Marketingul românesc în 2017: digitalul = instrument loializare / fidelizare

Rezultatele studiului Trenduri dot ro marketing online / digital 2017 au fost publicate aici. Acestea scot în evidență, în primul și în primul rând, concentrarea pe loializare a clienților, trend pornit încă din 2016.

În cadrul ediției 2017 au fost 253 de participanți, cu experiență medie în marketing online de 4 ani și 3 luni, iar din punctul de vedere al poziției în relația cu marketingul: 57,89 % BUSINESS OWNERI, 15,78% DIGITAL MARKETERI, 14,56% MARKETING MANAGERI, 10,52 SALES MANAGERI, 1,25 % ALTE FUNCTII

Marketing 2016 VS 2017

Dacă pentru 2016 marketerii au menționat up-sell, dezvoltarea relației cu clienții și conectarea cu potențiali drept obiectivele prioritare, pentru 2017 marketerii au menționat în mod clar componenta de loializare / fidelizare.

trenduri-marketing-2017
Primele 3 obiective din punctul de vedere al priorității marketingului online / digital, pe o scară de la 1 la 10.

Există și un top 10.

Direcția principală a marketingului online/digital al companiilor se va orienta între loializare și fidelizare. Sunt în mod evident două cuvinte cheie pentru perioada 2016 – 2017.

Este o direcție și o strategie avută în vedere cu prioritate de către participanți. Loializarea / fidelizarea au reușit să obțină nota cea mai mare din punctul de vedere al priorității în activitatea de marketing.

Dintre cele peste 40 de obiective de marketing, prezentate în fiecare an participanților, în perioada 2015-2017, punctele cele mai multe au fost obținute de activități de relaționare cu clienții.

Iar astfel studiul scoate în evidență interesul deosebit al marketerilor cu privire la clienții deja existenți. Utilizarea marketingului digital pentru activarea acestora către noi tranzacții este o realitate conform datelor înregistrate.

Topul noilor obiective

Ca un trend al noilor obiective este de notat interesul prioritar pentru creșterea performanței. Locul 2 și 3 din lista de priorități este ocupată de obiective ce sunt corelate cu performanța și creșterea acesteia. Identificarea de noi oportunități poate releva nemulțumirea marketerilor cu privire la performanța canalelor deja existente.

trenduri-marketing-2017-1
Top 3 obiective din punctul de vedere al noutății lor. Topul este realizat din obiectivele de marketing noi, ce au înregistrat gradul de prioritate cel mai ridicat.

Și pentru acest top al noilor obiective există un top 10, ordonat în funcție de gradul de prioritate.

Top canale în care se va investi

Rezultatele pentru 2017 scot în evidență interesul deosebit pentru site, design, landing page-uri și în general zona de pagini web cu care o companie se prezintă în fața utilizatorilor / clienți sau potențiali clienți.

trenduri-marketing-2017-2

Vezi top 10 instrumente în care se va investi.

Dacă sunt suprapuse rezultatele studiului 2017, topul noilor obiective indică prioritatea maximă cu privire la creșterea performanței. Iar topul investițiilor indică,  extrem de clar, interesul pentru site, landing page-uri, site-uri de campanie.

Dacă ar fi să interpretăm per ansamblu ediția 2017: interesul deosebit pentru loializare / fidelizare a clienților, ce va fi realizată prin dezvoltarea de pagini web, având în vedere creșterea ratelor de conversie.

Marketing online / digital 2013 – 2017

Dacă este trasă o linie, Studiul trenduri dot ro marketing online/digital a relevat de-a lungul timpului interesul deosebit pentru social media, fie prin intrarea în social media, fie prin interesul pentru social media engagement, în primele ediții ale studiului (2013 – 2014).

Se pot spune multe. Se pot găsi multe interpretări, este un proiect complex.

Pe de-o parte se poate menționa faptul că în cadrul studiului realizat de Mediawrite participa în principal owneri de business / directori (aprox 50%). Restul de 50% este împărțit între marketeri de digital, oameni de marketing și/sau sales. Astfel tendința/trendul este formulat în principal plecând de sus în jos – raportat la factorii de decizie.

