pe diverse forumuri amintiri legate de animatiile copilariei. In acelasi an a pornit blogul Desenele Copilariei pe blogspot. In ianuarie 2009 m-am alaturat si eu.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care sunt primele 5 desene animate care sunt cele mai iubite de public? Motiveaza.

Catalina Banica (Desenele Copilariei): Sailor Moon, este animatia a doua generatii si cred ca de aici vine si succesul. Testoasele Ninja este si va fi o franciza care nu moare niciodata. Sandy Bell, pentru ca a adus in fata televizoarelor parinti, copii, bunici, si pentru ca suspina o tara intreaga odata cu ea. Si ar mai fi de mentionat aici desenele Disney si tot ce inseamna Hanna & Barberra. Nu as vrea sa dau titluri pentru ca mai toate sunt cautate.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):Care a fost cel mai solicitant articol pe care l-ai scris si ce a presupus acesta?

Catalina Banica (Desenele Copilariei): Cel mai solicitant articol a fost despre Motomartieni, sau Biker Mice from Mars, a durat in jur de 3 ore sa il scriu, deoarece am insistat foarte mult si pe caracterizarea personajelor, pe langa story si alte detalii de productie.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Descrie in cateva cuvinte publicul tinta al desenelor copilariei? 

Catalina Banica (Desenele Copilariei): Publicul tinta sunt in mare parte nostalgicii  si aici ma refer la cei care nu pierdeau desenele difuzate pe TVR 1 sau 2, dar si cei care au prins generatia de aur a canalului Cartoon Network. Majoritarea publicului ar fi de sex feminin, iar varsta este intre 18 si 34 de ani. Povestile sunt legate strict de succesul Sailor Moon si de faptul ca mai toate fetele isi inchipuiau ca sunt o Sailor, Sandy Bell si aici ma refer ca visau la un print calare precum Marc, iar baietii isi doreau o Furia Rosie Turbo din Saber Rifer, sau isi confectionau diverse arme ca sa semene cu Testoasele Ninja.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cat de mult dureaza documentarea pentru a scrie un post despre un desen animat?

Catalina Banica (Desenele Copilariei): Documentarea poate dura in jur de 2 ore, daca este o animatie mai obscura sau pur si simplu nu gasesti informatii, sau din contra, sunt prea multe informatii si trebuie sa te decizi mai exact ce vei scrie, sau poate dura si o jumatate de ora, daca stii exact ce vrei sa spui si ai cat de cat o structura.

Pasii ar fi sa cautam pe internet cand a fost produs filmul, de cine, casa de productie, cate episoade au fost, despre story in sine scriem pur si simplu ajutat de un wiki, ne luam pozele, sursa, cautam pe you tube un generic si cam asta ar fi. Folosim mult subscribe pe youtube la canale oficiale si de asemeni, folosim reader sau feedly pentru stiri. Avem un bookmark foarte stufos.

 

Mihaela Joita (Funky Psychologist) despre indrazneala de a crea un content funky

mihaela joitaFunky Psychologist cu motto-ul „Be afraid. Be very afraid!” ne-a cucerit de la prima vizita. Atat de mult incat am vrut sa cunoastem cine este omul din spatele acestui blog. 

Ce ne-a atras atentia? Mai intai setea de cunoastere (Cate carti poate sa citeasca persoana asta?) apoi stilul de a scrie (sincer, direct, catchy, plin de umor, autoironic, sensibil) si subiectele abordate (trecerea de la psihologie la viata, de la viata la psihologie).

Mihaela (Joita) are marele merit de a vorbi despre lucruri complicate intr-un stil lizibil, pe intelesul tuturor.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Când ai început sa scrii pe blog si de unde impulsul de a scrie?

Mihaela Joita (Funky Psychologist): M-am apucat de scris pe blog prin 2009. Nu stiu care a fost zvacul care m-a impins de la spate la momentul respectiv – mi-aduc aminte doar ca eram la master si lucram in paralel pe rupte la un job full time. Cred ca aveam nevoie de un spatiu al meu in care sa ma desfasor. Am jurnale din clasa a 6a, dar dupa cativa ani buni m-au dat afara din casa caietele si am simtit nevoia sa trec pe online.
La inceput, scriam doar pe teme psiho – faceam rezumate/recenzii la carti pe care le citeam, abordam diverse subiecte de psihoterapie de cuplu sau familie. Apoi, am devenit din ce in ce mai personala si am vrut sa povestesc si despre viata mea. Au fost multe experiente pe care le-am expus nu doar din dorinta de a impartasi sau de a ma elibera, ci si pentru a le oferi celorlalti o poveste cu care sa se poata identifica si din care sa invete. Cum a fost divortul si perioada imediat dupa, spre exemplu. Imi place sa vad cum mi s-a schimbat stilul de-a scrie de-a lungul timpului. Sau cum difera nuantele subiectelor abordate in functie de etapa prin care trec. Sau cum blogul a crescut odata cu mine. Acum, am oameni care ma bat la cap daca nu scriu saptamanal si asta imi da un sentiment placut de apartenenta.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): De ce funky psychologist? 