Educație în marketing digital

Educarea factorilor de decizie în domeniul marketingului online/digital este și el în sine un trend și o tendință. Familiaritatea cu care sunt înțelese diferitele obiective de marketing digital sau diferitele tactici de marketing digital participă în mod clar și la volumul de investiții atrase de un anumit canal/tactică marketing digital.

Spre exemplu, SEO este de departe una dintre cele mai cunoscute tactici de marketing printre participanții studiului. Cu toate acestea, investiția în această tactică de marketing online/digital nu a evoluat spectaculos, nu a cunoscut creștere sau scădere per ansamblu.

Popularitate tactici și practici

Creșterea și optimizarea ratelor de conversie cunoaște o creștere constantă încă de la prima ediție, în 2013, și până în momentul de față, în ediția 2017. Lucru ce poate fi explicat prin familiarizarea respondenților cu privire la tehnici mai avansate de a aborda marketingul online/digital.

Dar în joc intră și awareness-ul cu privire la un anumit instrument de marketing. Iar responsabili pentru acest awareness sunt și jucătorii din industria de marketing. Noile instrumente de marketing lansate și promovate de către jucători influențează studiul realizat.

Tu ce părere ai?

Mai puțin IT, mai mult IU

IT (Information Technology) este despre tehnologie, iar IU (Information Usage) despre folosirea tehnologiei informației. Am mai scris pe acest subiect tot aici. Tehnologia informației (contentului) e una, iar folosirea tehnologiei informației o alta.

Se întâlnesc pe ici și colo, dar sunt chestii totalmente diferite.

De mult prea multe ori se vorbește de IT când ar trebui să se vorbească de conținut, de activități simple de editare, redactare, corectare, scriere, documentare și nu în ultimul rând publicare.

Activități specifice artelor cuvintelor sunt asociate IT-ului și programării doar pentru că implică construcția a ceva și publicarea pe internet.

IT, CMS, IU

Tehnologia informației a produs servere, pe care tot tehnologia informației a dezvoltat CMS-uri – sisteme de management conținut. Mai departe un CMS intră pe mâna utilizatorului, iar de aici apar noi roluri în industrie.

Dacă ai un instrument informatic și îl pui în mâna unui utilizator de internet, apare și o nouă disciplină. Spre exemplu, software-ul desktop de grafică a dat naștere graficienilor în format digital. Software-ul de tranzacționare a dat naștere specialiștilor în tranzacționare.

Online, toți utilizăm site-uri. Dar utilizarea unui CMS, fie el blog, fie el pe un alt format de conținut digital, este o disciplină în sine de editare conținut. Content managerul, ca funcție/rol, este de foarte multe ori subestimat sau asociat nepotrivit cu cineva care doar dă copy&paste unui conținut pentru a-l publica online. De cealaltă parte, este asociat cu IT-ul care face și desface orice pare complicat.

Tot CMS este și un magazin online

În spatele unui magazin online stă un CMS. Este un CMS ce-l ajută pe comerciant să publice content de prezentare. Iar pe utilizatorul final îl ajută să navigheze prin acel conținut – ce reprezintă liste de produse, cu prețuri, cu fotografii, cu detalii tehnice și alte informații.

Dar privită de sus, o soluție eCommerce este un CMS.

Și nu este IT activitatea de operare a acestuia. Sunt zeci de mii, poate chiar sute de mii de oameni ce operează magazine online fără să fie IT. Sunt simpli content manageri pe diverse operațiuni ale unui CMS (soluție eCommerce).

Un site de știri nu e IT

În spatele tuturor site-urilor de știri nu stă altceva decât un tool produs de IT. Un CMS. Iar acesta este operat de jurnaliști sau content manageri. Iar operațiunile lor nu sunt unele din categoria tehnologiei informației, ci din categoria media, publishing, digital editing, etc.

Tu ai chema un jurnalist să repare un server?

În mod evident nu vei apela la cineva din media pentru a repara un server. Nu apelezi la cineva din media pentru IT. Astfel, nici atunci când ai probleme cu conținutul site-ului nu trebuie să apelezi la un IT-ist. În teorie cam așa ar trebui să fie normal.

Doar conținut publicat…

Conținutul mesajelor galeriilor este unul ce incită și stârnește controverse. Steagurile ce conțin mesaje afișate înainte meciurilor spun lumii întregi ceea ce sufletul fanului unei echipe simte sau gândește într-o anumită perioadă. Ironic, visător, strigător către luptă, conținutul mesajului cheie al galeriilor este o formă de comunicare prin conținut ce dă dovadă uneori de un profesionalism rar întâlnit…

Nu deținem adevărul, nu știm cu exactitate ce s-a întâmplat cu ocazia meciului Steaua – Manchester City, ce a avut loc pe Stadionul Național săptămâna trecută – înaintea căruia galeria stelistă a afișat un mesaj pro dinamovist.

Acest joc mediatic și de comunicare, practicat de băieții din galerie, este unul urmărit cu deosebit interes de mii, sute de mii, poate chiar milioane de spectatori. Coregrafiile și spectaculozitatea acestora sunt una, iar conținutul mesajelor de dinaintea meciurilor o alta.

Acest conținut al galeriilor are audiență pe cât au și marile trusturi media. Nu întâmplător m-am oprit pe acest subiect, pentru că jocul de care am scris mai sus scoate în evidență niște trăsături extrem de interesante.

Din care, noi, ca oameni de comunicare și marketing, putem învăța multe.

Momentul cheie

În general, mesajele sunt afișate la începutul jocului și sunt ținute în secret. Aprinderea torțelor sau aruncarea diferitelor efecte în aer este și momentul în care băieții din galerie fac reveal-ul mesajului cheie – în momentul cheie al jocului, înainte de începerea lui.

Dar asta nu este neapărat o regulă.

De multe ori mesajele, odată ce sunt afișate la început de meci, nu mai sunt afișate în timpul meciului.

Mesajele, hai să le zicem publicitare, nu sunt împinse de băieții din galerie în față cu agresivitatea pe care, spre exemplu și comparație, o au mesajele publicitare, atât online cât și în offline.

Ba mai mult, mesajele galeriilor și coregrafiile specifice sunt elemente așteptate pentru că produc spectacol.

Simbolistică și ideal

Nu de puține ori spectacolul de galerie – coregrafia de galerie – face intrarea unui mesaj plin de simbolistică și idealistică al luptei sportive. Nu cred că există meci la care să fie afișat un mesaj precum: Hai Dinamo! sau Hai Steaua.

Nu.

De cele mai multe ori mesajele merg în jurul valorilor comune, în jurul eroilor sportivi, în jurul tradiției unui club. Ce să mai vorbim: pentru suporteri chiar este o luptă, un război. Iar conținutul mesajului ce este afișat de galerie trebuie să fie unul care să aducă rezultat…

Unul care să aducă beneficii.

Fie să trezească emoție, fie să aducă aminte, fie să trezească speranță sau, de ce nu, poate și uneori, doar ca să țină o grupare de suporteri uniți. Și cred că este un efort foarte mare de creație artistică să dezvolți un astfel de mesaj. Să îl pui în scenă, într-o galerie de mii de oameni este în mod cert o mare realizare scenografică.

Scenografie și coregrafie…

Dar realizarea scenografică/coregrafică din timpul meciului Steaua Manchester City a întrecut cred că toate coregrafiile realizate vreodată în galeriile de suporteri ai fotbalului. Să faci concurența sau inamicul să se facă de râs sau să faci concurența să te promoveze pe tine este și o mare realizare de marketing prin conținut…

Asta, în mod evident, dacă a fost un efort al dinamoviștilor. În cazul în care steliștii singuri au greșit, este opusul uneia dintre cele mai mai realizări din content și marketing.

Doar prin conținut publicat…

Sursă fotografie: ReporterNTV

Cele trei chix-uri ale oricărei companii prezente pe internet

Știu că se știu deja toate strategiile de marketing, comunicare, PR și mai știu eu ce în mediul online / digital, despre ce și cum trebuie să facă o companie pentru a ajunge foarte rapid una de succes.