Mihaela Joita (Funky Psychologist): De ce funky psychologist? A fost o inspiratie de moment. Funky am fost intr-un fel sau altul dintotdeauna, latura de psiholog s-a alaturat si ea pe parcurs. Am terminat facultatea de psihologie, apoi am facut un master in evaluarea, diagnoza si psihoterapia copilului, cuplului si familiei. Eram in perioada in care citeam si ma documentam non stop, faceam practica la spitalul Obregia si traiam cu entuziasmul omului care se afla la inceput.

Funky – pentru ca voiam sa fac ceva diferit. De felul meu, imi repugna limbajul de lemn si catastifele care au fraze mai lungi decat o pauza de pranz. Cred ca un om retine mut mai usor un lucru daca i-l explici intr-un mod cat mai simplu si eventual presarat cu niste glume. Stilul serios nu m-a prins niciodata si sper sa n-o faca nici de-acum inainte.

Cred ca asta a fost elementul principal care a atras: faptul ca pot sa fac niste lucruri dificile foarte usor de inteles. Apoi, folosind si experienta personala ca referinta – asta le-a transmis oamenilor ca dincolo de texte, nu se afla inca un robotel, ci un om ca si ei.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cum caracterizezi stilul tau de a scrie? 

Mihaela Joita (Funky Psychologist): Hmmm…stilul meu de a scrie. Depinde foarte mult despre ce scriu (carti, locuri din Bucuresti, povesti despre si cu prieteni, dileme existentiale feminine despre barbati sau lucruri care mi se intampla pur si simplu). Pentru ca pot sa variez de la “pitici gratis in varianta feminina” (cum mi s-a spus de multe ori) pana la stilul intelectualo-nonconformist. Nu cred ca am un sablon. Depinde foarte mult de stare. Dar indiferent de asta, umorul este intotdeauna prezent. De la sarcasm, (auto)ironie pana la glume pe care nu te-ai astepta sa le auzi de la o tocilara premianta. Din ce mi s-a spus, am un stil “usor citibil”, cu care oamenii aparent se identifica. Altii imi spun ca e “wildly humorous with a bit of sarcasm”. Sau ca sunt extrem de directa si deschisa in felul in care ma exprim. Deci frumusetea e in ochii cititorului pana la urma.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Ai o structura atunci când scrii un articol?
Mihaela Joita (Funky Psychologist): Nu am o ordine pentru structura articolului, scriu mai mult intuitiv. Da, de obicei pun o poza sugestiva sau un titlu mai puternic care sa atraga atentia, dar textul curge si atat.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care a fost cel mai citit articol al tău si carui fapt crezi ca se datorează acest lucru?

Mihaela Joita (Funky Psychologist): Am avut doua articole care au fost apropiate ca scor la numar de vizualizari: cel in care imi anuntam divortul si apoi cel in care vorbesc despre teama de schimbare si despre cum poti sa o gestionezi. Primul – stii cum se spune: sunt doua lucruri sigure in viata – taxele si moartea. Ar trebui sa puna si despartirile pe lista asta. Toti trecem prin asa ceva la un moment dat si avem nevoie sa stim ca nu suntem singuri in tot procesul. Faptul ca citesti o poveste asemenatoare cu a ta iti mai scade nivelul de anxietate si iti da incredere ca o sa fie bine in final. Am observat ca de-atunci, numarul de cititori mi-a crescut constant, deci probabil au vrut sa stie cum se termina povestea.
Al doilea este probabil unul dintre cele mai caracteristice postari pentru stilul meu. Pentru ca imbin psihologia cu experienta personala. Toti trecem prin etape stresante: schimbare de job, schimbare de casa, schimbare de partener sau chiar de principii de viata. Uneori, teama de a face un pas diferit ne face sa paralizam si sa ramanem in loc (cu depresia sau anxietatea de rigoare). Eu mi-am impartasit experienta cu tot cu lectii invatate. Probabil ca asta le-a dat curaj si i-a motivat si pe altii sa faca ceva la randul lor.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cat de mult contează felul in care expui content-ul (partea de layout) si cat de mult conteaza ce spui si cum spui?

Mihaela Joita (Funky Psychologist): Partea de layout cred ca este prea putin relevanta (desi unii cititori mi-au spus ca s-au oprit pe blog pentru ca le-a placut culoarea verde, spre exemplu). Este relevanta in ideea de a face textul usor accesibil si de citit. Este relevanta in masura in care spune ceva despre mine. In rest, nu merg foarte mult pe partea de “briz-briz-uri”. Cel mult, mai am o poza care sa exprime starea mea din ziua respectiva sau un link catre o melodie pe care o ascult obsesiv.

Partea esentiala este textul – ce, cat, cum scriu. Si de obicei scriu rar, dar mult. Si cu pasiune.