Dar companiile fac niște greșeli atât de mari în zilele noastre încât nici nu le putem vedea de mari ce sunt.

1. O prezență online ce nu e o prezență online

Trendul din design web este trend în design web. Compania și identitatea ei nu este o chestie de trend. Compania, brandul, organizația, activitățile sale nu sunt așa trendy precum se consideră mediul digital/online.

Astfel compania există, dar nu există online. E doar trendul prezent.

Copywriterii publicitari cam scârțâie în era digitală. S-a cam demodat treaba cu făcutul să pară cool niște paragrafe sau un short-copy. Să pară precum sunt trendurile.

Era Informației a adus “trendul” true. Chestiile adevărate. Oamenii în mod nativ nu prea cred în ceea ce văd în monitoare. Era digitală, internetul, sunt încă mari minunății cu care ochiul și gândirea umană nu s-a prea obișnuit. Oamenii încă pun mâna pe telefon ca să verifice dacă ce e publicat online este și în realitate. Online se minte foarte, foarte ușor. Iar ăsta este un alt factor ce discreditează de principiu ceea ce publică o companie despre ea însăși.

De cele mai multe ori, pe internet companiile se discreditează singure în propriile site-uri prin conținutul publicat.

2. O prezență online activă, dar inactivă în realitate

Pe bune! Cât de hilare pot fi unele companii pe Facebook dacă stai un pic și te gândești serios la cum este pusă problema comunicării. Câte poceli de conținut sunt publicate, chiar și de către mari companii, ce pleacă de la  premize greșite: calendar conținut, oamenii ne urmăresc cu deosebită atenție, compania socializează cu oamenii prin materiale publicitare, etc.

Și cu toate că o companie face și desface zilnic în activitatea sa, în social media zici că-i bătută în cap.

Sunt lucruri simple pe care o companie le poate spune în social media, lucruri ce nu sunt cool sau WOW, iar unul dintre ele ar fi: muncim pentru voi uite așa, în felul ăsta, așa punem problemele, așa discutăm cu tine, așa îți livrăm marfa – live și în direct.

O companie este “social media”, socializează, atunci când muncește pentru clienți.

3. O apariție indecentă online

În lipsa unor produse media / în lipsa unei prese de nișă, companiile își fac apariția acolo unde nici nu te aștepți. Când citești și tu ca omul despre politică, apare o companie ca din senin și-ți face o promisiune de zici că-i politician… Când citești sport, ești invitat să bagi alcool în tine, când citești un blog cu mare interes online apare o companie și-ți zice să cumperi o carte că e la reducere..

Advertorialele trântite în front page-urile marilor site-uri, ce nu au vreo legătură cu domeniul sunt una, iar hilarul desăvârștit se află în chiar conținutul acestora. Dacă ați citit în ultima vreme advertorialele de pe marile site-uri, puteți observa cu câtă grabă și cu ce ochelari de cal sunt scrise și puse problemele în ecuația unei apariții plătite. E plătit, deci mă … pe audiență că acum eu am cuvântul…

Cam pe-așa se întâmplă și cu veșnicele banere pop-over-under-sided-over-over, cele ce spun cam același lucru despre chix-ul dat de compania / brandul / organizația plătitoare: am plătit, deci stai și ascultă forțat ce zice compania noastră.

Paginile de internet la un sfert de secol de existență

Milioane de voci, sute de mii de păreri, sute de cauze, zeci de militanți. Proaspăta Eră a Informației a venit buluc și a luat pe nepusă masă clasa politică, leadershipul politic, oamenii de științe sociale și pe mai toți cei ce se ocupau cu direcția și configurația opiniei publice.

Pe formatorii de opinie Era Informației i-a lăsat lați.

 Acum toți manipulează…

Expert în arte ale comunicării, expert în contabilitate, meșter mare în eu mai știu ce meserie, toți venim în Marele Internet să prezentăm calea cea dreaptă sau, de cele mai multe ori, calea către interesul personal propriu, mascată în sfaturi numai bune de șters pe jos cu ele.

Om tânăr, frumos, cu studii, “millennial” cum este poreclit, se crede tot, grămadă, un influențator social, trăiește cu impresia importanței sale în ecosistemul societății.

Toate grație Erei Informației căreia ar trebui să-i pupăm mână încă de pe acum. Asta ca în viitor să ne aduc și alte delicii.

Însă toți suntem manipulați…

Cu toate că posibilitățile chiar sunt nelimitate, managementul industriașilor de prin media, de prin comunicare, de prin business sau politică au intrat cu buldozerul în plină campanie de influențare a maselor, în plin efort de a ocupa Canalul Unu TV, singurul, când în realitate nu prea există canale.

Așa se face că era care ar trebui să ne aducă adevărul în dinți zi lumină, vine furtunoasă ca un viscol rece al minciunilor frumos parfumate, dar de la o poștă mirosind a interes personal, a jocuri de culise, a vândut sau cumpărat ceva.

Puțină plusvaloare în content

Băncile de imagini sunt pline de fotografii emoționante pe care brandurile le pot disemina sistematic pe paginile lor din online/digital. Bună dimineața alături de produs sau deopotrivă bună seara este o tactică la ordinea zilei.

Plecând de la premiza că afacerile finanțează produsele media prin publicitate, iar odată cu Era Informației lucrurile s-au schimbat puțin, se pune problema unor bugete ce ar trebui să susțină contentul și comunicarea la un nivel care să ofere o valoare cel puțin în parametri mediatici clasici.

Plusvaloare în conținutul brandului

De la brand la brand, lucrurile pot sta diferit. Dar plusvaloarea rămâne unică. Este acel ceva cu care utilizatorul rămâne. Acel ceva ce nu este decât o emoție branded.

Se vorbește pe la colțuri că Google și Facebook fură din bugetele de media. Brandurile își cumpără aparițiile prin intermediul celor doi jucători, iar producătorii de conținut sunt lăsați de izbeliște. Cât de bine și-a făcut datoria media în ultimul deceniu de Eră a Informației este o altă discuție.

Câtă plusvaloare au adus trusturile media în content development este, iarăși, o altă discuție, discuție ce, dacă facem un exercițiu de imaginație, ar fi bine să o raportăm pe același picior de egalitate. În fond și la urma urmelor, ambele mănâncă din timpul audienței, ele oferă consumul de media/content celor câteva milioane de internauți.

Plusvaloare în media products

Clickbait, noul șocant, a fost un păcat comis asupra căruia lucrurile s-au mai așternut însă nu de tot. Plusvaloarea în content pe care încă o mai oferă diferitele produse media online este dată în primul rând de echilibru. Sau cel puțin așa mi se pare mie: că virgulă calitatea unui produs media online în momentul de față este dată de echilibru în tot și toate.

Chiar și raportat la volumul de materiale cu care se prezintă o anumită publicație.

Puțin dar bun.

N-o să moară consumatorii dacă brandul tău nu va da bună dimineața c-o fotografie alăturată. Cu un vizual nu se va face primăvară în brand awareness-ul produsului. Ba chiar s-ar putea spune că dacă nu vor fi încercate noi abordări de content, unele care să vină cu plusvaloare, userului i se va ofili pofta de a mai accepta în feed-ul său lipsa de valoare.

Se va plictisti de vizual și paravizual în feed, de tot fun-ul și voia bună cu care vine un brand în rețelele sociale.

Și chiar cred că ăsta este un fenomen foarte răspândit. Chiar cred, nu am cifrele să demonstrez, dar parcă, cumva, în aer începe să miroasă a plictis al utilizatorilor cu privire la lipsa de valoare din conținutul branded.

IT-ul românesc da, literatura ba…

Muzeul Tehnic din București, cred că cel mai mare din țară, este o hală imensă, cu o curte exterioară la fel de imensă. Muzeul Național al Literaturii Române este un soi de reședință pentru o familie mai înstărită.