Cum comunicam? 5 caracteristici de care trebuie sa tii cont atunci cand emiti un mesaj

solutie„Solutie” reprezinta  cuvantul magic atunci cand vine vorba de industria comunicarii. Paradoxal, solutii par a fi peste tot, caci toata lumea se lauda ca detine o solutie. Si totusi, asa-zisele solutii nu penetreaza. De ce? Fiindca importam masiv (solutiile noastre functioneaza precum niste retete care sunt luate de aici si puse acolo).

Facem asta fiindca e cea mai usoara cale, in timp ce a porni de la 0 si a gasi solutia x la problema y, cot la cot cu clientul, ar fi mult mai dificil. Avem nevoie de solutii “user friendly”, care pornesc de la probleme reale si raspund unor nevoi reale. Avem nevoie de solutii autentice, conectate la realitate. De aceea, AUTENTICITATEA este un prim pas spre inima consumatorului.

Oamenii s-au saturat sa fie “periati” si apoi “poftiti” afara, pe usa din spate (asta pentru ca pe noi ne intreseaza sa primim acel “like” si ulterior uitam ce vor ei, ce isi doresc sau ce anume le lipseste). Smile-uri peste tot intr-o lume fara zambet, o lume care a uitat sa asculte. ASCULTAREA este deci un al doilea pas. Numai atunci cand brand-urile asculta cu adevarat, vor reusi sa produca engagement si sa castige increderea utilizatorilor.

Lumea onlinsocial-media-branding2e este una rece, prietenii nu sunt prieteni, iar publicitatea ne vaneaza din toate partile. Oferte sunt peste tot. Toti vor ceva de la tine, in timp ce putini iti daruiesc fara sa astepte nimic in schimb. Utilizatorii se simt agasati si o prima forma de aparare este ignorarea tuturor mesajelor care apar pe ecranul monitorului. DARUIREA este asadar un al treilea pas.

Atunci cand DAI, reusesti peste noapte sa fii simpatizat si castigi un loc in inima consumatorului. In momentul in care cineva primeste ceva, din senin, fara sa i se ceara altceva in schimb (totul lasat la libera alegere), vei crea o impresie care persista in mintea consumatorului.

LIBERTATEA este un alt pas. Nimeni nu trebuie sa impuna nimic nimanui. In momentul in care intervii in mesajul de comunicare si obligi utilizatorul sa faca anumite lucruri (like&share, comment si postare pe Facebook), acesta se simte constrans. Chiar daca va face acele lucruri, actiunea lui nu vine dintr-o convingere interioara, ci pur si simplu urmeaza niste indicatii. Cu alte cuvinte, daca oamenii nu vorbesc din proprie initiativa, atunci actul comunicarii nu te ajuta cu nimic, pe tine, ca brand.

Ultimul pas este SINCERITATEA. Orice ai spune, nu cauta sa impresionezi, sa exagerezi, sa amagesti, ci exprima-te sincer. Nimic nu atrage mai mult ca the real thing. Oamenii  empatizeaza cu vulnerabilul, de aceea n-ar trebui sa-ti fie teama sa te arati asa cum esti, sa vorbesti despre lipsuri si greutati, despre esecuri, nu numai despre succese.

Se spune ca fiecare dintre noi serveste pe cineva la un moment dat. Cu alte cuvinte, cu totii suntem clientii cuiva, fie in interactiuni de tipul “sef-angajat”, fie in interactiuni de tipul “firma-prestator de servicii”, conform principiului “cineva are o nevoie si altcineva i-o satisface”. La baza, lucrurile sunt simple. De aceea, atunci cand realizam un mesaj, n-ar trebui sa avem in vedere o companie, ci oamenii. Vorbim cu oameni, nu cu ziduri. Si in online lucrurile stau la fel, caci utilizatorii sunt oameni, iar mesajele nu trebuie sa fie scrise pentru mase, ci avand o anumita persoana in minte.

Si, pentru a verifica validitatea mesajului, punem vechea intrebare a lui Ogilvy: “Mama ta ar citi asta?”

 

INTERVIU: Robert Katai despre pasiunea pentru continutul digital vizual

robert kataiRobert ne vorbeste in randurile de mai jos despre pasiunea pentru Instagram, pasiunea pentru continutul vizual in format digital. Proiectul Instagramology s-a nascut din dorinta de a arata posibilitatile nelimitate ale continutului vizual, ce este acesta, cum poate fi folosit, ce influienta are asupra celor care interactioneaza cu el. Robert afirma ca vizualul e mult mai aproape de consumatori deoarece confera produselor unui anumit brand acel touch personal care are rolul de a stabili o legatura emotionala cu utlizatorii. Dar, sa-l lasam pe el sa ne spuna mai multe:

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cand ai inceput blogul instagramology.ro si cum de ti-a venit aceasta idee?