Toată lumea/mapamondul știe de IT-ul românesc, de conexiunea la internet a românilor, de softiști români grămadă, dar nimeni nu recunoaște figuri din literatură. Vorbind mecanic, stăm bine.

Dar stăm prost. Românii sunt cu-n picior pe-o treaptă, dar celălalt rămâne pe pământ, la bază. Iar baza este inteligența nativă a românilor.

Schimbăm un bec, schimbăm o priza, schimbăm un robinet, tragem o zugrăveală, punem de-o improvizație electrică

Vorbim între noi, ăștia de 30+ ani, ce au apucat un pic din apucăturile ălor mai bătrâni.

În Europa nu e civilizat să faci o treabă pentru care nu ești pregătit. Dar, trebuie să recunoaștem, românii au această capacitate nativă. Și norocul a făcut că în ultimele decenii societatea nu numai să permită, ci chiar să stimuleze do-it-yourself de voie, de nevoie, iar uneori chiar din plăcerea de a face efectiv ceva.

Românii au așa ceva, chiar nu sunt leneșei.

Și pe undeva pe aici stă și dovada că există geniu/capacitate în fiecare dintre noi românii.

Că Europa a venit brutal ca să pună ochelari de cal populației, de-așa natură încât omul să fie capabil să facă o singură operație și doar atât, este bine documentat de istoria recentă. Că sistemul de învățământ te vrea cu o singură diplomă, aia de resursă umană superioară întrun singur domeniu, este o altă poveste. Este idealul, politica și strategia europeană în baza căreia ne tratăm odraslele pentru viitor.

Că SUA – Statul Criminal Internațional – influențează în rău și foarte rău întreg mapamondul este iarăși o realitate.

Revenind la IT, soft și literatură – toate românești

Softul este literatură combinată cu o mecanică fină a logicii și-a matematicii. Românii știu a înțelege sensul cuvântului. Programarea este uz al cuvântului cu un scop, cu un obiectiv, cu un rezultat final într-un amalgam al cuvintelor.

Nu e cod, e poezie.

Literatura românească face uz de cuvânt într-un mod spectaculos de deosebit. Și extind afirmația asta și către ramurile artelor. Neînțeles de mapamond și lume, înțeles cumva la perfecție doar de către români. Sensul și tehnica este una deosebită.

Mapamondul înțelege cu greu un lucru deosebit.

Programarea, spre exemplu, este un lucru deosebit. Și este greu de înțeles, greu de practicat – un lucru deosebit. Literatura românească face uz de cuvânt pentru a da naștere unor lucruri deosebite – deci greu de înțeles, deci neluate în seamă de mapamond.

D-asta cred eu că nu există recunoaștere a literaturii/artei românești

Și-a venit Era Informației, la câteva sute de decenii de la primele înscrisuri ale umanității.

IT-ul și softul românesc au primit recunoaștere foarte rapid pentru că aplicabilitatea lor a fost și este în continuare monetizabilă, există un soi de golden rush la nivel internațional pentru exploatarea oportunităților pe care unii le numesc fantastice – te poți îmbogăți peste noapte.

Mircea Eliade făcea o trecere în revistă a istoriei acestor meleaguri în care schița soarta nefastă a românilor. Făcea acest lucru la bătrânețe, deci cu o cunoaștere superioară. Eu extrag un lucru deosebit din ceea ce scria el, nu mai știu nici măcar în ce carte făcea afirmațiile astea, știu sigur că era una dintre cărțile scrise la bătrânețe:

Românii au fost și rămân un suflet firav, omenos, naiv, blând, cald. În comparație cu bestialitatea altor rase, popoare și neamuri, ultraumanul românesc este și a fost redus la tăcere. Cum poate să trăiască un miel lângă niște hiene reprezintă încă o provocare umană. Ca lider politic, să nu tai un miel din ograda altuia pare să rămână o stăpânire de sine pe care istoria umanității, în speță cea a românilor, nu a cunoscut-o.

Astfel, istoria repetă, iar și iar, chiar și în zilele noastre, același lucru simplu: să-ți iubești aproapele fără să-i tai gâtul pentru grăsimea de pe ceafă. Astfel, se poate manifesta și aproapele.

Frumosul a ajuns să devină frumos doar prin concurs, ca și cum ar fi o marfă, o grăsime ce satură. Astfel, “brutalitatea de concurs” este incompatiblă cu profilul ultrauman al literaturii românești.

 

Bun venit în Era Informației! Cu cât ziceați că dați kilu’ de mere?

Cireșica vinde mere, cireșel vine și cere… prețul. Cam așa s-ar moderniza poezia asta ca pentru cei mici. Scriam acum ceva timp de Teoria prețului unic în economie. Despre absurdul în care Era Informației a aruncat mediul de business internațional.

De multe ori îmi zic, când mai fumez de unul singur câte o țigară, că Era Informației (content) va zgudui societatea pe toate palierele sale.

Hai să facem un experiment de comerț prin content

Am mai scris chiar și de chestia asta a content commerce. Tragem o aplicație online, că tot am impresia că e sezonul pepenilor, unde oamenii pot publica 3 chestii simple:

  1. prețul per kg
  2. fotografii
  3. date contact

Cine crede că în online și digital lucrurile, facerile sau afacerile s-au așezat deja, că eCommerce reprezintă viitorul sau că affiliate marketing reprezintă calea de urmat în Era Informației (content), eu zic că nu.

Cine s-a dat cu mașina prin zonele astea unde oamenii își vând marfa la poartă sau pe marginea drumului, își dau seama că ăia, în așteptarea clientului care să oprească mașina ca să cumpere, stau pe telefoanele mobile, smart, online, încercând să-și dea și ei seama cam cum stă treaba cu Era asta a Informației…

eCommerce este fix ieșitul cu marfa în stradă.

Advertizingul este strada pe care tu circuli cu mare atenție să ții drumul drept, fără să spargi vreun maldăr de pepeni așezați pe margine.

Morala finală este aia că Cireșica ajunge la cealaltă cireșică. Ajunge în celălalt sens al cuvântului doar pentru că vinde mai scump, așa, doar că afară plouă și e loc de speculat. Pentru că așa se și numește: speculă. Iar consumatorul, dacă suntem oameni de marketing pân’ la capăt, cu scaun la cap, trebuie ferit de speculă, right?

Ce ție că aduci un pepene de la 100 de km, ce ți-e că-l cumperi de la piața cea mai apropiată? La ce forță logistică există în societate aduci și porcul în zbor, ca să aterizeze în farfurie.

Deci, cu cât vindem KG de pepene anul ăsta?

 

Curajul de a investi în content marketing

Rămâi mască atunci când mai circulă pe net câte un vizual, un studiu sau un titlu al unui conținut interesant. Spui WOW! atunci când intri pe un site de companie și vezi expuse conținuturi fantastice. Când o companie are curaj să investească în conținut, utilizatorii chiar percutează la acel ceva.

Iar asta pentru că cineva acolo sus, în companie, pe marketing, are curaj să investească în conținut.

Iar rezultatele nu sunt aidoma unor concursuri cu premii, ci sunt unele tăcute: un grup mare de internauți ce rămân “mască” atunci când un brand vine cu un content. Audiența nu dă like, ca și cum ar alerga după un premiu, ci rămâne cu gura căscată (închisă) în fața acelui content.

Ăsta este impactul content marketing.

Să aloc din bugetul companiei către producție de content?

Pare o nebunie din moment ce internetul este full de conținut, cu acces gratuit. Oare chiar merită să producem și noi conținut? Oare o să iasă bine? Și dacă o să iasă bine, cu ce ne ajută dpdv marketing?

Pare, privit astfel, un buget aruncat pe geam.

Dar fiecare WOW! al unui utilizator se traduce într-un maldăr de cărămizi serioase puse la baza unui brand/companie/produs. Nimeni nu reține o companie ce doar spune ce face, ce oferă.

Pare logic să aduci prin publicitate mii de utilizatori pe site, fără să le oferi nimic, dar riscant să încerci să îi faci să spună: WOW! CE TARE E CHESTIA ASTA!