Robert Katai (Instagramology): De fapt, blogul a pornit de la o conferință. După ce am organizat prima conferinţă despre Instagram din România am lăsat site-ul în paragină. Da, recunosc, e vina mea. Apoi am mai postat nişte articole pe instagramology.ro dar totul doar să fie acolo.

Nu neapărat căutam să fac ceva cu site-ul acela. Dar lucrurile s-au schimbat la un telefon când un prieten de-al meu, Dragoş Alexa, m-a „certat” cu blogul Instagramology. Mi-a zis aşa „Mă, tu îţi dai seama ce poţi face cu blogul acela? Câtă lume poţi ajuta şi mai ales dacă ai o pasiune pentru Instagram de ce nu ai scrie şi pe un blog dedicat instagramului?” Acum îţi dai seama că în momentul când am închis telefonul, am fugit acasă, mi-am schimbat tema de blog şi m-am apucat de treabă. De atunci blogul Instagramology este în picioare. Şi nu doar la nivel de blog, ba chiar la nivel de proiecte. Pentru că Instagramology a devenit un brand în România sub umbrela căreia s-au organizat diferite evenimente şi proiecte.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):  Cate ore pe zi iti ocupa scrierea pe blog si cum iti alegi subiectele?

Robert Katai (Instagramology): Well…e o întrebare destul de ciudată. Poate chiar clişeică pentru un blogger care scrie din pasiune despre un subiect pe un blog. Depinde ce e blogul pentru fiecare.Pentru mine Instagramology nu e doar un blog. E un proiect ce se dezvoltă încet încet şi care, sper eu, răspunde la multe întrebări legate de Instagram.

Dar ca să-ţi răspund şi la întrebare pot spune că undeva la 1 oră pe zi. Asta în cazul în care scriu un articol. Cât despre subiecte, păi astea sunt diferite. De la instagrammerul săptămânii şi până la noutăţi sunt articole diferite. De aceea nu am o oră anume. Dar chiar, când faci ceva din pasiune tu cronometrezi?:)

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Ce inseamna pentru tine un articol bine scris?

Pentru mine un articol bine scris înseamnă un articol care trezeşte în mine o emoţie. Un articol ce mă face să zâmbesc ori ce-mi dă de gândit. Ştiu că sună destul de clişeic (parcă prea multe clişee, nu-i aşa?) dar chiar aşa e.

Mai degrabă întreabă-mă ce înseamnă pentru mine un status bine scris? Pentru că stau mult timp pe instagram studiez statusurile oamenilor care trebuie să fie în concordanţă cu imaginea postată de ei. Noah să vezi tu acolo emoţie generată:) Nu degeaba Instagram este un generator de emoţie vizuală.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):  De ce crezi ca vizualul are un impact atat de mare? Ce fel de vizual prinde?

Robert Katai (Instagramology): Pentru că vizualul comunică pe limbajul tuturor. O imagine cu un poliţist ce dirijează traficul va fi întotdeauna un poliţist ce dirijrează traficul, chiar şi dacă oameni de mai multe naţionalităţi vor vedea aceea imagine.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): La nivel corporate, cum ar trebui sa se prezinte o companie d.p.d.v. vizual?

Robert Katai (Instagramology): O companie ar trebui să se prezinte exact cum e ea. Atât de simplu. Fără imagini stock. Oamenii cumpără de la oameni, nu de la branduri. Iar oamenii uneori sunt supăraţi, alteori sunt veseli, alteori îndrăgostiţi sau frustraţi. Desigur, nu vei vedea niciodată o companie care să-şi publice imaginile cu oamenii frustraţi din companie dar mai multă transparenţă ar ajuta mai mult.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cum ti-a schimbat acest blog viata?

Robert Katai (Instagramology): Uneori în bine iar alteori în rău. Pentru că ăsta-i purul adevăr. Uneori eşti frustrat pentru că nu ai ce să scrii deşi mâinile tale deja stau de 10 minue pe tastatură şi aşteaptă comanda creierului. Dar tu nu, nimic, şi stai şi aştepţi. Aş fi ipocrit să nu zic că de multe ori am vrut să renunţ la blogging. Da, am vrut să renunţ la blogging pentru că îmi dădea prea multă bătaie de cap, pentru că nu-i vedeam rostul şi pentru că nu mă ajuta la nimic, în momentul acela. Dar pentru că am avut lângă mine persoanele potrivite am continuat să merg mai departe. Bloggingul poate să-ţi schimbe viaţa atât cât îi dai tu voie.

 

Robert Stanciulescu (Logistic-specialist.ro) ne spune ce presupune scrisul despre logistica și supply chain

rsRobert Stanciulescu, omul din spatele site-ului logistic-specialist.ro, discută despre supply chain, logistica și management, într-un mod personal, conectat la realitățile actuale.

 

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): De unde ideea site-ului logistic-specialist.ro?

 Robert Stănciulescu (Logistic-specialist.ro): De fapt, logistic-specialist.ro, este un blog care era atașat până în urma cu 3 luni site-ului logistic-specialist.com, iar asta o spun ca sa fac legătura cu ideea. În urma cu mai multi ani când am pornit business-ul de consultanta logistica și supply chain mi-am dat seama ca aveam o problemă, anume ca eu știam ce știu și ce pot sa fac, dar nu știau potențialii clienți.

În business-ul de consultanta reputația și know-how-ul consultantului sunt cheile de succes. Eu nu puteam demonstra, punându-ma în pielea clientului, nici-una din astea, mai bine spus potențialii clienți nu știau ce știu eu și ce pot sa fac. Și atunci a venit ideea unui blog în care sa le povestesc câte ceva din experiența mea, iar ei, citind ceea ce scriu acolo, să se regăsească în problemele prezentate și sa vadă ca soluțiile prezentate sunt ceea ce aveau nevoie, sa vadă ca au astfel de probleme în afacerea lor, sa vadă ca exista soluții și ca exista cineva care a mai făcut asta și care ii poate ajuta. Acela a fost startul logistic-specialist.ro .

 Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care sunt sursele tale de documentare și pe ce criterii iți alegi subiectele?

 Robert Stanciulescu (Logistic-specialist.ro): Exista o singura sursa de documentare: experiența mea de până acum în ceea ce privește rezolvarea problemelor de business în zona de supply chain, logistica și management. Eu nu scriu din cărți, cu toate ca am citit destul de mult în aceasta zona, dar am realizat ca ceea ce scrie în cărți e ok doar dacă reușești sa adaptezi la ceea ce se întâmpla în viața reala a unui business.

Teorie știm toți, iar dacă nu o știm mergem la câteva cursuri și o învățam, însă ceea ce face diferența este cum transpunem aceasta teorie în practica și cum știm sa rezolvam ceea ce nu e scris în cărți. Experiența mea, ca sursa de documentare, are și avantajul ca e a mea și nu e încă scrisa în nici o carte.

Subiectele ma aleg ele pe mine :). Interacționând cu mulți oameni și cu business-uri din diverse industrii îmi dau seama ca anumite lucruri trebuiesc scrise și spuse și altora ca sa încerca sa evite din problemele cu care alții au avut de-a face. De obicei scriu un articol despre ceea ce mi se pare interesant și relevant pentru oamenii care citesc blogul și încerc ca după ce au citit un articol sa învețe ceva de acolo, sa tragă o concluzie utila.

 Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cât durează, în medie, scrierea unui articol si care a fost cel mai vizualizat articol de pana acum?

 Robert Stanciulescu (Logistic-specialist.ro): Un articol îmi ia puțin, maxim 1 ora, deoarece înainte de a-l scrie deja e creionat în capul meu și deja lucrurile sunt cursive și aranjate în ordinea lor fireasca. „Creionarea în cap” durează mai mult deoarece am obiceiul sa las ideea să se „dospească” mai mult timp deoarece îmi mai vin tot felul de alte idei pe lângă, idei care îmbunătățesc articolul. De ex acum creionez un articol pe care nu l-am scris de vreo luna și tot îmi vin idei la el.

Cel mai vizualizat articol a fost cel legat de calculul consumului de combustibil, e un articol în care descriu vreo 3 metode de calcul a consumului de combustibil la o mașină. Cine dorește în poate citi aici: http://logistic-specialist.ro/?p=82

Al doilea articol ca și număr de vizitatori a fost cel legat de calculul costului pe km (poate fi citit aici: http://logistic-specialist.ro/?p=82 ), iar al treilea este cel legat de aplicația de management al flotei pe care am dezvoltat-o, se numește WebPark (poate fi citit aici:http://logistic-specialist.ro/?p=145)

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): In ultima vreme articolele scurte sunt tot mai căutate, crezi ca utilizatorii sunt gata sa citească orice fel de articol, indiferent de mărime, atâta timp cât informația ii interesează? Dacă da, motivează.

 Robert Stanciulescu (Logistic-specialist.ro): Părerea mea e, ca trăim într-o lume în care viteza este ceea ce ne caracterizează. Vrem totul rapid: livrări rapide, mașini rapide, mâncare rapidă, internet rapid etc, și tendința este de a lua informația cât mai rapid, de aceea oamenii au tendința de a dori articole scurte.

Exista însa și reversul medaliei: informația rapida bruta, neprelucrata și neinteleasa nu este de folos. Toată lumea știe cum se calculează consumul de combustibil, e ceva elementar dacă ai mașina, însă nu toți cei care au mașina și au aceată informație pot performa în obținerea de rezultate bune în ceea ce înseamnă consumul de combustibil la o flota. Informația luata așa, ca și mâncarea rapidă care îți potolește foamea pe moment, dar e dăunătoare pe termen lung, te face mai deștept pentru 2 secunde dar nu te face mai performant.

În zona de management oamenii au nevoie de informații mai detaliate și de aceea trebuie sa le oferi cât au nevoie fără a face povestiri nemuritoare dintr-un articol. Eu scriu un articol ca și cum l-aș povești celui care îl citește și vreau să-i povestesc atât cât îl ține atent, nu mai mult.