Să aloci buget doar cât să bifezi “content marketing” în plan, este și cauza principală a eșecului în marketing prin conținut

Contentul nu funcționează pe principiul unui motor ce este lăsat în viteza întâi. La viteza întâi el se deplasează ca un melc. Și această mișcare este una bună, pentru că asigură brandului/business-ului cărămizile de bază, dar WOW! nu va zice nimeni dacă o companie aloca buget doar să bifeze categoria de acțiuni de marketing.

În schimb, atunci când joci totul sau nimic, inevitabil, invariabil, mai mult decât sigur un conținut WOW nu va trece neobservat. Deci nu va pune compania în postura de loser al activității de marketing.

Curajul de a investi pentru a obține WOW sau nimic este și cheia succesului în această disciplină a content marketingului, a marketingului prin conținut.

Pentru că internetul, în esență, este despre conținuturi tari.

Mori de ciudă când vezi concurența ce conținut interesant prezintă

În acele clipe de panică și invidie, un manager de marketing trece în revistă toate beneiciile content marketingului, îi sunt relevate, în acea stare de invidie, beneficiile content marketingului făcut pe bune, în stilul WOW. Atunci când tu, ca manager de marketing, vezi contentul concurenței care e unul WOW, tu mori de ciudă.

Și-uite așa moare și brandul tău în online și digital. Odată cu tine și cu bifele date la categoria content marketing doar ca să fie făcut, pentru că “așa se face”.

O agenție de content generează vânzări? (mănânci calule jăratec?…)

Gândește-te puțin diferit: una dintre cele mai populare/avansate soluții eCommerce din lume (Magento) nu prezintă produsele decât printr-o pagină. O singură versiune, un singur mod de a prezenta un produs.

O agenție de content vine și spune că ea poate prezenta un singur produs în mii de feluri, deci prin mii de pagini ale aceluiași produs.

Rata de conversie, Sfântul Graal al marketingului digital, poate fi influențată prin folosirea prezentărilor de produs în mai multe feluri, feluri care să țină cont de criterii specifice. Sau doar pentru identificarea soluției ce convertește cel mai bine.

Firmă, site, produs sau serviciu

Al doilea exemplu este convingerea cu care oamenii din marketing văd o pagină de internet ca fiind fie gata de lansare, fie finalizată, fie OK. O pagină de prezentare (sau site), firmă/produs/serviciu nu este niciodată gata.

Ea este mereu în lucru.

Sau așa ar trebui să fie. Dar chestia asta dă dureri de cap, în general CMS-urile nu au astfel de funcții, iar potențialul imens al marketingului prin conținut în online/digital are de suferit.

Ăsta este și unul dintre motivele pentru care content marketingul nu vinde. Cu toate că el are cel mai mare potențial dintre toate tacticile și practicile de marketing spre a vinde, el, content marketing sau marketing prin conținut, nu este investit cu creditul pe care ar trebui să îl aibă.

Content marketingul, dacă-l transformăm, așa, într-un cal breaz, ar mânca jăratec ca-n povești, dar oamenii din marketing nu cred că așa ceva este posibil. Dar mai sus am demonstrat în clar că potențial există.

Content marketing este, cică, storytelling

Mie unul îmi pleznește o venă în cap atunci când citesc pe ici și colo despre faptul că storytelling este content. Nu. Omul are un sistem nativ defensiv ce îl protejează de astfel de povești plastice. Pentru că este plastică o poveste inventată despre mai știu eu ce aventură om și brand/produs/serviciu.

Omul recunoaște nativ conținutul de bullshit sau crap. Pe românește gogoși.

Omul recunoaște nativ un conținut ce îi face cunoștință cu un produs/serviciu/companie pe atât de mult pe cât recunoaște un storytelling plastic despre cât de extraordinare sunt aventurile produsului/serviciului/companiei respective.

Iar mulțimea de feluri de prezentări cu care poate să vină o agenție de content, da, sunt un soi de cal ce mănâncă jăratec pentru a vinde în online/digital.