 Iulia Cimpoeru (Contentpedia) Care sunt primele 3 elemente de content pe care oamenii le cauta într-un articol?

 Robert Stanciulescu (Logistic-specialist.ro):  Am să enumăr 3 elemente și cu ceva explicații:

  • relevanta – un cititor va rămâne la un articol dacă este ceea ce îl interesează, dacă îl ajuta sa își clarifice problemele pe care le are sau sa înțeleagă lucruri pe care până atunci nu le-a înțeles;
  • sa învețe ceva din ceea ce a citit – sa plece, măcar, cu o informație folositoare lui după ce a citit articolul respectiv;
  • să se regăsească în ceea ce citește – sa regăsească probleme cotidiene și, dacă se poate, soluții la problemele pe care le are.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Ce crezi ca contează mai mult, cum vorbești despre un subiect sau ceea ce spui? Motivează.

 Robert Stanciulescu (Logistic-specialist.ro): Din punctul meu de vedere ambele și am să-ți spun o poveste: cu ceva ani în urma lucram la o companie și vroiam sa scoatem pe piața un serviciu inovator (ideea mea :)). Vindeam un serviciu X care pe noi ne costa 0.2 RON (e doar un exemplu), iar prețul la care vroiam să-l vindem era de 0.45 RON. Ii aratasem proprietarului firmei toate datele legate de costuri pe fiecare element și ne-a dat aprobarea sa trecem la treaba.

Am fost la primul client și din discuțiile cu el ne zice: „e ok serviciul vostru dar așa vrea sa mi-l dați la prețul de 0.35 RON”. Eu aveam aprobare sa pot scădea fără întrebări suplimentare până la 0.4 RON. I-am spus clientului ca o să revin, am plecat de la el și în drum spre birou îl sun pe proprietarul firmei și ii povestesc, iar la sfârșit îi zic ca vrea sa lucreze cu noi dacă ii dam un preț de 0.35RON.

Tipul face un calcul rapid și zice: ”Adică vrea un discount de 20 și ceva la suta?, Nu vreau zice, e prea mare discount-ul, nici lu’ mama nu ii dau discount-ul asta”. Și a închis telefonul.

Modul de prezentare al problemei e foarte important pentru ca dacă prezinți bine poți câștiga sau poți pierde, ca în cazul de mai sus. Dacă eu ii spuneam domnului: „Știi, pe noi ne costa 0.2RON și îl vindem la 0.35RON, e ok?” în mod inevitabil răspunsul ar fi fost: „Da, ce mai aștepți?”

De atunci am învățat ca sunt mai multe moduri de a spune același lucru și ca e bine să-l folosești pe cel mai bun, cel mai bun însemnând cel care te ajuta sa îți atingi scopul. Din păcate nu tot timpul reușești să faci asta, dar pe măsura ce lucrezi la acest aspect evoluezi și vei putea alege variante din ce în ce mai bune de a vorbi, prezenta un subiect.

Eu înclin însă balanța spre ceea ce spui deoarece un ambalaj bun cu un produs prost se va vinde bine o perioada scurta de timp pe când un produs bun cu un ambalaj nu chiar așa de bun se va vinde mai greu la început până îl descoperă clienții, iar apoi ambalajul nu prea va mai avea așa mare pondere.

 

Cristina Stavri (The Reading Effect): „Un text de calitate contine o parte din omul care l-a scris”

1240584_1410420165840033_1111397562_n

Blogul Cristinei, The Reading Effect, este scris cu pasiune si talent! Vezi acest lucru inca de la primele randuri citite, cuvintele curg, astfel incat, nici nu simti ca citesti. Mai mult, traiesti ceea ce autoarea a vrut sa-ti transmita.  Un content de calitate misca – crede Cristina. Iar atunci cand scrii despre „ceva ce iti place foarte mult sau despre ceva ce te enerveaza foarte tare”, succesul este doar o problema de timp.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):  De unde pasiunea pentru blogging? 

Cristina Stavri (The Reading Effect): Am crescut invatand o poezie pe zi si apoi scriind o poezie pe zi. Bunica mea a fost cea care m-a impins de la spate sa citesc si apoi, vazand ca am o oarecare pasiune pentru scris , sa scriu. Apoi in clasa a 12-a stiam sigur ca imi place sa scriu si am hotarat sa merg la facultatea de Jurnalism . Blogging-ul a fost si este un mod de a impartasi prietenilor mei lucrurile amuzante, frumoase, triste, enervante, interesante pe care le observ sau pe care le traiesc. Am creat acest blog tot “impinsa de la spate” , de data asta de cativa prieteni carora le tot trimiteam epistole amuzante pe e-mail. Intr-o zi mi-au spus mai multi dintre ei “de ce nu iti faci un blog?” Si am facut-o. Trebuie sa recunosc insa ca de atunci scriu mai rar si mult mai cenzurat.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Ce te-a facut sa-ti denumesti blogul „The Reading Effect”?

Cristina Stavri (The Reading Effect): Sunt convinsa ca pasiunea mea pentru scris se datoreaza pasiunii mele pentru citit. Cred ca un om care nu citeste, nu poate scrie. In primul rand pentru ca nu are cu ce sa scrie. Daca vrei sa exprimi o idée, un gand, o senzatie, ai nevoie de cuvintele potrivite. Nimeni nu doarme cu Dex-ul sub perna. Toti cei care scriu, mai intai au citit. Si asa mi-a venit ideea.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Atunci cand scrii un articol, ai in minte o structura?

Cristina Stavri (The Reading Effect): Cand scriu un text de obicei il scriu dupa modelul introducere-cuprins-incheiere.  Mai am momente cand scriu si altfel. Fara introducere sau incheiere. Trantesc pur si simplu cuprinsul gandurilor care nu imi dau pace si gata. Iese un text. Asa am si inceput sa scriu. Intai un jurnal, apoi un text de sine statator si asa mai departe. De obicei scriu daca imi place ceva foarte mult  sau daca ma enerveaza foarte tare.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cum definești tu un content de calitate, cum ar trebui sa arate, ce ar trebui sa contina?

Cristina Stavri (The Reading Effect): Cred ca un text de calitate e acela care transmite ceva. Un text in care cineva se regaseste. Ar trebui sa fie scris corect gramatical si ar trebui sa contina o parte din omul care l-a scris. Pur si simplu emotia cu care cel care a scris s-a apucat sa scrie. Un content de calitate e cel care starneste. Pozitiv, negativ dar misca ceva.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care sunt primele  trei calități pe care un post de blog ar trebui sa le conțină? 

Cristina Stavri (The Reading Effect): Imi plac foarte mult blogurile-jurnal. Imi place sa citesc experientele altor oameni. Imi place sa ii cunosc, sunt o fire foarte prietenoasa. Imi plac blogurile care contin informatiil utile si interesante: cum se face o prajitura, ce carte frumoasa a mai aparut, ce film bun ruleaza. Insa nu (doar)  blogurile informative ci acelea cu suflet, in care autorii scriu si parerile lor despre ceea ce recomanda.

Anca Spatariu (bloodie.ro) despre acele lucruri care fac diferența când vine vorba de blogging

anca spatariuCuvintele sunt pentru Anca Spatariu un mod de a fi, de a trai și simți. De profesie copywriter, Anca si-a început blogul, bloodie.ro, din nevoia intrinseca de a se exprima, de a spune acele lucruri care nu se spun cu voce tare…

 Pe parcurs, odată cu trecerea timpului, și-a dat seama, ca blogul a ajuns sa facă parte din ea, viata nu s-ar desfășura la fel dacă nu ar scrie. Talent literar, pasiune, cultura – care sunt acele lucruri care fac diferența atunci când vine vorba de blogging? De ce unii bloggeri ajuns sa fie citiți și alții nu? Ce aduce recunoașterea?

 Despre aceste lucruri discutam în interviul de mai jos.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Când ai început blogul și  ce te-a determinat să scrii?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Nu știu dacă este un clișeu sau o abordare romantică, însă mi-ar plăcea să pot spune că am ales să creez un blog pentru că aveam ceva de transmis lumii. Adevărul este că ideea de blog a încolțit în mintea mea datorită sutelor de gânduri care-mi trec prin minte în fiecare secundă și care arareori ajung în formă vorbită. Sunt o introvertită căreia îi este mult mai ușor să scrie decât să vorbească. Chiar și astăzi, după nu mai puțin de cinci ani de la primul articol scris, îmi vine greu să concep faptul că există oameni care își rup din timpul lor pentru a citi aberațiile mele. Poate că senzația de privat pe care mi-o oferă faptul că nu văd interlocutorul este cea care m-a ținut atât de multă vreme lipită de taste. Deși primul blog pe care l-am creat, blog care a sfârșit tragic după doar două săptămâni, nu seamănă deloc cu ceea ce este astăzi bloodie.ro, îi sunt totuși datoare pentru faptul că mi-a făcut cunoștință cu platforma WordPress. Vă dau cuvântul meu, primul blog era penibil si nu ar fi trebuit să vadă lumina… internetului.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): De ce  bloodie.ro?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Așa cum scriam și în pagina „About”, pseudonimul nu are nicio conotație sângeroasă. Mi-am ales acest alias în urmă cu vreo zece ani, cu mult înainte de apariția blogului așadar. Totul vine de la culoarea părului meu care pe-atunci avea o frumoasă nuanță sângerie. Cine știe? Eram în adolescență. Se prea poate să fi contribuit puțin și faptul că ascultam un rock greu și ergo noul nume pica la țanc. Există persoane care mi se adresează așa. Și dacă la al doilea prenume n-aș răspunde niciodată, când se strigă „Bloodie”, întorc capul. Mi se pare ușor penibil astăzi, dar mi-am făcut un brand și țin de el. De-oi scrie vreodată o carte însă, promit s-o semnez cu Anca Spătariu.  Am eu o vorbă pe blog: „N-o să se găsească bărbat suficient de fraier ca să mă ia de nevastă”, prin urmare „Spătariu” rămâne. N-am semnat cu numele din buletin la începuturi pentru că îmi doream cu disperare anonimatul. Cumva, parcă-mi era rușine cu ceea ce gândesc. Și-mi era rușine de faptul că am ales să fac public ceea ce mintea mea debita tacit. Anonimatul, c-am vrut sau nu, s-a risipit repede. La fel de repede s-a dus și rușinea. Pseudonimul a rămas.

Fun fact: N-ai crede câtă lume citește blondie! Mă calcă pe nervi, bineînțeles. Dacă ar fi să îmi fac astăzi un blog, probabil că aș opta pentru numele meu sau cel puțin pentru un nume alături de care nu trebuie să ofer de fiecare dată explicații de scriere (exact ca englezescul „bloody”, numai că nu e cu „y”, e cu „ie”).

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Unde iți găsești subiectele? Cu alte cuvinte, ce te inspira? 

Anca Spatariu (bloodie.ro): Nu s-a întâmplat prea des să caut subiecte, dar ca orice blogger sau scriitor, am avut și eu partea mea de sindrom al foii albe. De cele mai multe ori mă găsesc subiectele pe mine. Am scris adesea articole pe care cititorii și prietenii le numesc „depresive”. O estetică a urâtului, dacă vrei. Nu sunt o persoană în permanență tristă și nu sunt nici urmașa lui Edgar Allan Poe. Pur și simplu, suferința, dorul și alte sentimente nu atât de roz mi se par cele care conturează cel mai bine idei. Sunt cele mai sincere. Și apoi, despre râuri albastre și fluturași poate scrie oricine. Pe lângă sforțările mele beletristice, scriu despre ceea ce îmi place și îmi ocupă timpul. Scriu despre teatru, operă, festivaluri, concerte etc. Chiar și despre bere uneori.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Ai o structura pe care o respecți atunci când scrii un articol sau lași inspirația sa te conducă?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Nu, nu am o structură. Poate că acesta este un defect al meu. Atunci când scriu, pur și simplu vărs pe pagina digitală gânduri vrac. Dacă ar fi să așez cu grijă cuvintele, sunt convinsă că m-aș pierde repede în amănunte și aș pierde din vedere esențialul. Mulți m-au întrebat cât timp lucrez la un articol și o mare parte dintre aceștia a fost surprinsă să afle că timpul este destul de scurt. Totuși, văd cumva o evoluție de la stilul dezlânat pe care îl aveam mai demult la stilul pe care îl am astăzi. Cred că se datorează faptului că acum îmi mai amintesc să și respir între idei și nu încerc să le spun pe toate de-odată sau să iau ideea de la mijloc ca și cum cititorii ar avea, ca-n seriale, o secvență „previously, in bloodie’s mind, (…)”. O altă cutumă nesănătoasă este faptul că nu-mi citesc niciodată articolele. Ar trebui, știu asta, dar când sunt atâtea lucruri frumoase de citit, ce rost are să citesc o idee pe care o cunosc deja? J Am noroc de oameni drăguți care mă citesc și mă corectează când scap câte un typo. Le mulțumesc!

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):  Crezi ca contează mai mult ce spui sau cum spui? Subiectul unui articol sau stilul?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Cred că poți face blogging dacă posezi măcar una dintre ele. Sunt oameni pe care îi citesc pentru stilul savuros, deși subiectele nu sunt originale, și oameni pe care îi citesc pentru subiectele pe care le abordează, deși nu au veleități artistice de expunere. Am spus că poți face blogging dacă ai una dintre ele, dar blogging de calitate faci dacă le ai pe amândouă. Aș zice, prin urmare, că sunt importante deopotrivă.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care a fost cel mai citit articol al tău si de ce crezi ca utilizatorii l-au ales tocmai pe acela?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Din portofoliul celui mai recent blog (scriu din 2007, dar bloodie.ro a prins viață doar la începutul lui 2013), cel mai citit articol a fost cel în care povesteam cum m-am mutat eu ca țiganul cu cortul prin Timișoara și ce experiențe de chiriaș am avut. Totodată ofeream și sfaturi pentru cei care doresc să se mute într-un apartament nou. Cred că a fost atât de share-uit și apreciat datorită informațiilor utile spuse pe un ton tragi-comic. Eu știu că acest fel de articole „prinde” la public, însă nu pot renunța la acel gen mai necomercial care îmi face atât de multă plăcere. E drept, nu tot timpul am starea necesară pentru el, însă niciodată nu va dispărea de tot. Pentru asta m-am apucat de scris! Voi fi eu așa cum sunt și sunt sigură că se va găsi și cine să mă citească.